ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1700/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 83/C din 8 februarie 2012, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL Purcăreni, Județul Brașov și SC V.R. SA București. A constatat nulitatea absolută a acordurilor de transfer a nr. de telefon 07xxxxxxxx și 07xxxxxxxx din data de 21 ianuarie 2009 de la societatea reclamantă la pârâta SC C. SRL și a repus părțile în situația anterioară transferului. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin actul (înscris) întitulat "Demisie", datat 30 noiembrie 2008, numita P.L. - asociata ce deține 50% din capitalul social al SC P. SRL - a adus la cunoștință societății faptul că înțelege să demisioneze din funcția de administrator pe care o deținea, încetarea activității urmând a fi făcută începând cu data de 1 ianuarie 2009. Demisia asociatei P.L.

a fost avizată de către societatea SC P. SRL la data de 2 decembrie 2008, și a fost acceptată de către societate în condițiile art. 191 și a art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, dispunându-se prin Hotărârea Adunării Generale din data de 27 februarie 2009 numirea noului administrator în persoana coasociatei B.M. Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 30 aprilie 2009 s-a dispus și descărcarea de gestiune a fostului administrator într-un termen stabilit și consemnat în înscrisul sus-menționat. Această hotărâre a statuat cu putere de lucru judecat că doamna P.L. și-a pierdut calitatea de administrator ca efect al actului său unilateral de voință pe care societatea l-a aprobat, astfel că nu mai avea calitatea de a reprezenta societatea.

Prin cererea întitulată "demisie", datată 30 noiembrie 2008, numita P.L. - asociata ce deține 50% din capitalul social al SC P. SRL - a adus la cunoștință societății faptul că înțelege să demisioneze din funcția de administrator pe care o deținea, încetarea activității urmând a fi făcută începând cu data de 1 ianuarie 2009. Astfel, că încheierea de către aceasta a actului de transfer la data de 21 ianuarie 2009, la douăzeci de zile de la încetarea atribuțiilor de administrator afectează valabilitatea acordului. Chiar dacă s-ar aprecia că la momentul încheierii acordului de transfer P.L. deținea calitatea de administrator a SC P. SRL prin acceptarea transferului nr. de telefon mai sus indicate către SC C. SRL, administrată de soțul acesteia P.E., a fraudat interesele societății reclamante și a depășit limitele mandatului acordat cu atât mai mult cu cât ambele societăți au ca obiect de activitate servicii de taximetrie.

Împotriva hotărârii au declarat apel pârâtele SC C. SRL Brașov și SC V.R. SA București, solicitând schimbarea acesteia, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. Prin Decizia civilă nr. 63/Ap din 29 mai 2012 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile declarate de pârâtele SC C. SRL Brașov și SC V.R. SA București. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că într-adevăr, tribunalul nu a motivat în drept nulitatea absolută a acordurilor de transfer ale celor două numere de telefon, reținând doar că prin acordul de transfer al numitei P.L., în condițiile menționate, a avut loc o depășire a mandatului de administrator al societății reclamante, fiind fraudate interesele acestei societăți.

Nulitatea absolută reținută de prima instanță se circumscrie prevederilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, aplicabil raportului juridic dintre părți, în conformitate cu care orice act juridic, care nu este făcut în vederea realizării scopului persoanei juridice, stabilit în cazul de față prin actul de înființare, este nul. Prin transferul celor două numere de telefon, care constituie calea de apelare a clienților la serviciile reclamantei, aceasta a fost pusă în situația imposibilității realizării scopului pentru care a fost înființată și funcționează. Chiar în condițiile în care numărul de telefon 07xxxxxxxx apare ca fiind numărul personal al numitei P.L., din moment ce a servit scopului de activitate al reclamantei, măsura dispusă prin actul atacat se încadrează în același regim juridic.

Pe de altă parte, măsura repunerii părților actului constatat nul în situația anterioară încheierii acestuia, corespunde urmărilor constatate ale sancțiunii nulității actului juridic, cu consecința desființării acestuia în speță, măsura se traduce prin revenirea numerelor de telefon pe numele societății reclamante, în folosul activității acesteia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC C. SRL Brașov și SC V.R. SA București. Pârâta SC V.R. SA nu a timbrat recursul urmând a fi analizat conform art. 137 C. proc. civ. mai întâi asupra excepției nulității acestuia pentru netimbrare. La data de 6 decembrie 2012 recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 6 RON taxă judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.

Având în vedere că instanța este legal învestită pentru soluționarea recursului doar după achitarea taxei judiciare de timbru, chestiunea timbrajului fiind prioritară discutării oricăror cereri sau motive de recurs, Înalta Curte va analiza excepția nulității recursului pentru netimbrare, constatând următoarele: Art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată, prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cererile pentru care se datorează timbrul judiciar nu vor fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător, nerespectarea acestei dispoziții urmând a fi sancționată conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

Ca urmare, dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, reglementează obligația achitării taxei judiciare de timbru și depunerii timbrului judiciar sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată. În speță pârâta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar, dar nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, devenind astfel incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, împrejurare față de care recursul va fi anulat ca netimbrat. Pârâta SC C. SRL Brașov a invocat motivul de nelegalitate prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, modificării sentinței și respingerii acțiunii. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 34 din Decretul nr. 31/1954. Acordul de transfer nu contravine principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice. Faptul că acest post telefonic (07xxxxxxxx care a avut ca titular pe P.L.) ar fi fost utilizat scopului societății nu a fost dovedit și nici verificat în cele două faze procesuale. - În mod greșit instanța de fond a aplicat măsura repunerii în situația anterioară încheierii actului de transfer, reclamanta după data transferului nedesfășurând nicio activitate inclusiv activitatea de taximetrie, astfel cum rezultă din înscrisurile ce se vor depune.

Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, reținând că particularitatea actelor juridice încheiate, sub aspectul sancțiunii, trebuie cercetată prin raportare la obiectul de activitate al societății reclamante - servicii de taximetrie - identic cu cel al pârâtei SC C. SRL Brașov, (care are ca administrator pe soțul numitei P.L.).

Astfel prin transferul celor două numere de telefon, care constituie calea de apelare a clienților la serviciile reclamantei, aceasta a fost pusă în imposibilitate de a-și realiza scopul pentru care a fost înființată și funcționează. În mod judicios instanța de apel a apreciat că din moment ce nr. de telefon 07xxxxxxxx a servit scopului de activitate al reclamantei, măsura dispusă prin actul atacat se încadrează în același regim juridic. Aspectele ce țin de schimbarea stării de fapt nu pot face obiectul recursului deoarece sunt motive referitoare la temeinicia hotărârii iar în recurs nu pot fi analizate decât motivele de nelegalitate.

În mod legal s-a reținut că este lipsită de relevanță situația actuală a societății reclamante în condițiile în care cauza de nulitate absolută este examinată raportat la momentul încheierii actului și în mod corect raportat la starea de fapt stabilită s-a aplicat sancțiunea nulității absolute a acordurilor de transfer a nr. de telefon 07xxxxxxxx și 07xxxxxxxx din data de 21 ianuarie 2009 de la societatea reclamantă la pârâtă și ca o consecință s-au repus părțile în situația anterioară transferului. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUIELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Brașov împotriva Deciziei civile nr. 63/Ap din 29 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC V.R. SA București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS