ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 99/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare anularea Deciziei nr. 12649/31.01.2018 cu consecința obligării pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 8.721,6 RON și suma de 18.000 RON reprezentând daune morale, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective, iar în subsidiar, anularea parțială a Deciziei nr. 12649/31.01.2018, cu consecința majorării daunelor materiale și morale astfel cum au fost acestea solicitate.

Prin sentința nr. 4177 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea judecată și a anulat în parte Decizia nr. 12640/31.01.2018 în sensul că este aprobată cererea de plată pentru suma de 9410 RON despăgubiri (9000 RON daune morale și 410 RON daune materiale)i, ar nu 3110 RON cum s-a dispus, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 4177 din 17 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare, invocând, în drept, dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurentul a susținut că prin Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, lege speciala, Fondul s-a constituit ca persoana juridică de drept public, cu scopul protejării creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, protecția fiind asigurată, așa cum rezultă din conținutul legii și al normei de aplicare.

Intenția legiuitorului a fost de a institui un mecanism de protecție, și nu un continuator/succesor în drepturi și obligații al asigurătorului în faliment. De aceea, termenul "garantare" folosit atât în titulatură, cât și în art. 2 din Legea 213/2015 are sensul de protecție, legea specială fiind extrem de clară în privința scopului în care s-a constituit Fondul și a condițiilor de acordare a indemnizațiilor/despăgubirilor rezul­tate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate.

Recurentul a susținut că a arătat în cuprinsul deciziei contestate faptul că, în vederea respectării principiului egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de către părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulație produse de către asigurații B. S.A., se va ține seama și de procedura de acordare a acestor

In analizarea cererii de plată a petentei, s-au stabilit despăgubirile într-o măsura în care să nu se ajungi la o îmbogățire fără just temei a părții civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare li circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor.

In stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale. Fondul ține seama de criterii determinante și încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă ce ține seama de aspectele menționate mai sus.

Astfel, având în vedere că FGA nu poate efectua plăți cu titlu de despăgubiri peste suma de 450.00 RON, iar persoanele îndreptățite a primi daune morale au tendința de a solicita sume aflate la limita maxim a plafonului de garantare, chiar peste acest plafon este obiectivă și rezonabilă adoptarea de către Fond unei proceduri interne standardizate prin care sunt stabilite criterii precise, cu aplicabilitate general; pentru a diferenția fiecare situație particulară dintre multiplele care se pot ivi in realitate.

Totodată, această procedura internă nu este una rigidă, ci cuprinde mai multe criterii și reglementează ipoteze diferite, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă și corespunzătoare a situației reale și împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

Or, așa după cum se poate constata din Procedura interna de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care conține "criteriile obiective rezonabile" validate de instanța (zilele de îngrijiri medicale si restul consecințelor medicale dovedite ale vătămării), nu implica enumerare de diagnostice - care pot fi foarte diferite de la caz la caz - ci chiar criteriul reținut ca valabil: zilele de îngrijiri medicale, acesta fiind "conținutul criteriului" si nu enumerarea unui diagnostic sau altul, precum si celelalte particularități ale cazului legate de "consecințele negative suferite de victima atât pe plan fizic cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, in măsura in care i-a fost afectata situația familiala, sociala, profesionala", așa cum rezulta din decizie.

In privința numărului zilelor de îngrijiri medicale, învederează că acesta reprezintă un indicator al leziunilor traumatice suferite si nu o contabilizare propriu-zisa a zilelor de tratament suportate in total de victime.

Stabilirea zilelor de îngrijiri medicale prin certificatul medico-legal se face corelând mai multe criterii printre care diagnosticul, topografia, pronostic, terapia aleasa, programul de recuperare, comorbidități sau alte particularități individuale ale pacientului.

Totodată, numărul zilelor de îngrijiri medicale este reprezentat de evaluarea celei mai grave leziuni, întrucât pana la vindecarea acesteia toate celelalte leziuni vor fi deja vindecate. Timpul de îngrijire medicala nu se însumează pentru fiecare leziune in parte.

Acesta nu este echivalent cu zilele de spitalizare, concediu medical, zile de tratamente recuperatorii sau zile necesare tratării comorbiditatilor.

Apariția unei complicații va fi cuantificata o singura data prin acordarea perioadei corespunzătoare de zile de îngrijiri medicale, aplicându-se același principiu, asemănător leziunilor unde se cuantifica complicația cea mai grava.

Ca urmare a numărului de îngrijiri medicale se are in vedere încadrarea petentului in unul din cele 3 praguri, iar in funcție de elementele concrete ale cazului exista posibilitatea in cadrul fiecărui prag de variere a sumei, având in vedere si criteriile referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care a fost afectata situația familiala, profesionala si sociala, toate aceste criterii fiind subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs petentului.

Prin urmare, Fondul s-a raportat la această procedură internă, respectiv la Anexa 3 din Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese - criterii determinate vătămări corporale -, prag 1 - în cazul vătămării corporale cu respectarea integrala a funcționalității, fiind considerata vătămare grava cea pentru care partea vătămata a necesitat îngrijiri medicale de maxim 30 de zile încadrarea in punctaj se va face spre minim daca vătămarea corporala a avut ca urmare una dintre consecințele expuse in cadrul acestui prag si spre maxim daca vătămarea corporala a cumulat cel puțin doua consecințe dintre cele expuse - 125 - 200 RON/zi de îngrijire medicala (procedură folosită în prezent de lichidatorul judiciar) având în vedere particularitățile speței, a acordat valoarea de 150 de RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, rezultând 2.700 RON.

Soluția instanței de fond este greșita, având în vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune FGA, care nu a fost exercitat discreționar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare și concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraților, lipsa criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

De altfel, instanța de fond, făcând referire la dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea 213/2015 apreciază ca nr. zilelor de îngrijiri medicale cu luarea in considerare a urmărilor concrete ale accidentului rutier, reprezintă un "criteriu obiectiv si rezonabil'".

In mod greșit a reținut instanța ca Fondul nu a luat in calcul particularitățile spetei, respectiv multiplele leziuni suferite aceasta fiind avute in vedere in soluționarea cererii de plata astfel cum rezulta din motivarea actului administrativ atacat.

De vreme ce FGA nu poate efectua plăți cu titlu de despăgubiri peste suma de 450.000 RON, iar persoanele îndreptățite a primi daune morale au tendința de a solicita sume aflate la limita maximă a plafonului de garantare sau chiar peste acest plafon, este obiectivă și rezonabilă necesitatea FGA resimțită de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generală, pentru a diferenția fiecare situație particulară dintre multiplele care se pot ivi in realitate.

Mai mult decât atât, se poate observa ca procedura utilizată de subscrisa nu este rigida, ci cuprinde mai multe criterii și reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă și corespunzătoare a situației reale și a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

Este de necontestat faptul că evenimentul rutier a cărui victimă a fost reclamanta a fost de natură a provoca acesteia suferințe psihice intense, necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare în vederea desfășurării activității cotidiene, consecințe ce sunt inerente oricărui incident rutier din care rezultă vătămări ale integrității persoanei, cu toate acestea, suma acordată de subscrisa cu titlu de daune morale este adecvată reparării prejudiciului moral suferit de către reclamanta, in condițiile in care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective, iar în cauză nu s-a susținut și dovedit că reclamantul desfășura anterior producerii evenimentului rutier o activitate profesionala cu caracter de continuitate si regularitate care ii este inaccesibil in momentul de fata sau care în prezent ar presupune eforturi suplimentare pentru realizare.

În fine, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, deși formal au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de recurs nu s-au indicat critici concrete de nelegalitate, normele de drept material interpretate greșit sau încălcate prin sentința recurată, în esență fiind reluate susținerile din fața instanței de fond, precum și chestiuni de ordin general. În cuprinsul cererii nu se regăsesc critici propriu-zise de nelegalitate a sentinței, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Instanța de fond a anulat în parte Decizia nr. 12649/31.01.2018 emisă de pârât, contestată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată, prin care au fost acordate reclamantei suma 3110 RON, din care daune morale 2700 RON (150 RON/zi de îngrijire medicală) și suma de 410 RON daune materiale, și, prin raportare atât la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice, cât și la consecințele negative suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulație, pentru considerentele expuse în sentința recurată, în baza probelor administrate, a apreciat că despăgubirile morale ce se impun a fi acordate sunt în cuantum de 9000 RON.

Practic, prin cererea de recurs recurentul urmărește reevaluarea de către instanța de recurs a cuantumului despăgubirilor stabilite de instanța de fond în urma analizei probatoriului administrat, aspectele invocate vizând, astfel, temeinicia sentinței recurate, care nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului de instanța de control judiciar, și nu nelegalitatea acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 4177 din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.