ÎCCJ, Decizia nr. 118/2015

Decizia

civilă nr. 118/2015

Asupra

admisibilității în principiu a recursului de față, în

conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

La data de 22 mai 2015, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr.

962 din 26 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte și

Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul

nr. x/311/2013, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1369 din 1 octombrie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în

Dosarul nr. x/311/2013.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru

considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art.

457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu

principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei

căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de

exercitarea acesteia în condițiile legii.

În

speță, însă, se constată că aceste condiții nu

sunt îndeplinite.

Astfel,

Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva

deciziei prin care Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a pronunțat tot asupra unui recurs

declarat de A.

Având în

vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât, în speță, recursul vizează o decizie

pronunțată de către Secția a II-a a Înaltei Curți de

Casație și Justiție tot într-un recurs exercitat împotriva unei

hotărâri care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 643 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., era definitivă, nemaiputând fi supusă

reformării și dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de

calea de atac prevăzută de lege, recursul dedus judecății

este inadmisibil.

Recunoașterea

unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesuală, constituie o încălcare a principiului

legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.

civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și

soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege

sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.

(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind

sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar,

în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge

recursul, ca inadmisibil, astfel încât nu se mai impune examinarea altor cereri

sau susțineri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 962 din 26 martie

2015, pronunțată de Înalta Curte și Casație și

Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/311/2013.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 6 iulie 2015.

Procesat

de GGC - NN