ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4734/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4734/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.S.I. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în principal, constatarea

nulității procesului verbal de control atacat, iar în subsidiar anularea

acestui proces-verbal; desființarea deciziei de soluționare a contestației

înregistrate sub nr. 10524 din 27 mai 2010 emisă de pârâtă, precum și

suspendarea efectelor executării procesului verbal de constatare privind

Proiectul C 1.10105262600040 din 26 iulie 2006 Investiție noua fabrică de

procesare lapte în localitatea Mănăștur, înregistrat la autoritatea pârâtă sub

nr. 5180 din 22 martie 2010.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat, sub aspectul nulității actului de

control, că pe de o parte, are în vedere aspectele formale, iar pe de altă

parte, încălcarea principiilor generale ce guvernează activitatea de control

asimilată controlului fiscal în reglementarea Codului de procedură fiscală,

susținând următoarele:

Reclamanta

a susținut că procesul-verbal de control are deplină legalitate doar în

condițiile în care activitatea de constatare are la bază

ordinul/decizia/mandatul conducerii autorității din care trebuie să reiasă în

mod nemijlocit și neechivoc: a) componența nominală a echipei care va efectua

verificarea și constatarea; b) durata activităților de verificare; c) mandatul

privind obiectul verificării."

În

condițiile în care procesul-verbal de control nu este însoțit de aceste

documente, ci doar se face trimitere la o "notă de descoperire a unor

nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRDO.1 - NR.

1903102 februarie 2010", din punct de vedere formal acesta este nelegal,

neavând fundamentarea care să justifice calitatea organului de control precum

și limitele mandatului dat.

Pe

de altă parte au fost încălcate principiile dreptului la apărare, a rolului

activ al organului de control (care avea obligația să înștiințeze și să

informeze asupra drepturilor și obligațiilor ce revin persoanei verificate).

În

condițiile în care din procesul-verbal de control apare că mandatul dat de

Directorul General al Agenției de Plăți nr. IRDO.1 - NR. 1903 din 02 februarie

2010 a fost dat la data de 02 februarie 2010, la două luni după efectuarea

controlului, actul de control și întreg demersul de verificare este nelegal și

abuziv.

Sub

aspectul nelegalității și nefondării procesului verbal atacat, reclamanta a

arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. a) raportat la art. 3 din

O.G. nr. 79/2003, arătând următoarele:

Prin

procesul-verbal de control se constată că ar exista nereguli în activitatea de

derulare a contractului, în raport de SC I. SA, neregularitate ce ar contraveni

Contractului de finanțare și materializată în concret printr-un aspect

financiar eminamente, respectiv acela de a avea un sold debitor la nivelul

sumei de 1.255.979,99 lei RON față de aceasta.

Din

întreaga descriere a faptei ce constituie neregularitate, sancționată din

perspectiva O.G. nr. 79/2003, rezultă că partea prejudiciată la nivelul sumei

de 1.255.979,99 lei RON ar fi SC I. SA și nu APDRP sau Comunitatea Europeană.

În

condițiile în care actul de control nu vorbește niciodată de existența unui

prejudiciu, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru intervenția și

existența unei neregularități în sensul legii care să atragă "constatarea

unor creanțe bugetare rezultate din nereguli".

Pe

de altă parte, din întreaga lecturare a Procesului-verbal de constatare atacat,

nu se poate trage decât o singură concluzie: că vorbim eventual de un

prejudiciu adus terțului antreprenor SC I. SA, prejudiciu care nu determină

intervenția și sancțiunile prevăzute de O.G. nr. 79/2003.

Astfel,

încă din preambul se constată, în mod totalmente greșit, că în raport de SC I.

SA valoarea eligibilă a investițiilor se ridică la nivelul sumei de 2.449.424

lei RON.

În

realitate, conform Contractului nr. 215 din 26 iulie 2006, valoarea eligibilă a

investiției contractate se ridică la nivelul sumei de 1.694.596,15 lei RON,

conform art. 2.1 din acest contract.

Totodată,

reclamanta a arătat că, în mod eronat, echipa de verificare constată că

valoarea Contractului nr. 215/2006 ar fi în cuantum de 2.175.147,73 lei RON,

având ca sorginte Contractul nr. 215/2006 și 4 acte adiționale.

În

condițiile în care între părți s-a semnat un Contract (nr. 215/2006) - pentru

valoarea investiției eligibile și doar 3 Acte adiționale la contract, dintre

care 2 privesc prelungiri de termene de execuție, Actul adițional nr. 2 din 06

martie 2007 este singurul care completează raportul contractual cu SC I. SA,

dar în limita a 33.891,85 lei RON.

În

speță, este vorba despre lucrări eligibile la nivelul sumei de 1.694.596,15 lei

RON și lucrări neeligibile la nivelul sumei de 33.891,85, aspecte ce rezultă în

mod nemijlocit și irefutabil din Contractul nr. 215/2006 și actele adiționale,

constatările echipei de verificare sunt nefondate și nesusținute de probe.

În

condițiile în care la nivelul anului 2007, prin procesul-verbal de control din

13 iulie 2007 și procesul-verbal din 24 august 2007, în urma verificărilor tot

a acestor plăți, nu s-au constatat deficiențe (pentru că în fapt acestea nici

nu există), iar în prezent activitatea de control ce a constatat nereguli

ridică semne mari de întrebare în ceea ce privește profesionalismul echipelor

de verificare, fie a uneia, fie a alteia.

În

condițiile în care aceste plăți au fost verificate și s-a constatat legalitate

a acestora, considerăm că cel de-al doilea control care nu respectă nici

dispozițiile legale și nici cele contractuale, reproducând doar

"invocările" făcute de către SC I. SA, apare ca fiind nelegal și pe

cale de consecință vă solicităm a-l anula.

În

ceea ce privește suma supusă restituirii, în raport de neregula constatată,

sumă ce se ridică la nivelul de 609.935,395 lei RON nu are nici o justificare

legală,

Corelările

sunt nefirești în condițiile în care organul de verificare face constatări atât

în ceea ce privește lucrările eligibile în cuantum de 1.694.596,15 lei RON,

însumând totodată și valoarea lucrărilor neeligibile care nu fac obiect al O.G.

nr. 79/2003.

Potrivit

contractului nr. 215/2006 valoarea eligibilă se ridică la nivelul sumei de

1.694.596,15 lei RON, eligibile, la care se adaugă eventual suma de 33.891,85

lei RON, sumă care a devenit neeligibilă în condițiile în care prin Raportul

nr. 248 din 27 mai 2008 APDRP a refuzat la plată factura fiscală nr. 6151035

din 19 aprilie 2007, emisă de SC I. SA pentru că lucrările nu au respectat

cerințele de calitate și nu au fost însoțite de justificări, valoarea totală

eligibilă a rămas la nivelul sumei de 1.694.596,15 lei RON.

În

ceea ce privește relațiile de asistență financiară dintre SC I. SA și SC A.S.I.

SRL au fost încadrate în mod corect în contul nr. 473, "decontări din

operațiuni în curs de clarificare", pentru că aceste sume nu erau sume

provenite de la un furnizor, sorgintea acestora neconstituind-o prestarea unui

serviciu ci o asistență temporară.

Din

momentul în care sumele constituind sprijin financiar din partea SC I. SA au

ajuns în conturile subscrisei, acestea devin componentă obiectivă a

patrimoniului, conform Legii nr. 82/1992, dispoziția revenind exclusiv societății

prin organele de conducere legal constituite.

În

același sens, în mod nelegal s-a considerat că valoarea investiției trebuia

înregistrată în contul 2121 "construcții" în condițiile în care până

la momentul recepției finale valoarea investițiilor nu este determinată, iar

contul în care se înregistrează aceste investiții este 231.01

"investiții" în curs numai după semnarea Procesului-verbal și

diminuarea contravalorii eventualelor lucrări neconforme se poate stabili

valoarea finală a investiției și includerea în contul 2121.

La

capitolul VII echipa de verificare constată că s-au încălcat art. 4 din

contract, art. 2, art. 4 și art. 16 din Anexa nr. 1 și alin. (2) din Anexa 5

fără a se arăta sub ce aspect.

Din

această perspectivă procesul-verbal apare ca nemotivat în fapt și în drept, cu

atât mai mult cu cât critica cuprinsă la Capitolul VI nu se corelează sub nici

un aspect cu dispozițiile la care se face trimitere și cu atât mai mult cu cât

art. 16 și alin. (2) nu au conținutul care este sintetizat la Capitolul VII din

procesul-verbal atacat.

Conchizând,

reclamanta a arătat că, în condițiile în care nu au fost încălcate dispozițiile

la care se face trimitere și, în plus, nu au fost prejudiciate sub niciun

aspect prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003,

procesul-verbal de constatare se impune a fi anulat și, oricum, chiar dacă ar

fi corecte susținerile echipei de verificare acestea nu pot conduce la

obligarea subscrisei la restituirea unor fonduri ce respectă obligațiile

asumate prin Contractul de finanțare.

Prin

întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a efectelor

procesului verbal de constatare nr. 5180 din 22 martie 2010 și a Deciziei nr.

10524 din 27 mai 2010 de soluționare a contestației beneficiarului, precum și a

cererii de anulare a actelor administrative menționate, invocând împrejurarea

că obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor

condiții stabilite și acreditate de comunitatea europeană, condiții obligatoriu

de cunoscut și respectat de către beneficiar.

Contractul

de finanțare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 iar cu privire la

definiția nereguli/neregularității sunt incidente atât prevederile art. 17

alin. (1) din contractul de finanțare, cât și cele ale art. 2 din O.G. nr. 79/2003,

iar dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a

programului SAPARD prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă

verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de

finanțare.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin

Sentinței nr. 407 din 1 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare

formulată și acțiunea formulate de reclamanta SC A.S.I. SRL, reprezentată prin

administrator judiciar SC P.G. IPURL, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Cu

privire la nulitatea procesului verbal de control atacat ori constatarea

nulității aceluiași act administrativ, prima instanță a reținut că în teoria

dreptului administrativ s-a admis că o astfel de distincție în această materie

nu operează distincțiile existente de regulă între nulitatea absolută și

nulitatea relativă.

Interpretarea

prevederilor art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 79/2003 referitoare la titularul

dreptului de control care trebuie realizat prin compartimentele de specialitate

organizate în acest scop în cadrul autorității dată de reclamantă a fost corect

înlăturată de pârâtă, care a evidențiat că, potrivit art. 2 lit. e) și art. 3

din O.G. nr. 79/2003 și H.G. nr. 1306/2007, APDRP în calitatea sa de agenție de

implementare este responsabilă cu întocmirea actului de control cu valoare de

titlu de creanță stabilind astfel și individualizând obligația de plată

provenită din sumele acordate necuvenit din fonduri comunitare și naționale de

cofinanțare ca urmare a neregulilor și/sau fraudei.

De

altfel, prevederile art. 13 alin. (1) pct. B secțiunea A din Legea nr. 316/2001

stabilește în sarcina autorităților obligația de a întreprinde toate acțiunile

necesare prevenirii și rezolvării cazurilor reale suspectate de fraudă sau de

neregularități, întrucât decontarea cheltuielilor neeligibile din fondurile

comunitare nerambursabile reprezintă o întrebuințare ilegală a acestor fonduri

determinând prejudicierea atât a bugetului comunităților europene cât și a

bugetului public național din care sunt constituite aceste fonduri.

Presupusa

încălcare a principiilor care asigură dreptul la apărare și instituie

principiul rolului activ al organului de control invocat de reclamantă nu poate

fi reținut având în vedere că derularea procedurii anterior sesizării instanței

a fost realizată cu respectarea exigențelor instituite de art. 205 și

următoarele C. proc. fisc., apărările reclamantei formulate prin contestația

soluționată prin decizia contestată relevând că s-a procedat la analizarea

tuturor criticilor formulate.

Afirmațiile

referitoare la necomunicarea mandatului persoanei împuternicite decât la două

luni de la efectuarea controlului, au fost corect înlăturate întrucât

dispozițiile legale nu instituie obligativitatea atașării formularului IRDO.1

însă comunicarea acestuia subsecvent la solicitarea reclamantului a fost

realizată așa cum și recunoaște acesta.

Consemnarea

de către echipa de verificare a sintagmei nu este cazul a relevat doar

aprecierea acestora că în raport de obiectul verificărilor realizate și a

documentelor verificate la acel stadiu al procedurii și nicidecum o ignorare a

principiilor referitoare la dreptul de apărare și informare a persoanelor

verificate.

Susținerile

referitoare la împrejurarea că în raport de descrierea faptei ar rezulta că

partea prejudiciată la nivelul sumei de 1255.979,99 lei ar fi SC I. S.A și nu

APDRP sau Comunitatea Europeană au fost înlăturate în mod corect de către

organul de control care a reținut că procedura de recuperare de debite a fost

declanșată în urma întocmirii raportului de control nr. 1888 din 02 februarie

2010 iar în termenul prevăzut de 90 de zile a fost întocmit procesul-verbal de

constatare care devine titlul de creanță .

Circumscrierea

faptelor reținute împotriva reclamantei sferei neregulilor astfel cum apar

acestea definite de O.G. nr. 79/2003 a fost corect realizată întrucât

prejudiciul a rezultat din nerespectarea prevederilor legale în derularea

convenției asumate acestea determinând declararea cheltuielilor afectate de

neregulă ca fiind neeligibilă.

Conducerea

evidenței contabile a beneficiarului fondurilor nerambursabile potrivit

dispozițiilor legale este atât o obligație convențională cât și una legală

având în vedere că beneficiarul trebuie să țină evidența înregistrărilor

contabile sistematic în ceea ce privește executarea contractului cu privire la

veniturile și cheltuielile pe perioada de valabilitate nu doar în ceea ce

privește cheltuielile eligibile.

Susținerile

reclamantei referitoare la lipsa încălcării normelor contractuale sau legale în

ceea ce o privește pe SC I. S.A nu pot fi primite întrucât probatoriul

administrat a relevat dimpotrivă încălcarea normelor legale și a clauzelor

contractuale de natură să prejudicieze bugetul din care provine finanțarea,

fiind încălcate dispozițiile art. 15 din anexa nr. 1 a contractului de

finanțare.

Limitele

investirii autorității de control doar în ceea ce privește valoarea eligibilă a

lucrărilor în raport de SC I. S.A, așa cum susține reclamanta, nu pot fi

determinate în maniera dorită de aceasta întrucât verificarea a vizat

respectarea clauzelor convenției contractului cadrul nr. C1. 10105262600040 din

26 iulie 2006 și a prevederilor generale care constituie anexa nr. 1 a acestuia

distinct de sursa care a declanșat investigația.

Aserțiunile

referitoare la greșita calificare a raporturilor contractuale dintre reclamantă

și SC I. S.A nu pot fi primite având în vedere analizarea punctuală realizată

în ceea ce privește evidența contabilă prezentată și corecta circumscriere a

acestora în prevederile art. 17 alin. (1) din anexa nr. 1 la contractul de

finanțare.

Lipsa

documentelor justificative în sensul legii contabilității pentru evidențele

contabile așa cum au fost prezentate a determinat corecta apreciere a acestora

ca nereflectând în mod corect și în conformitate cu dispozițiile art. 15 din

anexa 1 a contractului de finanțare a derulării raporturilor contractuale,

fiind evidențiate în mod distinct elementele de contabilitate și conturile

incorect completate astfel că nici din această perspectivă pretențiile

reclamantei nu pot fi apreciate ca fiind justificate.

În

ceea ce privește cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea

nr. 554/2004 justificată de reclamantă în invocarea nelegalității și

netemeiniciei actului de control atacat, prima instanță a reținut că nu sunt

întrunite exigențele instituite de legiuitor, nefiind înlăturată aparența de

legalitate care justifică caracterul executoriu al actului și nefiind afirmat

și ca atare în nicio modalitate probat eventualul prejudiciu.

Prin

urmare, în speță, nu a fost identificată existența unui caz bine justificat ori

a unei pagube iminente.

3.

Cererea de recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat reclamanta pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele

de recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocându-se atât existența

unor motive contradictorii în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii

cât și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește administrarea și aprecierea

probelor care au determinat soluția de respingere a acțiunii și menținerea ca

legal emise a actelor contestate.

În

raport de primul motiv de recurs invocat recurenta solicită admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Se

invocă recurenta încălcarea dispozițiilor art. 269 C. proc. civ. raportat la

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. și nerespectarea dispozițiilor art. 261 C.

proc. civ. în ceea ce privește obligativitatea motivări sentinței prin

considerente proprii instanței, considerente clare prin care să fie explicată,

în fapt și în drept soluția de respingere pronunțată.

Recurenta

arată că hotărârea recurată nu este motivată în fapt și în drept conform

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și în raport de dispozițiile art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În

ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

recurenta invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea

legalității actelor contestate față de normele egale incidente respectiv O.G.

nr. 79/2003 și a Legii nr. 82/1992.

Se

solicită respingerea de către instanța de recurs a probelor administrate și pe

fond admiterea acțiunii astfel a fost formulată.

În

faza procesuală a recursului, ambele părți au depus la dosar acte în baza art.

305 C. proc. civ., iar recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de sesizare

a Curții de Justiție a Comunității Europene pentru pronunțarea unor hotărâri

preliminare în baza art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene

formulând pe această cale trei întrebări prin care în esență se solicită a se

lămuri dacă neregulile contestate în utilizarea fondurilor europene sunt

condiționate de producerea unui prejudiciu în defavoarea bugetului UE și de

probarea acestuia și dacă regulamentele care guvernează aceste fonduri europene

sunt aplicabile în cauză.

Curtea

analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate îl apreciază ca

fondat, pentru următoarele considerente:

În

cauză Curtea apreciază că sunt îndeplinite motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 312(3) C. proc. civ.

respectiv existența unei motivări contradictorii și pe alocuri sumară care

echivalează cu o nemotivare și o necercetare a fondului cauzei.

Prima

instanță nu a respectat dispozițiile art. 261(1) pct. 5 C. proc. civ. coroborat

cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece

nu a materializat în cuprinsul considerentelor cererea de chemare în judecată

și considerentele expuse de către recurentă.

Motivarea

sumară și preluarea automată a considerentelor din întâmpinare nu justifică, în

ansamblu, soluția de respingere dispusă, în raport de probele administrate, în

cauză fiind nerespectate dispozițiile art. 261(1) pct. 5 C. proc. civ.

O

astfel de hotărâre face imposibilă analiza, în cadrul recursului a legalității

și temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o

necercetare a fondului cauzei. În consecință se impune casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluția

casării fiind justificată prin acea că prima instanță nu a intrat în mod greșit

la cercetarea fondului cauzei, fiind aplicabile dispozițiile art. 312(5) C.

proc. civ. și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

Cu

ocazia rejudecării și dat fiind motivul casării instanța de fond urmează să

verifice și cererea recurentei formulată în recurs de sesizare a Curții

Europene a Uniunii Europene în baza art. 267 din Tratat având în vedere că

această cerere are legătură cu administrarea și aprecierea probelor pe situația

de fapt, care urmează a fi deplin stabilită cu ocazia rejudecării.

Față

de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) coroborat cu art.

312(3) C. proc. civ. va admite recursul reclamantei și va casa sentința atacată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de SC A.S.I. SRL Baia Mare, prin administrator judiciar SC

P.G. IPURL împotriva Sentinței nr. 407 din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV