ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2015

Asupra cauzei de

față constată următoarele:

Prin decizia nr. 3289 din 21 noiembrie

2014, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția

l civilă,

a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul N.

V.

P. împotriva deciziei nr. 2578 din 17

iunie 2014 a Curții de Apei Craiova, secția l civilă, reținând că, în raport de

dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

,

decizia atacată nu este supusă recursului. Hotărârea a fost dată

tară

nicio cale de atac.

Împotriva acestei decizii, N.

V.

P. a formulat contestație in anulare.

În motivarea

contestației, în esență, se susține că la pronunțarea

deciziei atacate, prin care a fost

respins recursul ca inadmisibil pe

motiv că

decizia recurată era definitiva, instanța de recurs a săvârșit o

eroare material datorită nerespectării

principiilor generale de drept

prevăzute de ari 22 alin. (7) C. proc.

civ., coroborat cu art. 5 din

același cod, art.

52 din Constituție, precum și cu celeilalte drepturi și

libertăți

fundamentate garantate de Constituția României și de C.E.D.O.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2

art.

504 alin. (2) și art. 506 alin. (l) C. proc. civ.

La termenul din 30 ianuarie 201

5, Înalta Curte a rămas în

pronunțare asupra excepției inadmisibilității

contestației în anulare

pe care o va

admite pentru următoarele considerente.

Contestația în

anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate

fi promovată

numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct.

2 C. proc. civ.,

invocat ca temei de drept

de către contestator, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație în anulare când dezlegarea dată

recursului este rezultatul

unei erori materiale.

Prin eroare

materială ca temei al unei contestații în anulare se

înțelege orice eroare materială

evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi

respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori

făcut de o persoana tara calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care

rezulta că a fost depus in termen, a fost legal

timbrat, ori formulat de

o persoana îndreptățită a-l declara si, pentru

verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor,

În speță, se

constată că eroarea materială invocată de contestator

ca fiind

săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în art. 503

alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.,

respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind rezultatul unei erori

materiale, ci a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice

dispozițiile legale

privitoare la căile de

atac prevăzute de lege ca și la legalitatea căilor

de atac.

Ca atare, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea

contestatorului care nu cuprinde

motive prevăzute expres și limitativ de lege pentru contestația în anulare,

respectiv de art. 503 alin. (1) și (2)

C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul N.

V.

P. împotriva

decizie nr. 3289 din 21

noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 februarie 2015.