ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1363/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Obiectul

acțiunii

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. 244/33/2013

reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P., a

solicitat instanței să dispună următoarele: anularea în tot a Procesului-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la

data de 19 iunie 2012 de către M.A.D.R. - A.P.D.R.P., privind proiectul

"Înființare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud. Bistrița-Năsăud, loc.

Bistrița", beneficiar SC C. SA, jud. Bistrița-Năsăud, și a măsurilor

dispuse prin acest proces-verbal, respectiv stabilirea creanței bugetare

rezultate din nereguli în cuantum de 1.060,630,50 RON; anularea în tot a

Deciziei din 27 august 2012 a M.A.D.R. - A.P.D.R.P., prin care aceasta a

respins contestația noastră prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal

din 19 iunie 2012; anularea în tot a Procesului-verbal de stabilire a

creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, încheiat de

către M.A.D.R. - A.P.D.R.P., înregistrat la data de 4 decembrie 2012, privind

același proiect, precum și a măsurilor dispuse prin acest proces-verbal,

respectiv plata dobânzii în cuantum de 18.917,00 RON; anularea în tot a

Deciziei din 30 ianuarie 2013 a M.A.D.R. - A.P.D.R.P., prin care aceasta a

respins contestația prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal din 4

decembrie 2012; să fie obligată pârâta, urmare a anulării proceselor-verbale și

a deciziilor menționate mai sus, la restituirea către reclamantă a sumelor de

1.060.630,50 RON și, respectiv, de 18.917,00 RON, virate de către aceasta către

pârâtă, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume, de la data la care

au fost virate și până la data restituirii integrale a acestora, cu obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că,

prin Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 19 iunie 2012 de către

pârâtul M.A.D.R. - A.P.D.R.P. privind proiectul "Înființare fabrică de

procesare carne 14 t/zi, jud. Bistrița-Năsăud, loc. Bistrița", s-a

reținut, "din nou", faptul că societatea a încălcat dispozițiile

contractuale din Contractul de finanțare din 5 decembrie 2006, cu consecința

efectuării unor cheltuieli neeligibile pentru finanțarea Uniunii Europene prin

programul SAPARD, respectiv faptul că nu s-a obținut și prezentat, pentru unul

dintre contractele de achiziții din proiect, oferte de la cel puțin trei

furnizori, întrucât una dintre cele trei oferte, cea aparținând companiei

E.G.K. Germania nu a fost reală.

Aceeași neregulă a fost constatată anterior

prin Procesul-verbal din data de 26 ianuarie 2011, care a fost anulat prin

Decizia din 5 octombrie 2011, prin admiterea contestației formulate.

Dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din

O.U.G. nr. 66/2011 și din art. 14 din H.G. nr. 875/2011 reglementează expres și

limitativ situațiile când poate fi reluată activitatea de constatare a

neregulilor dar dispozițiile legale indicate nu sunt aplicabile în cauză, fapt

ce rezultă din Decizia din 27 august 2012.

Ca urmare A.P.D.R.P. nu avea dreptul să reia

procedura și să emită un nou titlu de creanță după desființarea primului titlu,

emiterea procesului-verbal contestat fiind un abuz de drept.

Susținerile pârâtului din procesul-verbal

sunt nereale în condițiile în care nu s-a falsificat și nu s-a depus nici o

ofertă neautentică pentru a susține proiectul "Înființare fabrică de

procesare carne” culpa reclamantei fiind exclusă în raport de considerentele

expuse pe larg în acțiunea formulată. Chiar în procesul-verbal contestat, se

reține că ofertele neautentice au fost întocmite de SC D.T. SRL fără acordul

companiei germane, SC C. SA neavând obligația legală ori contractuală de a

verifica autenticitatea ofertelor și nici nu avea posibilitatea practică de a o

face, fapt confirmat și de administratorul companiei germane.

Concluzionând, reclamanta solicită admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată în raport de dispozițiile art. 51 alin.

(2) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la art. 8 alin. (1), art. 18 din Legea nr.

554/2004, H.G. nr. 875/2011, Regulamentul CE nr. 2988/2005, Regulamentul nr.

1073/1999 al Parlamentului European.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 609 din 16 decembrie

2013 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea reclamantei SC C. SA în

contradictoriu a A.P.D.R.P., fiind anulat Procesul-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19 iunie

2012; Decizia din 17 august 2012; Procesul-verbal de stabilire a creanțelor

bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de 3

decembrie 2012 și Decizia din 30 ianuarie 2013.

Ca urmare a anulării actelor menționate, s-a

dispus restituirea către reclamanta SC C. SA a sumelor de 1.060.630,50 RON și

18.917 RON virate către pârâtă, precum și a dobânzii legale aferente sumelor

menționate.

În motivarea sentinței, instanța de fond a

reținut, în esență, că părțile litigante au încheiat Contractul din 5 decembrie

2006 având ca obiect înființarea unei fabrici de procesare carne, reclamanta

beneficiind de o finanțare nerambursabilă în cuantum de 7.010.000 RON.

Astfel cum reiese din Sentința civilă din 27

ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1340/33/2011 de Curtea de Apel Cluj,

prin Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și

înregistrat la 1 februarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. s-a stabilit în

sarcina reclamantei SC C. SA un debit în valoare totală de 6.840.747,81 RON,

din care suma de 5.130.560,86 RON datorată bugetului Uniunii Europene, iar

1.710.186,95 RON bugetului public național, la pct. 2 din cap. 11

menționându-se că valoarea debitelor constituite reprezintă valoarea integrală

a finanțării nerambursabile, astfel contractul de finanțare fiind reziliat.

Prin procesul-verbal de constatare menționat,

s-a reținut că reclamanta a încălcat o serie de prevederi legale, precum și

contractul de finanțare, prevederi enumerate la cap. 7 din procesul-verbal

contestat, prin aceea că s-a folosit de o ofertă neautentică emanând de la o

societate germană E.G.K. în procedura de selecție a furnizorilor de utilaje

destinate investiției realizate de SC C. SA din fonduri SAPARD în baza

Contractului de finanțare din 5 decembrie 2006. Tot în cuprinsul acestuia s-a

menționat că furnizarea de documente care nu sunt autentice în sprijinul

cererilor SAPARD este considerată tentativă de fraudă a bugetului european și a

celui național prin care se acordă finanțare SAPARD.

Împotriva acestui proces-verbal a formulat

contestație administrativă reclamanta SC C. SA prin care s-a solicitat anularea

în întregime a actului contestat și a măsurilor dispuse prin acesta, iar prin

Decizia din 5 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a admis contestația

formulată de reclamantă, dispunându-se anularea debitului constituit în baza

Procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, precum și toate

documentele subsecvente. Totodată s-a precizat că în măsura în care ulterior se

constată de către O.L.A.F./D.L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de

control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul SAPARD au

fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite,

conform legislației în vigoare.

Prin Sentința civilă nr. 64 din 27 ianuarie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 1340/33/2011 de Curtea de Apel Cluj, s-a

constatat ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de anulare a măsurii de

constituire a debitului în cuantum de 6.840.747,81 RON, cu majorările și

penalitățile aferente, dispusă prin Procesul-verbal de constatare încheiat la

data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la 1 februarie 2011 de către pârâtă,

s-a dispus anularea acestui proces-verbal și în ceea ce privește măsura

rezilierii Contractului de finanțare din 5 decembrie 2006 și a fost respinsă

cererea reclamantei de anulare în parte a Deciziei din 5 octombrie 2011 emisă

de către pârâtă.

În motivarea acestei sentințe, rămasă

irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor formulate prin Decizia civilă

nr. 6.634 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a

reținut că, dat fiind că suspiciunile de fraudă nu au fost confirmate prin

raportul final al O.L.A.F., care, de altfel, nu a fost finalizat, iar

autoritatea competentă română a optat pentru anularea debitului constituit în

baza Procesului-verbal de constatare din 1 februarie 2011, precum și a tuturor

documentelor subsecvente, cererea reclamantei de anulare a Procesului-verbal de

constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. și

cu privire la măsura rezilierii Contractului de finanțare din 5 decembrie 2006

apare justificată, față de caracterul accesoriu al acestei măsurii.

Totodată, s-a apreciat că, atâta timp cât

O.L.A.F. nu a finalizat verificările în privința suspiciunilor de fraudă ce

planează asupra contractului de finanțare perfectat de reclamantă, iar pârâta a

admis contestația chiar în considerarea acestui fapt, fără a analiza temeinicia

măsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat, nu se poate nega de plano

dreptul autorităților competente de a continua cercetările demarate, efectele

Procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și

înregistrat la 1 februarie 2011 nefiind reactivate în cazul unui raport final

O.L.A.F. nefavorabil reclamantei, ci procedura de recuperare a debitelor va fi

reluată de la început.

Ulterior, prin procesul-verbal de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, contestat în cauza de

față, emis de către pârâta A.P.D.R.P. și înregistrat la 19 iunie 2012, s-a

reținut că beneficiarul SC C. SA a încheiat Contractul de achiziție din 12

decembrie 2006 cu SC D.T. SRL, în condițiile în care, în cadrul procedurii de

achiziție, beneficiarul a prezentat o ofertă ce prezintă indicii de fals și nu

este recunoscută de emitent, astfel că s-a apreciat că au fost încălcate

prevederile contractului de finanțare și ale anexelor acestuia,

nerespectându-se principiul celor 3 oferte, fapt ce a avut ca rezultat

obținerea pe nedrept de fonduri SAPARD în cuantum de 1.060.630,50 RON, pentru

care s-a dispus recuperarea.

În ceea ce privește situația de fapt reținută

în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare, curtea a reținut că, la stabilirea împrejurării că

reclamanta și-ar fi nesocotit obligația de a obține oferte de la cel puțin 3

furnizori, organul constatator arată că a avut în vedere ca documente probante:

Nota de control D.L.A.F. din data de 22 martie 2012, Contractul de finanțare

din 5 decembrie 2006 cu anexele acestuia și actul adițional la contract,

dosarul cererii de plată tranșa IV și dosarele de achiziții bunuri.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a

formulat contestație, înregistrată la 27 iulie 2012, soluționată prin Decizia

din 27 august 2012, în sensul respingerii acesteia.

Prin Procesul-verbal din 4 decembrie 2012, de

asemenea, contestat în prezenta procedură, pârâta A.P.D.R.P. a procedat la

stabilirea creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate la

debitul principal în cuantum de 1.060.630,50 RON stabilit prin Procesul-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat

la 19 iunie 2012.

Reclamanta SC C. SA a formulat contestație și

împotriva acestui proces-verbal prin care au fost stabilite debitele accesorii

în cuantum de 18.917 RON, cale de atac respinsă prin Decizia din 30 ianuarie

2013.

La data de 28 noiembrie 2012, astfel cum

reiese din Ordinul de plată, reclamanta a înțeles să vireze în contul pârâtei

suma de 1.060.630,50 RON, debitul principal, iar potrivit extrasului de cont

depus la dosar, aceasta a virat către pârâtă, la data de 4 februarie 2013, și

suma de 18.917 RON, debitele accesorii stabilite în sarcina sa, notificând însă

expres pârâta cu privire la faptul că efectuează această operațiune de virare a

sumelor de bani pentru a împiedica demararea procedurilor de executare silită,

care i-ar paraliza activitatea, și curgerea de dobânzi pe parcursul

soluționării căilor de atac promovate.

La data de 13 februarie 2013, reclamanta SC

C. SA a sesizat instanța de judecată, solicitând anularea proceselor-verbale

înregistrate la 19 iunie 2012 și la 4 decembrie 2012, anularea deciziilor de

soluționare a contestațiilor din 27 august 2012 și din 27 august 2012 și

obligarea pârâtei la restituirea către aceasta a sumelor de 1.060.630,50 RON și

18.917 RON, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume, invocând

următoarele motive în susținerea acțiunii formulate, ce urmează a fi analizate

în continuare:

constatare a neregulilor și inexistența unor date suplimentare care să nu fi

fost cunoscute anterior pârâtei;

înregistrat la 19 iunie 2012 în absența raportului final al O.L.A.F., singura

probă admisibilă în procedurile administrative și judiciare;

reclamantei ca urmare a emiterii procesului-verbal contestat cu ignorarea

punctului de vedere al reclamantei și prin necomunicarea către reclamantă a

documentelor probante evidențiate în cuprinsul acestuia;

procesului-verbal dacă stabilirea creanței bugetare în sarcina reclamantei

constituie o măsură sau o sancțiunea administrativă sau ambele și neindicarea

în concret a textului de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia

se aplică;

și nu a depus nicio ofertă neautentică pentru a susține proiectul

"Înființare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud. Bistrița-Năsăud, loc.

Bistrița".

I. În ceea ce privește susținerile

reclamantei referitoare la nelegalitatea reluării procedurii de constatare a

neregulilor și inexistența unor date suplimentare necunoscute anterior pârâtei,

curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) și (2)

din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea

neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a

fondurilor publice naționale aferente acestora, activitatea de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași

sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data

împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute

la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează

rezultatele acestora, în aceste condiții putându-se emite un nou proces-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru

eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Totodată, în conformitate cu art. 14 din

Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, datele

suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31

alin. (1) din ordonanță, constau, fără a se limita la acestea: în sesizări, în

rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive și

irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, primite de către

autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii

procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare inițial.

Ori, astfel cum reiese din prevederile art.

31 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (2) ale aceluiași articol,

legiuitorul reglementează, în cuprinsul acestui articol, situația în care, după

emiterea unui prim proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare, proces-verbal care își produce pe deplin efectele,

autoritatea competentă păstrează dreptul de a mai proceda la o activitate

specifică de constatare care să se finalizeze cu încheierea unui nou

proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

În cauza de față însă, această ipoteză legală

nu se regăsește, în raport de împrejurarea că primul proces-verbal emis de

către pârâta A.P.D.R.P., respectiv cel înregistrat la data de 1 februarie 2011,

nu și-a produs efectele specifice în ceea ce o privește pe reclamantă, acesta

fiind retractat de către autoritatea emitentă.

În același sens sunt și cele reținute în

Sentința civilă irevocabilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul

nr. 1340/33/2011 de Curtea de Apel Cluj, în cuprinsul căreia s-a apreciat, cu

autoritate de lucru judecat, că, atâta timp cât O.L.A.F. nu a finalizat

verificările în privința suspiciunilor de fraudă ce planează asupra

contractului de finanțare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis

contestația chiar în considerarea acestui fapt, fără a analiza temeinicia

măsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat, autoritățile competente aveau

dreptul de a continua cercetările demarate, efectele Procesului-verbal de

constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la data de 1

februarie 2011 nefiind reactivate în cazul unui raport final O.L.A.F.

nefavorabil reclamantei, ci procedura de recuperare a debitelor fiind reluată

de la început, astfel cum au procedat autoritățile constatatoare în prezenta

cauză.

Ori, în raport de efectele pe care le produce

sentința amintită între părțile litigante, curtea a constatat că se impune

respingerea apărărilor reclamantei privitoare la reluarea procedurii de

constatare a neregulilor ca fiind neîntemeiate și ca urmare a procedurii

derulate de către pârâta A.P.D.R.P. nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 31

alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că aceasta ar contraveni

acestor dispoziții legale, neputând fi considerată o procedură reluată în

vedere identificării eventualelor diferențe necesare până la acoperirea

integrală a prejudiciului, ci această etapă a investigațiilor pârâtei, împreună

cu cea care a demarat la data efectuării primelor investigații în anul 2011

constituie o singură procedură, care s-a finalizat cu încheierea

Procesului-verbal înregistrat la data de 19 iunie 2012, contestat în cauza de

față.

O astfel de concluzie se impune și în raport

de împrejurarea că procesul de constatare inițial, înregistrat la data de 1

februarie 2011, a fost anulat, astfel că acesta nu poate produce niciun efect

juridic, prin urmare nici acela susținut de către reclamantă de a fi condus la

finalizarea unei proceduri de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare, ulterior căreia pârâta nu ar fi putut proceda la reluarea

acesteia decât în cazurile și condițiile restrictive reglementate de art. 31

alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ca atare, instanța de fond a reținut că sunt

neîntemeiate susținerile reclamantei vizând împrejurarea că pârâta nu s-a aflat

în posesia unor date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor,

întrucât această condiție este prevăzută de legiuitor în ceea ce privește

procedura de reluare a verificărilor, situație de fapt care nu se regăsește în

cauză, astfel cum s-a arătat.

II. Referitor la alegațiile reclamantei

privitoare la împrejurarea că pârâta A.P.D.R.P. a emis Procesul-verbal

înregistrat la data de 19 iunie 2012 cu toate că, nici la această dată, nu

deținea raportul final al O.L.A.F., curtea a reținut că, în cuprinsul acestui

proces-verbal s-a menționat că acesta s-a fundamentat pe următoarele documente

probante: Nota de control D.L.A.F. din data de 22 martie 2012, Contractul de

finanțare din 5 decembrie 2006 cu anexele acestuia și actul adițional la contract,

dosarul cererii de plată tranșa IV și dosarele de achiziții bunuri, mențiuni

care atestă împrejurarea că la emiterea acestui act de control nu a fost avut

în vedere un raport final al O.L.A.F.

În prezenta cauză, raportul final al O.L.A.F.

a fost depus la dosar, iar cuprinsul acestuia probează împrejurarea că acest

document este întocmit ulterior întocmirii Procesului-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, fiind înregistrat

la pârâtă la data de 21 ianuarie 2013.

Cu toate acestea însă, deși este de

necontestat, astfel cum s-a arătat, că raportul final O.L.A.F. nu exista la

data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare, curtea nu a reținut ca întemeiate apărările reclamantei în

sensul că acest raport final este singurul act al O.L.A.F. care poate constitui

o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor

membre.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 9

alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1073/99 privind investigațiile

efectuate de O.E.A., la încheierea unei investigații efectuate de către oficiu,

acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele

constatate, prejudiciul financiar, dacă există, și concluziile investigației,

inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui

luate, la redactarea acestor rapoarte luându-se în considerare cerințele

procedurale prevăzute în legislația națională a statului membru respectiv. Rapoartele

redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile

administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se

dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele

administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Acestea sunt

supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor

administrative redactate de către inspectorii administrativi naționali și au

aceeași valoare ca și acele rapoarte.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (1) din

același act normativ comunitar, fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 11

din acest regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr.

2185/96, oficiul poate înainta în orice moment autorităților competente ale statelor

membre respective informațiile obținute în cursul investigațiilor externe.

În raport de dispozițiile legale menționate,

instanța de fond a reținut că intenția legiuitorului comunitar a fost aceea de

a acorda raportului final O.L.A.F. o valoare probatorie egală cu cea a

rapoartelor administrative redactate de inspectorii administrativi naționali,

iar nu de a statua în sensul că acest raport reprezintă unica probă admisibilă

în procedurile administrative sau judiciare a statelor membre.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 10,

potrivit cărora se recunoaște un drept al O.L.A.F. de a înainta în orice moment

autorităților statelor membre informațiile obținute în cursul investigațiilor

externe.

Ori, documentele care cuprind aceste

informații obținute în cursul investigațiilor externe ale O.L.A.F., fiind emise

de o autoritate a Uniunii Europene, constituie acte autentice, cărora legea

procedurală română le recunoaște valoarea probatorie, astfel că nu au fost

reținute ca fiind întemeiate alegațiile reclamantei în sensul că toate

celelalte documente emise de O.L.A.F., cu excepția raportului final, sunt

lipsite de valoare probatorie în cauza de față.

Prin urmare, împrejurarea că procesul-verbal

în cauză s-a întemeiat pe Nota de control D.L.A.F. din data de 22 martie 2012,

iar nu pe un raport final al O.L.A.F. nu este de natură să conducă la nulitatea

actului administrativ de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare în ceea ce o privește pe reclamantă.

III. Asupra susținerilor reclamantei referitoare

la emiterea de către pârâtă a procesului-verbal contestat cu încălcarea

dreptului său la apărare, curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile

art. 21 alin. (14) și (15) din O.U.G. nr. 66/2011, înainte de aprobare,

proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia

posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, structura verificată având

dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul

său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile

lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Conform alin. (21) al art. 21, procesul-verbal

de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să

conțină, printre alte elemente, și mențiuni privind punctul de vedere al

debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare

a aplicării prevederilor alin. (14) și (15).

În cauză, reclamanta a comunicat pârâtei

punctul său de vedere la data de 18 iunie 2012, data expediției poștale, ultima

zi a termenului limită legal de 5 zile și a ajuns la instituția pârâtă la data

de 20 iunie 2012. Pârâta a procedat la încheierea Procesului-verbal contestat

la data de 19 iunie 2012, ulterior expirării termenului limită legal de 5 zile,

însă anterior primirii punctului de vedere al reclamantei.

Ca urmare instanța a constat că sunt reale

afirmațiile reclamantei în sensul că, la emiterea Procesului-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la

data de 19 iunie 2012, pârâta nu a luat în considerare și punctul său de

vedere.

Curtea a reținut că, în raport de

împrejurarea că prevederile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt

imperative, dar și având în vedere faptul că acest act normativ nu menționează

nicio sancțiune în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, cum este

cazul în cauza de față, sancțiunea aplicabilă acestui act administrativ este

nulitatea relativă virtuală, reglementată de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit căruia actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Ori, în raport de aceste dispoziții legale și

având în vedere scopul edictării prevederilor art. 21 alin. (14) și (15) din

O.U.G. nr. 66/2011, respectiv acela ca debitorul să își poată prezenta punctul

său de vedere în cursul procedurii administrative, curtea a reținut că, deși în

faza incipientă a procedurii, punctul de vedere al reclamantei nu a fost avut

în vedere, cu ocazia soluționării contestației administrative, cât și în fața

instanței, reclamanta și-a exercitat dreptul la apărare neîngrădit, astfel că,

în ansamblul procedurii, nu se poate aprecia că dreptul la apărare al acesteia

a fost în asemenea măsură vătămat încât această lezare nu s-ar putea înlătura

decât prin anularea procesului-verbal în cauză.

Prin urmare, exclusiv acest motiv, al

neluării în considerare a punctului de vedere al reclamantei, cu ocazia

emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare contestat, instanța de fond a apreciat că, nu este de

natură să impună în cauză anularea acestui act administrativ.

Pentru aceleași considerente, curtea a

reținut ca fiind neîntemeiate și susținerile reclamantei în ceea ce privește

omisiunea pârâtei de a-i comunica documentele probante menționate în cuprinsul

procesului-verbal de constatare, având în vedere că nicio dispoziție a O.U.G.

nr. 66/2011 nu stabilește o astfel de obligație în sarcina autorității emitente

a procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât nici art. 21 alin. (21), care

reglementează cuprinsul procesului-verbal, nu enumeră ca fiind obligatorie

menționarea documentelor probante în cuprinsul procesului-verbal de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

IV. Privitor la critica vizând omisiunea

indicării în cuprinsul procesului-verbal dacă stabilirea creanței bugetare în

sarcina reclamantei constituie o măsură sau o sancțiunea administrativă, curtea

a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (4) din Regulamentul

(CE) nr. 2988/95, procedurile de aplicare a controalelor, măsurilor și

sancțiunilor comunitare sunt reglementate prin legislația statelor membre, cu

condiția respectării dreptului comunitar aplicabil.

Potrivit art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr.

66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței

bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității

emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a

persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în

urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura

conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente,

posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea

la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al

debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare

a aplicării prevederilor alin. (14) și (15).

Astfel cum reiese din cuprinsul acestui text

legal, împrejurarea dacă creanța bugetară stabilită în sarcina reclamantei

constituie o măsură sau o sancțiune administrativă nu reprezintă, în opțiunea

legiuitorului, o mențiune obligatorie a procesului-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, astfel că această prezumtivă

omisiune nu este de natură să atragă în cauză nulitatea acestui act

administrativ, după cum, în mod eronat, susține reclamanta.

În ceea ce privește alegațiile reclamantei

privitoare la neindicarea în concret în cuprinsul procesului-verbal a textului

de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia a fost stabilită

creanța bugetară, din analiza cuprinsului procesului-verbal, curtea a reținut

că în acesta se menționează în mod expres, la rubrica "baza legală a

verificării", dispozițiile legale interne și comunitare care reglementează

posibilitatea autorității naționale de a efectua verificarea, de a constata

eventualele nereguli și de a stabili sancțiunea aplicabilă, iar la rubrica

"temeiul de drept", sunt evidențiate dispozițiile Contractului de

finanțare din 5 decembrie 2006 nerespectate de către reclamantă, printre care

și cele ale art. 17 alin. (3) și (4), care stabilesc că, în cazul încălcării de

către beneficiar a acestui contract, autoritatea contractantă va solicita

înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și că beneficiarul are

obligația să restituie integral valoarea finanțării primite.

Ca urmare, instanța de fond a reținut că, în

contextul materiei specifice deduse judecății, în cadrul căreia acordarea

ajutoarelor financiare nerambursabile persoanelor private din țările membre ale

Uniunii Europene se realizează prin intermediul încheierii unor contracte de

finanțare între autoritatea statală competentă și persoana privată solicitantă,

noțiunea de "temei de drept" enumerată în cuprinsul art. 21 alin.

(21) precitat, la care trebuie să se raporteze autoritatea cu ocazia

constatării neregulilor și a stabilirii creanțelor bugetare, trebuie

considerată ca având în vedere și prevederile contractului de finanțare

intervenit între părți.

În susținerea acestei concluzii sunt și

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care definesc

noțiunea de "neregulă", reținând că aceasta constituie orice abatere

de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile

naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor

angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții.

Prin urmare, însuși legiuitorul consideră că

încălcările sancționabile pot viza și nerespectarea unor prevederi

contractuale, astfel că instanța a reținut prin evidențierea în mod expres în

cuprinsul procesului-analizat a clauzelor contractuale nerespectate și a celor

care prevăd sancționarea acestor abateri convenționale, pârâta A.P.D.R.P. a

respectat dispozițiile art. 21 alin. (21) privitoare la indicarea temeiului de

drept care a stat la baza activității de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare.

V. Referitor la susținerile reclamantei în

sensul că aceasta nu a falsificat și nu a depus nicio ofertă neautentică pentru

a susține proiectul "Înființare fabrică de procesare carne 14 t/zi, jud.

Bistrița-Năsăud, loc. Bistrița", curtea a reținut că, în cauză, s-a probat

împrejurarea că, în cadrul procedurii de achiziție care a condus la încheierea

Contractului din 12 decembrie 2006 cu SC D.T. SRL, reclamanta SC C. SA, în

calitate de beneficiar, a prezentat o ofertă care ulterior nu a fost

recunoscută de către cel alegat ca fiind emitentul acesteia, fără însă a fi

probată și implicarea culpabilă a reclamantei în falsificarea ofertei în cauză.

În conformitate cu art. 7 alin. (1) din

contractul cadru intervenit între părți, acest contract obligă părțile să

respecte întocmai și cu bună-credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate

cu principiul obligativității contractului între părțile contractante, în

temeiul art. 969 C. civ. și dispozițiilor Acordului multianual de finanțare

încheiat între România și Comisia Comunităților Europene.

Potrivit dispozițiilor art. 1899 alin. (2) C.

civ. în vigoare la data petrecerii faptelor imputate reclamantei, buna-credință

se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă

rea-credință.

Dispozițiile art. 17 alin. (1) din anexa I

privind prevederile generale ale contractului de finanțare, definesc conținutul

noțiunii contractuale de "neregularitate", pentru care beneficiarul

este ținut a răspunde, aceasta fiind orice abatere de la legalitate,

regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor

memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare privind asistența

financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și

a prevederilor contractului de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau

omisiune a beneficiarului, care printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect

prejudicierea Comunității Europene și a României.

Aceste dispoziții sunt în strânsă legătură cu

cele ale art. 17 alin. (4), care stipulează că, în cazul înregistrării unei

neregularități rezultate din culpa beneficiarului, acesta are obligația de a

restitui integral valoarea finanțării primite din partea autorității

contractante, în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a

notificării.

Din interpretarea dispozițiilor contractuale,

instanța a constatat că răspunderea contractuală a beneficiarului față de

autoritatea contractantă nu poate interveni în absența culpei, respectiv

vinovăției beneficiarului, condiție care nu este îndeplinită în cazul

reclamantei SC C. SA, care a acționat cu bună-credință în derularea procedurii

de achiziție finalizată cu încheierea Contractului din 12 decembrie 2006 cu SC

D.T. SRL.

Astfel, potrivit Adresei emise de E.G.K. ca

răspuns la solicitarea reclamantului, această societate a arătat că înțelege să

confirme că Oferta din 25 septembrie 2006, prezentată în copie acesteia,

trebuie să fie pentru reclamantă ca o ofertă originală a societății E.G.K., dat

fiind faptul că este scrisă pe o hârtie originală a societății E.G.K. și este

prevăzută cu ștampila societății.

Totodată, prin Rezoluția din 29 mai 2013,

emisă în Dosarul nr. 47/P/2012 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, s-a

dispus, în ceea ce privește infracțiunea de folosire sau prezentare de

documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat

obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene,

neînceperea urmăririi penale față de C.M.F., angajat al reclamantei, și M.I.,

administrator la SC C. SA.

În cuprinsul acestui act procedural penal s-a

reținut că, în urma cercetărilor efectuate, a rezultat că Oferta din 25

septembrie 2006 emisă pe numele E.G.K. nu a fost recunoscută de reprezentanții

acestei societăți comerciale ca fiind emisă, în mod oficial, de aceasta și că

în cauză nu au rezultat date concludente care să confirme faptul că persoanele

cercetate ar fi cunoscut că oferta este în realitate o ofertă falsă sau că ar

fi existat o înțelegere frauduloasă între administratorul SC C. SA și SC D.T.

SRL. S-a arătat că SC C. SA nu a fost singura societate comercială care, în

cadrul unor proceduri de selecție de oferte, a prezentat oferte emise de

E.G.K., din raportul întocmit de O.L.A.F. rezultând că au fost identificate 20

de oferte emise pe numele acestei ultime societăți, aspect care reprezintă un

element în plus în stabilirea lipsei intenției frauduloase a reprezentanților

SC C. SA.

Asupra aceluiași aspect al vinovăției, în

cuprinsul raportului final O.L.A.F., se reține, la pct. 6.6, că, în ceea ce

privește intenția din partea beneficiarului SC C. SA, nu au fost identificate

dovezi specifice care să ateste că aceasta a avut cunoștință că oferta sau

documentele suport erau false și că procedura de licitație a fost trucată.

Prin urmare, curtea a reținut că, în cauză, a

fost făcută dovada că societatea reclamantă, prin administratorul reprezentant

legal al său, a putut considera cu bună-credință, exclusivă de culpă, Oferta

din 25 septembrie 2006, ca fiind o ofertă conformă, realizată de societatea

E.G.K., având în vedere împrejurările că aceasta a fost înaintată imprimată pe

o hârtie originală a acestei societății și în cuprinsul acesteia se regăsea

ștampila societății. Totodată, acestei oferte i-a fost anexat un extras din

certificatul de înmatriculare al societății la Camera de Comerț din Germania.

Obligația a cărei nerespectare se impută

societății reclamante este reglementată în anexa IV a contractului de finanțare

privitoare la instrucțiunile de achiziții pentru beneficiarii măsurilor 1.1,

3.1, 3.4, care arată, la pct. 1, că sunt costuri eligibile ale oricăror

servicii, bunuri și lucrări mai mari de echivalentul în RON a 10.000 de Euro,

dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3

furnizori, ofertele conforme reprezentând oferte comparabile care răspund în

cea mai mare parte cerințelor din cererile de ofertă și sunt transmise de

entități economice reale, verificabile de către experții evaluatori.

Totodată, la pct. 23 lit. e), se arată că

sunt cheltuieli neeligibile în cadrul Programului SAPARD costurile oricăror

servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a

10.000 de Euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin

trei furnizori, originalele acestora fiind incluse în declarația de cheltuieli.

Cu toate acestea, dispozițiile pct. 20 din

aceeași anexă IV stabilește obligația beneficiarului la primirea ofertei,

respectiv aceea de a le înregistra, arătând totodată că ofertele primite vor fi

considerate conforme dacă sunt compatibile din punct de vedere al valorii,

performanțelor tehnice și al obiectului acestora, acestea trebuind să poată fi

verificabile din punct de vedere al emitentului și al conținutului.

Ori, Oferta din 25 septembrie 2006 era un

înscris original și conținea elementele privitoare la emitentul acesteia, iar

beneficiarul nu avea obligația de a proceda la o verificare amănunțită a

ofertei în cauză, astfel că nu se poate reține că acesta nu și-a îndeplinit din

culpă obligația contractuală de a obține oferte de la trei furnizori.

Dimpotrivă, în cauză s-a probat că societatea

comercială E.G.K. are o existență obiectivă, că oferta în cauză a fost

realizată pe hârtia originală și cu utilizarea ștampilei acestei societății, că

acesteia i-a fost anexat un extras din certificatul de înmatriculare al

societății la Camera de Comerț, care proba existența societății în cauză,

astfel că susținerile reprezentantului societății E.G.K. în sensul că această

ofertă nu a fost realizată de către societatea sa sunt singurele elemente care

conduc la concluzia autorității contractante în sensul neconformității ofertei

în cauză, alegații care însă nu sunt susținute de nicio altă probă administrată

în cauză. Mai mult, același reprezentant apreciază că, pentru societatea

reclamantă, oferta în cauză nu putea fi decât o ofertă originală.

Aceeași apreciere, se regăsește și în cuprinsul

raportului final O.L.A.F., întocmit ulterior întocmirii procesului-verbal de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, în

care se menționează la pct. 2.18, de către investigator, că, în lipsa unui

material martor, destinatarii ofertelor ar fi putut crede că acestea erau

autentice.

În acest context, instanța de fond a reținut

că reclamanta a manifestat diligență în îndeplinirea propriilor obligații,

aspect care reiese din împrejurarea că aceasta a înțeles să încheie cu SC M.C.T.

SRL un contract de prestări de servicii de consultanță în vederea obținerii de

finanțare în cadrul programului SAPARD și de consultanță pe parcursul derulării

investiției, alegând astfel, în scopul îndeplinirii conforme a obligațiilor

sale, să fie asistată de persoane cu un grad de expertiză ridicat în materie.

Ori, în raport de toate aceste constatări,

curtea a reținut că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanțelor bugetare, înregistrat la date de 19 iunie 2012, a fost emis de

către pârâta A.P.D.R.P. cu încălcarea prevederilor convenționale privitoare la

răspunderea contractuală culpabilă a beneficiarului finanțării, astfel că, în

absența probării culpei reclamantei SC C. SA în nerespectarea clauzelor

contractuale privitoare la prezentarea a unui număr de trei oferte conforme, se

impune constatarea că actul administrativ analizat în cauză este netemeinic.

Pentru aceste motive, instanța a admis

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. SA în

contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., și a anulat Procesul-verbal de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 19

iunie 2012 și Decizia din 27 august 2012.

În aplicarea principiului resoluto jure

dantis, resolvitur jus accipientis, având în vedere caracterul subsecvent și

dependent al procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din

aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de 3 decembrie 2012 și la data de

4 decembrie 2012 și al Deciziei din 30 ianuarie 2013, acte emise de pârâtă,

față de actele administrative mai sus menționate, curtea a dispus anularea și a

acestor acte administrative.

Totodată, întrucât reclamanta a avansat,

astfel cum reiese din Ordinul de plată, în contul pârâtei, suma de 1.060.630,50

RON, debitul principal, iar potrivit extrasului de cont depus la dosar, și suma

de 18.917 RON, debitele accesorii stabilite în sarcina sa, în vederea

restabilirii situației anterioare actelor administrative anulate, cu acoperirea

pagubei suferite de către reclamantă ca urmare a lipsirii sale de aceste sume

și având în vedere și solicitarea expresă a SC C. SA în acest sens, s-a dispus

restituirea către reclamantă a sumelor de 1.060.630,50 RON și 18.917 RON,

precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 605 din 16

decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs pârâtul M.A.D.R. -

A.P.D.R.P. București prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC C. SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

a prezentat pe larg situația de fapt, criticile de nelegalitate vizând motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., fiind expuse la

dosarul din recursul declarat.

Astfel, recurenta arată că instanța de fond a

interpretat greșit actul dedus judecății și a aplicat greșit dispozițiile

legale incidente.

Reținerea instanței, în sensul că pentru

neregulile stabilite de O.L.A.F. și D.A.L.A.F., SC C. SA nu a avut cunoștință

de înțelegerile dintre ofertanți este greșită, în afara clauzelor contractuale,

obligațiile contractuale ale beneficiarului fiind stabilite la art. 1 - 7 din

contract, acesta fiind singurul răspunzător pentru implementarea proiectului.

Beneficiarul are obligația de a se asigura că

toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice,

legale, fiind completate în concordanță cu condițiile de accesare a Programului

SAPARD.

Oferta E.G.K. din 25 septembrie 2006, a fost

o ofertă neautentică, așa cum rezultă din Nota de control D.L.A.F., Raportul de

investigație și tot probatoriul administrat în cauză.

Oferta față de E.G.K. a fost luată în calcul

în procedura de atribuire a contractului de achiziții pentru utilaje tranșare

porc și vițel, utilaj pentru procesare carne, sistem de igienizare și

accesorii.

Selecția a minim trei ofertanți presupun

studierea pieței furnizorului și alegerea acelora care îndeplineau condițiile

impuse de beneficiar conform proiectului.

În condițiile în care obiectul contractului

de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile trebuie

aplicate regulile impuse pentru achizițiile organizate în vederea realizării

proiectelor și obținerea unor prețuri real competitive.

Este evident că intimata-pârâtă, în calitate

de beneficiar al proiectului, a neglijat verificarea documentelor-ofertă,

depuse de societatea germană.

Instanța de fond a acceptat argumentele

expuse de reclamantă, în sensul că aceasta nu a avut cunoștință de înțelegerea

dintre societățile participante la licitație cu toate că înțelegerea dintre

ofertanți a fost demonstrată, procedura licitației fiind viciată în condițiile

în care a existat o singură ofertă valabilă și anume SC M.T.C. SRL Covasna.

În condițiile în care corectitudinea și

legalitatea desfășurării achizițiilor este o obligația și responsabilitate a

beneficiarului, asumată prin semnarea contractului de finanțare, este evident

că folosirea unei oferte false se poate încadra, cel puțin în noțiunea de

neglijență, pe care atât O.L.A.F., cât și D.L.A.F. le consideră abateri

intenționate, pe baza probelor obținute în cursul investigațiilor.

În concluzie, încălcarea prevederilor legale

sau contractuale reprezintă o neregulă, care dacă se dovedește că a fost

săvârșită cu intenție, poate întruni elementele constitutive ale unei

infracțiuni, frauda fiind în mod evident o neregulă săvârșită cu intenție.

Prin urmare, indiferent dacă organele de

cercetare penală concluzionează că s-a săvârșit sau nu o infracțiune,

autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare sesizată cu abateri

de la legalitate, este obligată să ia măsurile prevăzute de lege într-o astfel

de situație, răspunderea penală fiind substanțial diferită de răspunderea

civilă.

Astfel, chiar dacă DNA a apreciat că

aspectele constatate de O.L.A.F./D.L.A.F. nu îmbracă elementele constitutive

ale unei infracțiuni, nu înseamnă că nu suntem în prezența unei nereguli astfel

cum este aceasta definită de legislația în materie, fapta beneficiarului de a

accepta la licitație oferte care nu erau independente și, implicit,

nerespectarea regulii celor trei oferte consacrată de contract.

Prin Rezoluția din data de 29 mai 2013 emisă

în Dosarul nr. 47/P/2012 al D.N.A. Cluj, nu se infirmă existența faptei de

fraudă ci doar se reține inexistența laturii subiective infracționale în

persoana administratorului reclamantei, pe considerentul că acesta nu ar fi

cunoscut lipsa de autenticitate a ofertei de achiziții a societății germene

E.G.K.

De altfel, concluzia D.L.A.F. potrivit căreia

în cauză s-a folosit o ofertă neautentică se bazează pe declarațiile

reprezentantul firmei E.G.K., dl. K.L.E. și ale doamnei M. director la SC C.

SA, persoană care s-a ocupat de adunarea tuturor documentelor necesare

achiziției.

Pentru protecția intereselor financiare ale

Comunităților Europene, Consiliul Europei a adoptat Regulamentul nr. 2988/1995.

Potrivit alin. (2) al art. 1 din acest

Regulament, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept

comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care

poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele

gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate

din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin

cheltuieli nejustificate.

De asemenea, potrivit pct. 5 A 13 1 b) din

secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și

Comisia Comunităților Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările

și completările ulterioare: "Neregularitate înseamnă orice încălcare a

unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui

operator economic, care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra

Comunității sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială".

Iar art. 1, lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011

definește neregula ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate

și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și

cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza

acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului

ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a

prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor

publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora

printr-o sumă plătită necuvenit".

Mai mult art. 17 din Anexa I (Prevederi

Generale) la Contractul de finanțare conține clauze exprese cu privire la

obligațiile părților și modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor

financiar nerambursabil, astfel:

Art. 17 alin. (1): "Prin

«Neregularitate» în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice

încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat

prin Legea nr. 316/2001."

Încălcarea prevederilor legale sau

contractuale reprezintă o neregulă, care dacă se dovedește că a fost săvârșită

cu intenție, poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, frauda

fiind în mod evident o neregulă săvârșită cu intenție.

Este evident că acceptarea la licitație a

unor oferte neeligibile, prin prisma faptului că două dintre acestea nu erau

independente, una fiind neautentică și emisă ca ofertă suport pentru cealaltă,

reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei

concurențe, al transparenței și al eficienței utilizării fondurilor prevăzut

pct. 1 parag. 5 din Cap. 1 "Prevederi Generale" din Anexa IV

"Instrucțiuni de achiziții din contractul de finanțare".

Neregula poate fi rezultatu