ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

– Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea executării procesului-verbal

de constatare emisă de pârât la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat în 01

februarie 2011, privind proiectul „Înființare fabrică de procesare carne 14t/zi,

județul Bistrița-Năsăud, localitatea Bistrița”, până la pronunțarea instanței de

fond.

Pârâtul a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 397 din 05

iulie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut faptul că reclamanta nu a probat îndeplinirea

condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Mai precis, împrejurarea

invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activității societății, datorită

executării actului administrativ atacat în procedura administrativ jurisdicțională,

nu poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat, având în vedere situația financiară

a reclamantei, adică cifra de afaceri și evoluția societății.

În plus, judecătorul fondului

a arătat faptul că probarea cererii de suspendare s-a realizat de către reclamantă

prin invocarea împrejurării că lipsa elementelor de individualizare a situației

de fapt echivalează cu lipsa însăși a indicării în procesul-verbal atacat a stării

de fapt, ceea ce reprezintă un motiv de nulitate a acestuia, în raport de prevederile

art. 3 din H.G. nr. 79/2003.

În opinia primei instanțe,

prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative trebuie să fie răsturnată

pe baza unor argumente solide, de natură a justifica aplicarea dispozițiilor de

excepție, iar reclamanta nu a argumentat și probat într-o manieră incontestabilă

existența cazului bine justificat.

În altă ordine de idei,

Curtea a subliniat faptul că, prin decizia din 17 martie 2011 emisă de pârât, s-a

dispus suspendarea soluționării contestației administrative promovate de reclamantă

până la primirea, după caz, a notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă

(D.L.A.F.), a raportului final al Oficiului European de Luptă Antifraudă (O.L.A.F.)

sau a rechizitoriului Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.), dar nu mai mult

de 6 luni de la data primirii deciziei de către beneficiar.

Decizia de suspendare

este fundamentată pe dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. și apare

ca fiind justificată în raport de starea de fapt relevată de reclamantă, motiv pentru

care nu poate constitui un caz bine justificat.

Totodată, în concepția

primei instanțe faptul că suma stabilită prin actul contestat este mare și că prin

executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei

nu înseamnă că, în mod implicit, există și o pagubă iminentă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC C. SA, care a solicitat modificarea sa, în sensul

admiterii cererii de suspendare.

În primul motiv de recurs,

încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține

că judecătorul fondului nu a analizat decât într-o măsură foarte mică argumentele

și probele pe care aceasta le-a invocat în susținerea cererii de suspendare.

În cel de-al doilea motiv

de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

menționează faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Intimatul a formulat întâmpinare

în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată

din data de 07 octombrie 2011, intimatul a depus la dosar decizia nr. din 03

martie 3011 prin care a soluționat contestația administrativă formulată de recurentă.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de contencios

administrativ a fost investită de către recurenta-reclamantă cu cererea de suspendare

a executării procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 privind proiectul

„Înființare fabrică de procesare carne 14t/zi, județul Bistrița-Năsăud, localitatea

Bistrița”, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Prin decizia din 03

martie 2011, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a admis contestația

formulată de SC C. SA și a anulat debitul constituit în baza procesului-verbal de

constatare din 01 februarie 2011, precum și toate documentele subsecvente.

În motivarea acestui act

administrativ s-a reținut faptul că, până la data întocmirii sale, O.L.A.F., D.L.A.F.

și D.N.A. nu au prezentat la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit rezultatele investigațiilor și reverificărilor la firma E. GmbH, că perioada

de suspendare a soluționării contestației, menționată în decizia din 17 martie 2011,

urmează să expire, iar în măsura în care se va constata, ulterior, prin raportul

final al O.L.A.F. sau prin nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile

acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate, Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit va demara din nou procedura de recuperare debite,

conform legislației în vigoare.

În consecință, având în

vedere măsura dispusă prin decizia de soluționare a contestației administrative

anterior individualizată, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul

că va respinge cererea de suspendare a efectelor procesului-verbal de constatare

din 01 februarie 2011 emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

ca rămasă fără obiect.

Înalta Curte va obliga

pârâta la 1.700 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, cu aplicarea art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC C. SA Bistrița împotriva sentinței nr. 397 din 05 iulie 2011 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Obligă pârâta la 1.700

RON cheltuieli de judecată către reclamantă, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.