ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5153/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.09.2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, anularea Deciziei nr. 8691 din 28.08.2017 emisă de pârât și obligarea acestuia la re-evaluarea cererii de plată nr. x/15.04.2016 formulată de reclamantă, în sensul admiterii acesteia pentru suma de 5.785 RON și plății diferenței de despăgubire neachitată în cuantum de 4.164 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 3285 din 10 iulie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În esență, recurenta a apreciat că instanța a respins cererea de chemare în judecată, refuzând sancționarea conduitei pârâtului, care, deși a invocat adresa nr. x emisă de Direcția Tehnică Despăgubiri din cadrul F.G.A., nu a soluționat favorabil cererea sa de plată.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză, însă la data de 21.09.2021 a depus decizia F.G.A. nr. 20612/16.07.2019 de revocare a deciziei contestate în cauză și O.P. nr. x/21.05.2019 de plată a sumei de 4164 RON către recurentă, conform pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

Față de înscrisurile depuse, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de față are drept obiect anularea Deciziei F.G.A. nr. 8691 din 28.08.2017 emisă de pârât și obligarea acestuia la re-evaluarea cererii de plată nr. x/15.04.2016 formulată de reclamantă, în sensul achitării diferenței de despăgubire în cuantum de 4.164 RON, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimatul-pârât, acesta a emis decizia F.G.A. nr. 20612/16.07.2019 de revocare a deciziei nr. 8691/28.08.2017 contestate în cauză și O.P. nr. x/21.05.2019 de plată a sumei de 4164 RON către recurentă.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, pârâtul acționând în sensul celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, ulterior promovării căii de atac.

Cum interesul de a acționa al recurentei-reclamante nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 3285 din 10 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2021.