ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare emisă de pârât la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat în 01 februarie 2011, privind proiectul „Înființare fabrică de procesare carne 14t/zi, județul Bistrița-Năsăud, localitatea Bistrița”, până la pronunțarea instanței de fond.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 397 din 05 iulie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Mai precis, împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activității societății, datorită executării actului administrativ atacat în procedura administrativ jurisdicțională, nu poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat, având în vedere situația financiară a reclamantei, adică cifra de afaceri și evoluția societății.

În plus, judecătorul fondului a arătat faptul că probarea cererii de suspendare s-a realizat de către reclamantă prin invocarea împrejurării că lipsa elementelor de individualizare a situației de fapt echivalează cu lipsa însăși a indicării în procesul-verbal atacat a stării de fapt, ceea ce reprezintă un motiv de nulitate a acestuia, în raport de prevederile art. 3 din H.G. nr. 79/2003. În opinia primei instanțe, prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative trebuie să fie răsturnată pe baza unor argumente solide, de natură a justifica aplicarea dispozițiilor de excepție, iar reclamanta nu a argumentat și probat într-o manieră incontestabilă existența cazului bine justificat.

În altă ordine de idei, Curtea a subliniat faptul că, prin decizia din 17 martie 2011 emisă de pârât, s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative promovate de reclamantă până la primirea, după caz, a notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă (D.L.A.F.), a raportului final al Oficiului European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.) sau a rechizitoriului Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.), dar nu mai mult de 6 luni de la data primirii deciziei de către beneficiar. Decizia de suspendare este fundamentată pe dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. și apare ca fiind justificată în raport de starea de fapt relevată de reclamantă, motiv pentru care nu poate constitui un caz bine justificat.

Totodată, în concepția primei instanțe faptul că suma stabilită prin actul contestat este mare și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, în mod implicit, există și o pagubă iminentă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C. SA, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii cererii de suspendare. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că judecătorul fondului nu a analizat decât într-o măsură foarte mică argumentele și probele pe care aceasta le-a invocat în susținerea cererii de suspendare. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta menționează faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La termenul de judecată din data de 07 octombrie 2011, intimatul a depus la dosar decizia nr. din 03 martie 3011 prin care a soluționat contestația administrativă formulată de recurentă. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Instanța de contencios administrativ a fost investită de către recurenta-reclamantă cu cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 privind proiectul „Înființare fabrică de procesare carne 14t/zi, județul Bistrița-Năsăud, localitatea Bistrița”, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Prin decizia din 03 martie 2011, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a admis contestația formulată de SC C. SA și a anulat debitul constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011, precum și toate documentele subsecvente. În motivarea acestui act administrativ s-a reținut faptul că, până la data întocmirii sale, O.L.A.F., D.L.A.F. și D.N.A. nu au prezentat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit rezultatele investigațiilor și reverificărilor la firma E. GmbH, că perioada de suspendare a soluționării contestației, menționată în decizia din 17 martie 2011, urmează să expire, iar în măsura în care se va constata, ulterior, prin raportul final al O.L.A.F.

sau prin nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației în vigoare. În consecință, având în vedere măsura dispusă prin decizia de soluționare a contestației administrative anterior individualizată, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a efectelor procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ca rămasă fără obiect.

Înalta Curte va obliga pârâta la 1.700 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, cu aplicarea art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C. SA Bistrița împotriva sentinței nr. 397 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Obligă pârâta la 1.700 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2011.