ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1503/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondului de Garantare a Asiguraților, anularea art. 2 din Decizia nr. 13207/22.02.201, emisă de pârât, și obligarea acestuia la plata sumei de 169.275 RON, cu titlu de daune morale și materiale.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 4116 din 16 octombrie 2018, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a anulat art. 2 al Deciziei nr. 13207/22.02.2018, emisă de pârât.

Totodată, a obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă și pentru suma de 26.775 RON, în plus față de sumele stabilite prin art. 1 al Deciziei nr. 13207/22.02.2018, din care 23.970 RON daune morale și 2805 RON daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta-reclamantă a invocat motive de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că prima instanță a aplicat greșit disp. art. 1385 din C. civ., conform cărora, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel, precum și disp. art. 1386 din C. civ., care prevăd că repararea prejudiciului se face [...] prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Instanța de fond a apreciat asupra prejudiciului moral, ținând seama doar de procedura internă a Fondului de Garantare a Asiguraților, proceduri care nu reprezintă o normă obligatorie pentru instanța de judecată ori care încalcă dispozițiile C. civ.

În mod nelegal a arătat prima instanță că nu poate să analizeze legalitatea deciziei intimatului-pârât, decât prin raportare la modalitatea acestuia de soluționare a unor cereri de plată, nu și temeinicia solicitării și să aprecieze asupra daunelor morale.

Atât instanța de judecată, cât și intimatul-pârât au aplicat un criteriu matematic de evaluare a prejudiciului moral și material, pe zile, înmulțind o anumită sumă cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, stabilit prin certificatul medico-legal.

Aceste zile nu pot fi avute în vedere, deoarece din actele medicale reiese că a pus prima dată piciorul pe pământ, fără sprijin, abia după 4 luni de zile, astfel că daunele morale acordate nu sunt suficiente pentru repararea prejudiciului.

Mai mult, după aproximativ 2 ani de la producerea accidentului, recurenta-reclamantă a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale pentru înlăturarea plăcii metalice și a celor 5 șuruburi, suferind fizic și psihic, piciorul nu mai funcționează ca înainte și resimte un stres permanent.

Intimatul-pârât nu își respectă nici propria procedură, deoarece reclamanta era îndreptățită la stabilirea unei despăgubiri morale, având în vedere drept criteriu maximul pragului prevăzut în anexa 2 din Procedura soluționării amiabile a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale, coroborat cu jurisprudența în materie și practica societății.

Mai arată recurenta-reclamantă că nu a putut să fie alături de persoanele apropiate în momente delicate pentru acestea, suferind totodată și un prejudiciu estetic, ca urmare a cicatricelor rămase în urma accidentului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului, reiese că intimatul-pârât a admis cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 21.592 RON, reprezentând 18.530 RON daune morale și 3.062 RON daune materiale, din suma totală de 190.867 RON solicitată prin cerere.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, intimatul-pârât a reținut existența unui număr de cca 85 zile de îngrijiri medicale, reprezentând 218 RON/zi de îngrijiri medicale, iar în privința daunelor materiale s-au luat în considerare documentele finale depuse la dosar.

Prima instanță, admițând în parte cererea reclamantei, a anulat art. 2 al Deciziei nr. 13207/22.02.2018 și a obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să plătească reclamantei suma de 26.775 RON, în plus față de sumele stabilite prin art. 1 al deciziei administrative, din care 23.970 RON daune morale și 2.805 RON daune materiale.

În prezenta cauză, se analizează cererea de recurs formulată de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, invocându-se motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește daunele morale.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a disp. art. 1385 și art. 1386 alin. (1) din C. civ., în sensul că prejudiciul nu a fost reparat integral, deoarece s-a ținut seama doar de criteriile stabilite prin procedura adoptată prin decizia directorului general al FGA.

Recurenta-reclamantă consideră că suferințele de natură morală datorate accidentului și urmărilor acestuia o îndreptățesc la primirea sumei solicitate, existând totodată și un prejudiciu estetic.

Înalta Curte reține că în prezenta cauză, daunele materiale și morale suferite de o persoană păgubită printr-un accident de circulație, cum este situația recurentei-reclamante, se raportează la dispozițiile Legii nr. 213/2015, lege specială în domeniul plății despăgubirilor ca urmare a falimentului unui asigurător, precum și la dispozițiile din Norma ASF nr. 23/2014, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor se are în vedere un plafon maxim de 450.000 RON pentru fiecare creditor de asigurare.

În caz de vătămare corporală, potrivit disp. art. 50 alin. (1) lit. e) din Norma ASF nr. 23/2014, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Prin Decizia Directorului General al FGA nr. 142/2016, s-au stabilit criterii determinante, pe praguri valorice raportate la consecințele suferite de victimă .

Prima instanță a considerat că este suficientă, în vederea reparării prejudiciului moral, referirea la dispozițiile Deciziei nr. 142/2016.

Este adevărat că judecătorul nu este obligat să țină seama strict doar de aceste prevederi ale Deciziei nr. 142/2016, putând să aprecieze de la caz la caz, cuantumul daunelor morale și să admită plata într-un cuantum majorat.

Înalta Curte reține că prima instanță a analizat toate documentele depuse la dosar de către reclamantă, iar situația de fapt și aprecierea probelor administrate nu pot face obiectul motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că nu există nicio dovadă a prejudiciului estetic suferit de recurenta-reclamantă, care să determine o aplicare greșită a disp. art. 1385 și art. 1386 alin. (1) din C. civ.

Daunele morale sunt acele despăgubiri ce se acordă pentru a compensa traumele afective, psihice, durerea fizică și cea psihică, suferite ca urmare a accidentului de circulație, dar evaluarea acestora nun este supusă unor criterii determinate, ci este apreciată de instanța de judecată în funcție de actele din dosar și de cele învederate de reclamant.

În cazul despăgubirilor ce pot fi acordate de Fondul de Garantare a Asiguraților, instanța de judecată este obligată să țină seama de legislația în domeniu, precum și de jurisprudență.

Prima instanță a aplicat corect dispozițiile Normei ASF nr. 23/2014 și ale Deciziei nr. 142/2016, a majorat cuantumul daunelor morale, considerând că acesta este acoperitor în raport de actele depuse la dosar, fără a fi necesar să se realizeze o altă majorare și din perspectiva unei aprecieri proprii a judecătorului.

Întrucât în calea de atac a recursului se critică aprecierea judecătorului de fond în raport de o nerespectare a dispozițiilor C. civ., Înalta Curte va reține că este nefondat motivul de nelegalitate, deoarece prima instanță a avut în vedere toate elementele expuse de reclamantă prin cererea introductivă, majorarea cuantumului daunelor morale, respectiv analizarea consecințelor și traumelor suferite de aceasta ca urmare a accidentului de circulație.

La dosar nu există niciun document din care să rezulte că recurenta-reclamantă a avut nevoie de 4 luni de îngrijiri medicale, astfel cum se arată prin motivele de recurs.

Prin urmare, nefiind întrunite criticile formulate prin cererea de recurs, urmează a se respinge recursul ca nefondat, prin aplicarea disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. .554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 4116 din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.