ÎCCJ, Decizia nr. 50/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 50/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 50/2015
Asupra
admisibilității în principiu a recursului de față, în
conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
La data de 27
februarie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A.
împotriva Deciziei nr. 152 din 20 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în
Dosarul nr. x/1/2014
În temeiul
dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.
proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de
atac deduse judecății în speță.
Analizând
recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru
considerentele ce se succed.
Potrivit art.
129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art.
457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile
din dispozitivul ei”.
În raport cu
principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei
căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui
control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de
exercitarea acesteia în condițiile legii.
În
speță, însă, se constată că aceste condiții nu
sunt îndeplinite.
Astfel,
Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva
deciziei prin care Secția I Civilă a Înaltei Curți de
Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unei cereri de
revizuire formulate de A.
Având în
vedere dispozițiile art. 7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc.
civ., precum și prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit
cărora, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă
acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită și, întrucât, în speță, revizuirea a vizat o
decizie definitivă, în raport cu prevederile art. 508 alin. (4),
coroborate cu cele ale art. 634 alin. (5) C. proc. civ. și cu faptul
că aceasta a fost pronunțată într-o contestație în anulare,
exercitată la rândul său împotriva unei decizii pronunțate în
recurs, hotărârea atacată fiind definitivă și nemaiputând
fi supusă reformării, recursul dedus judecății este
inadmisibil.
Recunoașterea
unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală, constituie o încălcare a principiului
legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc.
civ., precum și a principiului constituțional al egalității
în fața legii și a autorităților și, din acest motiv,
apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și
soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege
sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin.
(2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind
sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești
pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar,
în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la
existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind
susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea
acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În
consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge
recursul, ca inadmisibil, astfel încât nu se mai impune examinarea altor cereri
sau susțineri.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 152 din 20 ianuarie
2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/1/2014.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
Procesat de