ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4396/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 273 din 23 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 112 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și în rejudecare, a respins cererea reclamantului A., de anulare a Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, prin care s-a reținut în sarcina acestuia situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioadele 2008-2012 și 2012-2016, a exercitat concomitent funcția de viceprimar al Comunei Coteana, județ Olt și funcția de reprezentant al Consiliului Local Coteana, județ Olt în cadrul S.C. B. S.R.L., persoană juridică cu asociat unic Consiliul Local Coteana.

Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii intimatul-reclamant A., solicitând retractarea în tot a deciziei nr. 273/23.01.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în rejudecarea recursului formulat de Agenția Națională de Integritate, respingerea acestuia, ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 112/10.03.2016 a Curții de Apel Craiova.

Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data începerii procesului), revizuentul arătând că, prin decizia supusă revizuirii, s-a încălcat principiul priorității dreptului Uniunii Europene.

Printr-un prim motiv, invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, garantate de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, care a dobândit forță juridică obligatorie începând cu 1.12.2009 și care trebuie respectată de statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii (art. 51 alin. (1) teza a II-a din Cartă).

Legea nr. 176/2010 (în temeiul căreia a fost emis raportul contestat) este legislația națională de punere în aplicare/implementare a Deciziei Comisiei Europene 2006/928/CE și trebuie să fie conformă cu Carta, iar dacă nu e conformă, trebuie înlăturată de la aplicare.

Chiar în expunerea de motive a proiectului de lege, ce a devenit prin adoptare Legea nr. 176/2010, se menționează expres că Legea nr. 176/2010 (dar și Legea nr. 144/2007, ce a fost declarată neconstituțională în mare parte prin Decizia CCR nr. 415/2010) pun în aplicare Decizia 2006/928/CE, denumită și Decizia MCV, adoptată de Comisia Europeană la 13.12.2006.

Potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care Carta conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conveția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de Convenție. Această dispoziție nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecție mai largă.

Ca urmare, în dreptul Uniunii, dreptul la un proces echitabil este protejat cel puțin la fel ca în baza Convenției, așa cum a fost interpretată de Curte (CEDO).

În continuare, din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, revizuentul, făcând trimitere la art. 47 alin. (2) din CDFUE, invocă nelegalitatea/neprevederea în lege a căii de atac soluționate de instanța de recurs, susținând că aceasta nu putea să reanalizeze situația de fapt, ci numai motive de casare de drept. De asemenea, invocă nemotivarea hotărârii, precum și încălcarea de către instanța de recurs a principiilor publicității ședinței de judecată, a contradictorialității și a dreptului la apărare.

Prin cel de-al doilea motiv, invocă încălcarea dreptului Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea CJUE pronunțată în Cauza C-201/14 Bara și alții.

În opinia revizuentului, chestiunea de drept tranșată prin Hotărârea Bara este identică cu cea din prezenta cauză și, în consecință, instanța națională este obligată să facă aplicarea directă, prioritară și utilă a dreptului Uniunii, așa cum a fost interpretat prin această hotărâre.

Arată revizuentul că procedura de evaluare a incompatibilităților, prevăzută de Legea nr. 176/2010, în baza căreia a fost emis Raportul de evaluare contestat în prezenta procedură, este contrară legislației Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara și alții.

În acest sens, revizuentul invocă faptul că intimata Agenția Națională de Integritate nu l-a înștiințat că îi va transfera datele personale de la altă autoritate, nici cu privire la categoriile de date ce vor fi transferate și nici modalitățile de transmitere a acestora.

Pe cale de consecință, solicită să se constate că procedura de evaluare a incompatibilității desfășurate în privința revizuentului, în temeiul prevederilor art. 15 și art. 20 din Legea nr. 176/2010, contravine exigențelor impuse de reglementarea comunitară, afectând în mod direct valabilitatea Raportului de evaluare contestat, lipsit astfel de bază legală.

Prin întâmpinarea formulată față de cererea de revizuire, intimata-recurentă-pârâtă Agenția Națională de Integritate solicită respingerea căii de atac, ca inadmisibilă.

Raportându-se la decizia nr. 45/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept asupra limitelor revizuirii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004, arată că revizuentul nu a invocat în fond încălcarea principiilor menționate în cererea de revizuire. Or, este inadmisibilă revizuirea prin care se urmărește schimbarea cauzei juridice a cererii sub aspectul drepturilor subiective invocate a sta la baza pretențiilor formulate. În revizuirea întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi invocate noi motive de nelegalitate a actului administrativ, care nu au fost deduse judecății în fond.

Prin urmare, solicită să se constate că, în calea extraordinară de atac, revizuentul urmărește schimbarea motivelor cererii de chemare în judecată.

În subsidiar, solicită respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, arătând, referitor la încălcarea dreptului la protecția datelor cu caracter personal că, în speță, transmiterea de date și informații de la instituțiile și autoritățile statului către autoritatea de integritate are bază legală în conținutul art. 15 din Legea nr. 176/2010, nefiind incidentă Directiva 95/46/CE și nici interpretarea dată acesteia de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Bara.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Revizuirea declarată de intimatul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 273/23.01.2019 a ÎCCJ- SCAF, în raport de temeiul juridic indicat, are caracter inadmisibil pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezenta cale de atac extraordinară este întemeiată pe prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, care reglementează un caz de revizuire specific materiei contenciosului administrativ, constând în încălcarea, prin hotărârea definitivă atacată cu revizuire, a priorității dreptului unional, prevăzut de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Înalta Curte reține că, deși acest caz de revizuire este prevăzut de legea specială, procedura de soluționare a cererii este cea stabilită de C. proc. civ., ceea ce presupune examinarea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a condițiilor de admisibilitate a revizuirii, prin prisma cerințelor prevăzute de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Revizuentul și-a structurat cererea de revizuire pe două motive.

Prin primul motiv susține pronunțarea deciziei a cărei revizuire se cere cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil și a dreptului la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, garantate de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Analizând acest motiv de revizuire, Înalta Curte constată că revizuentul nu urmărește retractarea hotărârii pe motivul încălcării priorității dreptului unional în analizarea motivelor de recurs și apărărilor opuse acestuia, ci efectiva reformare a hotărârii, pe care o apreciază nelegală din perspectiva încălcării unor norme procedurale, și anume: exercitarea unei devoluțiuni în fapt în condițiile în care calea de atac a recursului privește numai motive de casare în drept; nemotivarea hotărârii pronunțate în recurs din perspectiva neanalizării unor apărări expuse prin concluzii scrise în cadrul etapei procesuale a recursului; nepublicitatea rejudecării în urma casării și încălcarea din această perspectivă a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

Toate aceste veritabile motive de reformare a soluției definitive pronunțate în recurs sunt prezentate ca fațete ale încălcării dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, prin acest motiv de revizuire se invocă exclusiv încălcarea Cartei. Or, dispozițiile Cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Deși ipotezele unei asemenea puneri în aplicare pot fi diverse, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat, este necesar să reiasă în mod clar și neechivoc că o altă normă de drept a Uniunii este aplicabilă cauzei, dispozițiile Cartei neputând constitui prin ele însele temeiul invocării cazului de revizuire.

Or, din această perspectivă, revizuentul a trimis la împrejurarea că Legea nr. 176/2010, în temeiul căreia a fost emis raportul contestat, ar fi legislație de punere în aplicare a deciziei Comisiei Europene 2006/928/CE privind MCV, apreciind pe cale de consecință că acțiunea în contencios administrativ îndreptată împotriva raportului de evaluare al ANI ar fi domeniu de aplicare al dreptului unional.

Aceste susțineri nu pot fi primite, Înalta Curte constatând că în cauza de față nu este aplicabil dreptul Uniunii Europene. Cererea de chemare în judecată se referă la anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, în aplicarea legii naționale referitoare la incompatibilități și conflicte de interese. Împrejurarea că decizia Comisiei Europene privind MCV prevedea înființarea unei agenții pentru integritate nu face ca litigiul de față să fie domeniul de aplicare a dreptului unional.

Prin urmare, atât pentru motivul că revizuentul urmărește reformarea, iar nu retractarea deciziei pronunțate în recurs, cât și pentru motivul că în cauza de față nu este aplicabil dreptul Uniunii Europene, Înalta Curte constată că revizuirea cerută este inadmisibilă.

Al doilea motiv de revizuire este cel prin care se susține pronunțarea deciziei atacate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum a fost interpretat de CJUE în cauza C - 201/14, Bara.

Prin acest motiv, revizuentul, excedând cauzei juridice a cererii în anulare adresate instanței de fond, invocă un nou motiv de nelegalitate a raportului de evaluare potrivit căruia raportul ar fi nul datorită întemeierii sale pe operațiuni administrative prealabile în cursul cărora s-au transmis între autorități ale administrației publice date personale ale revizuentului, fără ca acesta să fi fost informat despre transmitere și despre prelucrare.

În conformitate cu decizia nr. 45/12.12.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004:

"77. Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

În consecință, și cel de-al doilea motiv de revizuire este inadmisibil întrucât, pe calea acestuia, revizuentul încearcă să extindă cauza juridică a cererii formulate, ceea ce nu este permis în calea extraordinară de atac, de retractare a revizuirii.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

02/12/2015

Cerere de chemare în judecată

C.

14/07/2016

Întâmpinare

Intimat - C.

28/07/2016

Acte

Recurent - MINISTERUL JUSTIȚIEI

12/06/2019

Cerere judecare în lipsă

Intimat - C.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 273 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2019.