ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin decizia nr. 3289 din 21 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N. V. P. împotriva deciziei nr. 2578 din 17 iunie 2014 a Curții de Apei Craiova, secția l civilă, reținând că, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. , decizia atacată nu este supusă recursului. Hotărârea a fost dată tară nicio cale de atac. Împotriva acestei decizii, N. V. P. a formulat contestație in anulare. În motivarea contestației, în esență, se susține că la pronunțarea deciziei atacate, prin care a fost respins recursul ca inadmisibil pe motiv că decizia recurată era definitiva, instanța de recurs a săvârșit o eroare material datorită nerespectării principiilor generale de drept prevăzute de ari 22 alin. (7) C. proc.

civ., coroborat cu art. 5 din același cod, art. 52 din Constituție, precum și cu celeilalte drepturi și libertăți fundamentate garantate de Constituția României și de C.E.D.O. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 art. 504 alin. (2) și art. 506 alin. (l) C. proc. civ. La termenul din 30 ianuarie 201 5, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temei de drept de către contestator, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoana tara calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezulta că a fost depus in termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoana îndreptățită a-l declara si, pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, În speță, se constată că eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ., respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege ca și la legalitatea căilor de atac. Ca atare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea contestatorului care nu cuprinde motive prevăzute expres și limitativ de lege pentru contestația în anulare, respectiv de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N. V. P. împotriva decizie nr. 3289 din 21 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015.