ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

octombrie 2011, Asociația Consiliilor Locale T.Ț. a chemat în judecată Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - actualmente Agenția pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale, solicitând anularea procesului-verbal de constatare încheiat

la 11 iulie 2011.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că actul de control a fost întocmit cu încălcarea termenului

de prescripție a dreptului de a stabili obligații de plată, prevăzut de H.G.

nr. 1306/2007 și prin nesocotirea dreptului de apărare al asociației, arătând totodată,

că dispoziția privind restituirea întregii finanțări acordate de 3.429.169 RON,

este nejustificată.

Într-un prim ciclu procesual,

prin sentința nr. 63 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins atât excepția prescripției cât și acțiunea introductivă,

reținând în esență legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat.

Prin decizia nr. 6069

din 10 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția nulității recursului invocată de pârâtă și admițând

recursul declarat de reclamantă, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a învederat că este necesară lămurirea obiectului

acțiunii, în sensul de a se stabili dacă reclamanta a înțeles să conteste și decizia

de soluționare a contestației formulate împotriva actului de control, în raport

de prevederile art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003 cu referire la art. 218

alin. (2) C. proc. fisc.

În fond, după casare,

prin sentința nr. 32 din 30 ianuarie 2014 Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă, instanța de trimitere

reținând în esență că prin acțiunea introductivă nu a fost contestată și decizia

emisă de pârâtă în soluționarea contestației, iar completarea obiectului cererii,

depusă după casare, este tardivă.

Prin recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate în al doilea ciclu procesual, reclamanta a învederat

că instanța de fond nu a respectat dispoziția deciziei de casare, în sensul lămuririi

obiectului acțiunii, hotărând în mod eronat respingerea cererii pentru nerespectarea

procedurii speciale prevăzute de O.G. nr. 79/2003.

Astfel, a arătat reclamanta,

instanța a reținut în concret că asocierea nu a înțeles să conteste și decizia emisă

de pârâtă în soluționarea contestației formulate împotriva procesului verbal de

constatare, deși în cuprinsul acțiunii introductive se menționează expres că s-a

cerut autorității revocarea actului de control, solicitare respinsă prin decizia

nr. 21.449 din 15 septembrie 2011.

Prin întâmpinare, Agenția

pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a arătat că prima instanță a constatat în

mod justificat inadmisibilitatea acțiunii, motivat de nerespectarea prevederilor

art. 3 și 4 din O.G. nr. 79/2003 care impun parcurgerea procedurii prealabile administrative,

finalizate prin emiterea unei decizii ce constituie actul administrativ care poate

fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.

Or, în speță, a precizat

pârâta, reclamanta a contestat exclusiv procesul-verbal de constatare ce constituie

titlu de creanță, solicitarea de completare a obiectului acțiunii, formulată la

17 ianuarie 2014, fiind în mod întemeiat apreciată ca tardivă.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond pentru

o nouă judecată.

Astfel, în conformitate

cu dispozițiile imperative cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz

de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,

precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Or, prin decizia de casare

pronunțată în cauză s-a dispus lămurirea aspectului privind întinderea obiectului

acțiunii, respectiv dacă reclamanta a înțeles să conteste nu numai actul de control

ci și decizia emisă în soluționarea contestației administrative, depusă de altfel

la dosar.

În fond după casare, instanța

de trimitere a reținut în mod corect că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (6)

și art. 21 alin. (2) C. proc. fisc., doar decizia emisă în soluționarea contestației

poate fi atacată în contencios administrativ, constatând însă neîntemeiat că reclamanta

a contestat doar procesul verbal de control.

Astfel, în cuprinsul acțiunii

introductive - reclamanta face referire la netemeinicia celor reținute prin decizia

nr. 21449 din 15 septembrie 2011 care nu ar fi analizat criticile și apărările formulate,

iar în finalul cererii  - asociația învederează că solicită „anularea procesului-verbal

contestat, a notificării de constituire a debitului și a oricăror acte subsecvente

întocmite în baza procesului-verbal”.

În aceste împrejurări,

Curtea constată că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este nelegală,

urmând a se dispune casarea cu trimitere a cauzei pentru soluționarea fondului litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Asociația Consiliilor Locale T.Ț. împotriva sentinței nr. 32 din 30 ianuarie

2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 martie 2015.