ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4523/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

SC C.F.C. SRL Apohida a chemat în judecată Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să dispună suspendarea executării procesului verbal de constatare din 27

ianuarie 2011 privind proiectul „Înființare fabrică de procesare carne, cu

capacitate de 6000 kg/zi la S. județul Cluj, cuantumul debitului datorat fiind

de 4.480.535,68 RON, până la pronunțarea instanței cu privire la anularea

acestui act, conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în baza contractului din 26 iulie 2007, a beneficiat de o

finanțare în cuantum de 4.480.535,68 RON pentru implementarea proiectului susmenționat

și că, în urma unor măsuri impuse prin adresa comisiei Europene din 25

octombrie 2010, pârâta a procedat la întocmirea unei note de descoperire a unei

nereguli, și de fundamentare pentru desfășurarea unui control, întocmind procesul

verbal de constatare și impunând reclamantei restituirea întregii sume de care a

beneficiat pentru acest proiect.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 321

din 25 mai 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă dispunând suspendarea executării

procesului verbal de constatare încheiat la 27 ianuarie 2011, până la pronunțarea

instanței cu privire la cererea de anulare a acestui act la fond.

Totodată, a obligat pârâta

să plătească reclamantei suma de 2.010,3 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că, atâta vreme cât chiar organul care a întocmit procesul

verbal contestat a recunoscut că nu deține suficiente probe pentru a se pronunța

asupra legalității și temeiniciei actului administrativ emis iar pentru formarea

convingerii sunt necesare dovezi, respectiv primirea notei de control DLAF, sau

a raportului fiscal OLAF, ori rechizitoriu DNA, asupra actului administrativ atacat

planează o îndoială serioasă.

Cu privire la cerința

producerii unei pagube iminente s-a reținut că aceasta este evidentă, raportat la

cuantumul sumei imputate, la condițiile economice actuale, la faptul că societatea

nu deține disponibilității în conturi, finanțarea în vederea activității de producție

fiind asigurată din credite bancare.

S-a mai reținut că producerea

unei pagube iminente rezultă și din faptul că s-a demarat procedura executării silite

de către pârâtă prin transmiterea spre executare a procesului verbal către Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a Județului Cluj, care a emis

titlu executoriu din 9 mai 2011 în dosarul de executare și somația, în același dosar

de executare.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată în motivele de

recurs că în mod greșit prin sentința atacată a fost admisă cererea de suspendare

formulată de intimata-reclamantă și s-a dispus suspendarea procesului-verbal de

contestare din 1 februarie 2010 până la soluționarea în fond a cererii de anulare.

Aceasta deoarece în cauză nu erau îndeplinite cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește prima

condiție ce a existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se arată că în mod greșit s-a apreciat

că adresa din 24 februarie 2011, din care rezultă că oferta din 13 aprilie 2007

este originală, infirmă vădit legalitatea procesului verbal contestat.

Aceasta deoarece emiterea

procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, titlu de creanță executoriu,

potrivit O.G. nr. 79/2003 și normelor metodologice de aplicare, aprobate prin H.G.

nr. 1306/2007 nu este consecința voinței unilaterale a recurentei, ci rezultatul

conduitei defectuoase a reclamantei-intimate în derularea contractului de finanțare

din 26 iulie 2007, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea

acestui contract.

Obligația reclamantei-intimate,

în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că toate

ofertele depuse erau viabile și că acestea proveneau de la companii viabile și eligibile.

În ceea ce privește înscrisul

depus de reclamanta-intimată și însușit de instanță, reprezentat de declarația cetățeanului

german, potrivit căreia oferta din 13 aprilie 2007 trebuie considerată o ofertă

originală a firmei E. deoarece este redactată pe un formular original al firmei

și poartă ștampila acestei firmei, aceasta se arată nu are relevanță și nu infirmă

vădit legalitatea procesului verbal de constatare, în condițiile în care asupra

declarației cetățeanului german planează suspiciunea de neautenticitate.

În ceea ce privește a

doua condiție cea a existenței unei pagube emitente în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în cauză nu este

îndeplinită această condiție deoarece reclamanta-intimată nu a depus la dosar acte

din care să rezulte efectele păgubitoare ale imputării sumei de 4.480.535,68 RON

reprezentând debit constituit prin procesul verbal de constatare la cifra de afaceri

a societății sau la fondul de salarii alocat angajaților acesteia.

Or, executarea unei obligații

bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură

de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

Se invocă practică și

se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

cererii de suspendare ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă

a formulat întâmpinare și a depus acte și a invocat, în principal excepția lipsei

de interes în promovarea prezentului recurs pe motiv că nu mai este actual, întrucât

prin decizia din 20 septembrie 2011 s-a soluționat favorabil contestația formulată

de intimată și a fost anulat procesul verbal de constare și documentele subsecvente.

În subsidiar, pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat apreciindu-se

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a

legii.

La dosar recurenta a depus

concluzii scrise.

Curtea , în baza art.

137 alin. (1) C. proc. civ. va aprecia că nu poate fi reținută excepția lipsei de

interes invocată de intimata-reclamantă în raport de decizia din 20 septembrie 2011

prin care s-a admis contestația formulată împotriva procesului verbal de constatare.

Aceasta deoarece suspendarea

procesului verbal de constatare, dispusă în baza art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 subzistă până la pronunțarea instanței cu privire la cererea în anularea

acestui act la fond. Iar în dosarul de fond, înregistrat la data de 13 aprilie 2011

pe rolul Curții de Apel Cluj pe cererea de chemare în judecată.

Pe cale de consecință,

Curtea apreciază că emiterea deciziei din 20 septembrie 2011 nu determină lipsa

de interes în promovarea prezentului recurs și va respinge excepția invocată intimata-reclamantă.

În ceea ce privește recursul

declarat Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată

cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond prin

soluția de admitere a cererii de suspendare a apreciat în mod corect că în cauză

sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate și a eminenței

unei pagube.

În ceea ce privește motivul

de nelegalitate privind condiția existenței unor motive temeinic justificate în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod corect

s-a apreciat că în raport de situația de fapt că există motive temeinice care să

infirme prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare.

Pe de o parte adresa din

24 februarie 2011 confirmă că oferta din 13 aprilie 2007 este oferta originală a

firmei E. neputându-se reține caracterul nereal invocat în recurs deoarece afirmația

nu este susținută de vreun mijloc de probă.

Pe de altă parte însuși

decizia din 20 septembrie 2011 și motivele de fapt care au determinat admiterea

contestației administrative împotriva procesului verbal de constatare confirmă legalitatea

și temeinicia soluției de suspendare dispusă prin sentința atacată.

În ceea ce privește a

doua condiție a cererii de suspendare cea a existenței unei pagube iminente în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că

pe de o parte reclamanta-intimată a depus acte în dovedirea acestei condiții pe

care instanța de fond le-a analizat și a concluzionat în mod corect asupra efectelor

grave pe care executare silită a acestei sume le-ar avea asupra patrimoniului societății

reclamante și asupra personalului angajat.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

În baza art. 274 C. proc.

civ. Curtea va obliga recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamanta

reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

de interes formulată de SC C.F.C. SRL.

Respinge recursul declarat

de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței civile

nr. 321 din 25 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2011.