ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., Primarul comunei Matei, județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit în Lucrarea nr. x/31.01.2014 de Agenția Națională de Integritate, solicitând, în principal, în baza dispozițiilor art. 20 raportat la dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare contestat, iar în subsidiar, să se dispună anularea acestuia, ca nelegal și netemeinic.

Prin sentința civilă nr. 340/2016 din data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate și a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul a arătat, în esență, că reținerile instanței de fond sunt nelegale cu privire la consecințe, respectiv la efectele juridice ale raportului de evaluare contestat, din moment ce nu s-ar fi ajuns la concluzia existenței unor indicii privitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în măsura în care s-ar fi respectat procedura de elaborare a acestui raport.

În cauză, fiind întocmit un raport de evaluare, indiferent dacă prin el se constată sau nu existența vreunei incompatibilități ori conflict de interese, nu se poate susține cu temei că acesta nu constituie un act administrativ, din moment ce a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică și în vederea executării legii, dând naștere unor raporturi juridice de drept penal, deoarece legiuitorul nu distinge natura raporturilor juridice născute în urma emiterii acelui act.

De asemenea, constatarea nulității raportului de evaluare în cauză ar înlătura și caracterul său de sesizare a organului de urmărire penală.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, susținând, în esență, că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente situației de fapt reținute.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anulare a Raportului de evaluare nr. x/14.06.2016 întocmit în Lucrarea nr. 3921/S/II/31.01.2014 de Agenția Națională de Integritate.

Prin acest raport de evaluare s-a dispus comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate, precum și sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

Contrar celor susținute de recurentul - reclamant, Înalta Curte reține că, dat fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, și anume constatarea existenței unor indicii privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în considerarea căreia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

Susținerile recurentului nu pot fi primite pentru că, așa cum a arătat și instanța de fond, prin actul care constituie obiectul prezentei cauze, nu se constată existența unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate, ci pârâta a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii prevăzute de art. 301 din C. pen.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 144/2007 "Agenția exercită următoarele atribuții, cu respectarea principiilor legalității, imparțialității, independenței, celerității, dreptului la apărare și bunei administrări: sesizează organul de urmărire penală dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală."

De asemenea, potrivit prevederilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 "Agenția sesizează organul de urmărire penală sau organul fiscal competent dacă există probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Verificarea efectuată de inspectorul de integritate se suspendă până la soluționarea cauzei de către organul judiciar, potrivit legii. În acest caz, termenul de prescripție a răspunderii disciplinare se suspendă până la reluarea verificării de către Agenție. Sesizarea organului fiscal competent se face în vederea stabilirii obligațiilor fiscale, potrivit legii.."

Înalta Curte apreciază că dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanța de contencios administrativ se referă la conflictul de interese de natură administrativă și nu la cel de natură penală, chiar dacă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincție.

În condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a organului de cercetare penală cu privire la existența indiciilor săvârșirii unor infracțiunii, cenzura instanței de contencios administrativ ar presupune a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unei infracțiuni, competență pe care instanța de contencios nu o are.

Deci, raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese și a altor infracțiuni conexe, este o sesizare și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ.

Având în vedere rezultatul verificărilor inspectorului de integritate, și anume constatarea existenței unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în considerarea căruia Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, precum și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară", Înalta Curte constată că pentru contestarea rezultatului verificărilor inspectorului de integritate, calea procedurală va fi cea prevăzută de C. pen. și, respectiv, de C. proc. pen.

Inadmisibilitatea se referă la o situație care nu este prevăzută de lege sau care este interzisă de lege.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că actul contestat nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - întrucât nu produce efecte de sine stătătoare.

În concluzie, constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea acesteia, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 340 din 31 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2019.