ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3294/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 25 iulie 2013, revizuenta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S.l., S.P., S.D., D.V., l.G. și P.E., revizuirea sentinței civile nr. 520 din 12 iunie 2012 pronunțată de aceeași instanță. Prin sentința civilă nr. 642 din 18 octombrie 2013, Judecătoria Moreni a respins cererea de revizuire. Prin decizia civilă nr. 53 din 03 martie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta B.C. împotriva hotărârii pronunțată în soluționarea cererii de revizuire. Recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva hotărârii instanței de apel a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1628 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 1628 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs revizuenta B.C. Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin urmare, rezultă ca pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțîonală, în condițiile prevăzute de lege. Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speță, decizia civilă nr. 1628 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind deci o hotărâre irevocabilă. Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1628 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1628 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2014.