ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4523/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.F.C. SRL Apohida a chemat în judecată Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării procesului verbal de constatare din 27 ianuarie 2011 privind proiectul „Înființare fabrică de procesare carne, cu capacitate de 6000 kg/zi la S. județul Cluj, cuantumul debitului datorat fiind de 4.480.535,68 RON, până la pronunțarea instanței cu privire la anularea acestui act, conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului din 26 iulie 2007, a beneficiat de o finanțare în cuantum de 4.480.535,68 RON pentru implementarea proiectului susmenționat și că, în urma unor măsuri impuse prin adresa comisiei Europene din 25 octombrie 2010, pârâta a procedat la întocmirea unei note de descoperire a unei nereguli, și de fundamentare pentru desfășurarea unui control, întocmind procesul verbal de constatare și impunând reclamantei restituirea întregii sume de care a beneficiat pentru acest proiect. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 321 din 25 mai 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă dispunând suspendarea executării procesului verbal de constatare încheiat la 27 ianuarie 2011, până la pronunțarea instanței cu privire la cererea de anulare a acestui act la fond.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.010,3 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, atâta vreme cât chiar organul care a întocmit procesul verbal contestat a recunoscut că nu deține suficiente probe pentru a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului administrativ emis iar pentru formarea convingerii sunt necesare dovezi, respectiv primirea notei de control DLAF, sau a raportului fiscal OLAF, ori rechizitoriu DNA, asupra actului administrativ atacat planează o îndoială serioasă. Cu privire la cerința producerii unei pagube iminente s-a reținut că aceasta este evidentă, raportat la cuantumul sumei imputate, la condițiile economice actuale, la faptul că societatea nu deține disponibilității în conturi, finanțarea în vederea activității de producție fiind asigurată din credite bancare.

S-a mai reținut că producerea unei pagube iminente rezultă și din faptul că s-a demarat procedura executării silite de către pârâtă prin transmiterea spre executare a procesului verbal către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Județului Cluj, care a emis titlu executoriu din 9 mai 2011 în dosarul de executare și somația, în același dosar de executare. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se arată în motivele de recurs că în mod greșit prin sentința atacată a fost admisă cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă și s-a dispus suspendarea procesului-verbal de contestare din 1 februarie 2010 până la soluționarea în fond a cererii de anulare.

Aceasta deoarece în cauză nu erau îndeplinite cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește prima condiție ce a existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se arată că în mod greșit s-a apreciat că adresa din 24 februarie 2011, din care rezultă că oferta din 13 aprilie 2007 este originală, infirmă vădit legalitatea procesului verbal contestat. Aceasta deoarece emiterea procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, titlu de creanță executoriu, potrivit O.G. nr. 79/2003 și normelor metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 nu este consecința voinței unilaterale a recurentei, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei-intimate în derularea contractului de finanțare din 26 iulie 2007, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Obligația reclamantei-intimate, în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că toate ofertele depuse erau viabile și că acestea proveneau de la companii viabile și eligibile. În ceea ce privește înscrisul depus de reclamanta-intimată și însușit de instanță, reprezentat de declarația cetățeanului german, potrivit căreia oferta din 13 aprilie 2007 trebuie considerată o ofertă originală a firmei E. deoarece este redactată pe un formular original al firmei și poartă ștampila acestei firmei, aceasta se arată nu are relevanță și nu infirmă vădit legalitatea procesului verbal de constatare, în condițiile în care asupra declarației cetățeanului german planează suspiciunea de neautenticitate.

În ceea ce privește a doua condiție cea a existenței unei pagube emitente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în cauză nu este îndeplinită această condiție deoarece reclamanta-intimată nu a depus la dosar acte din care să rezulte efectele păgubitoare ale imputării sumei de 4.480.535,68 RON reprezentând debit constituit prin procesul verbal de constatare la cifra de afaceri a societății sau la fondul de salarii alocat angajaților acesteia. Or, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Se invocă practică și se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare și a depus acte și a invocat, în principal excepția lipsei de interes în promovarea prezentului recurs pe motiv că nu mai este actual, întrucât prin decizia din 20 septembrie 2011 s-a soluționat favorabil contestația formulată de intimată și a fost anulat procesul verbal de constare și documentele subsecvente. În subsidiar, pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat apreciindu-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii. La dosar recurenta a depus concluzii scrise. Curtea , în baza art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. va aprecia că nu poate fi reținută excepția lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă în raport de decizia din 20 septembrie 2011 prin care s-a admis contestația formulată împotriva procesului verbal de constatare. Aceasta deoarece suspendarea procesului verbal de constatare, dispusă în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 subzistă până la pronunțarea instanței cu privire la cererea în anularea acestui act la fond. Iar în dosarul de fond, înregistrat la data de 13 aprilie 2011 pe rolul Curții de Apel Cluj pe cererea de chemare în judecată. Pe cale de consecință, Curtea apreciază că emiterea deciziei din 20 septembrie 2011 nu determină lipsa de interes în promovarea prezentului recurs și va respinge excepția invocată intimata-reclamantă.

În ceea ce privește recursul declarat Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii. Instanța de fond prin soluția de admitere a cererii de suspendare a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate și a eminenței unei pagube. În ceea ce privește motivul de nelegalitate privind condiția existenței unor motive temeinic justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect s-a apreciat că în raport de situația de fapt că există motive temeinice care să infirme prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare.

Pe de o parte adresa din 24 februarie 2011 confirmă că oferta din 13 aprilie 2007 este oferta originală a firmei E. neputându-se reține caracterul nereal invocat în recurs deoarece afirmația nu este susținută de vreun mijloc de probă. Pe de altă parte însuși decizia din 20 septembrie 2011 și motivele de fapt care au determinat admiterea contestației administrative împotriva procesului verbal de constatare confirmă legalitatea și temeinicia soluției de suspendare dispusă prin sentința atacată.

În ceea ce privește a doua condiție a cererii de suspendare cea a existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că pe de o parte reclamanta-intimată a depus acte în dovedirea acestei condiții pe care instanța de fond le-a analizat și a concluzionat în mod corect asupra efectelor grave pe care executare silită a acestei sume le-ar avea asupra patrimoniului societății reclamante și asupra personalului angajat. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond. În baza art. 274 C. proc.

civ. Curtea va obliga recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamanta reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes formulată de SC C.F.C. SRL. Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile nr. 321 din 25 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.