ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6634/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 64 din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, în parte acțiunea precizată de reclamanta SC C. SA Bistrița, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.R. și a constatat ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum de 6.840.747,81 lei, cu majorările și penalitățile aferente, dispusă prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâtă. Totodată, Curtea de apel a dispus anularea procesului verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâta și cu privire la măsura rezilierii contractului de finanțare din 05 decembrie 2006 și a respins cererea reclamantei de anulare în parte a Deciziei nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. SRL un debit în valoare totală de 6.840.747,81 lei, din care suma de 5.130.560,86 lei este datorată bugetului Uniunii Europene, iar 1.710.186,95 lei bugetului public național, la care se adaugă majorările și penalitățile calculate conform legislației în vigoare în caz de neplată. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin procesul verbal de constatare s-a reținut că reclamanta a încălcat o serie de prevederi legale și din contractul de finanțare, enumerate la Cap. 7 din procesul-verbal contestat, prin aceea că s-a folosit de o ofertă neautentică emanând de la o societate germană E.G.C.K.G.

în procedura de selecție a furnizorilor de utilaje destinate investiției realizate de SC C. SRL din fonduri S.A.P.A.R.D. în baza contractului de finanțare din 05 decembrie 2006. Judecătorul fondului a reținut că prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a admis contestația formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva acestui proces verbal, dispunându-se anularea debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 precum și toate documentele subsecvente. Totodată s-a precizat că în măsura în care ulterior se constată de către O.L.A.F. L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D.

au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației în vigoare. În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind anularea debitului, instanța de fond a constatat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, având în vedere că prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a anulat debitul constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011. Prima instanță a apreciat că este justificată solicitarea reclamantei de anulare a rezilierii contractului de finanțare din 05 decembrie 2006, dat fiind că suspiciunile de fraudă nu au fost confirmate prin raportul final al O.L.A.F., care de altfel nu a fost finalizat, iar autoritatea competentă română a optat pentru anularea debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 precum și a tuturor documentelor subsecvente.

Referitor la cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă în partea referitoare la „demararea din nou a procedurii de recuperare debite, în măsura în care ulterior se va constata de către O.L.A.F. D.L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate”, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată întrucât această mențiune nu este aptă să producă consecințe juridice și prin urmare nu poate produce nicio vătămare reclamantei. În fine, Curtea de apel a apreciat că atât timp cât O.L.A.F.

nu a finalizat verificările în privința suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de finanțare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestația chiar în considerarea acestui fapt fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat, nu se poate nega de plano dreptul autorităților competente de a continua cercetările demarate. Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2012, reclamanta SC C. SA Bistrița a solicitat instanței completarea deciziei mai sus menționate, motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat în întregime asupra cererii sale de anulare în tot a procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 de către M.A.D.R.

- A.P.D.R.P. Prin sentința nr. 307 din 20 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondată cererea de completare a sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1340/33/2011 al Curții de Apel Cluj formulată de reclamanta SC C. SA., în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.R. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență că cererea formulată de reclamanta SC C. SA este netemeinică, aceasta primind răspuns prin sentința civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1340/33/2011 la toate cererile cu care a investit instanța.

În ce privește pretinsa nesoluționare a cererii de anulare a procesului verbal de constatare din 01 februarie 2011, instanța de fond a apreciat că aceasta a rămas fără obiect ca urmare a admiterii contestației reclamantei SC C. SRL, pe cale administrativă, prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011. În concluzie, Curtea a constatat că reclamanta SC C. SRL a primit o soluție favorabilă cu privire la solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011, înregistrat din 01 februarie 2011, în etapa reclamației administrative finalizată în cursul judecății, astfel că această cerere a devenit lipsită de obiect, soluție care se reflectă atât în considerentele cât și în dispozitivul sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1340/33/2011 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 și a sentinței civile nr. 307 din 20 aprilie 2013, a formulat recurs reclamanta SC C. SA, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Referitor la sentința civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012 reclamanta a formulat următoarele critici: - Instanța de fond nu s-a pronunțat în întregime asupra cererii de anulare a procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011, respectiv a avut în vedere doar măsurile dispuse la cap.11 din cuprinsul acestuia, cu toate că societatea, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin precizarea ulterioară, a solicitat anularea în întregime a actului menționat, adică inclusiv partea privind constatările efectuate și măsura rezilierii contractului administrativ.

Au fost încălcate astfel dispozițiile art. 216 alin. (1) și (2) C. proc. fisc. cu privire la anularea totală sau parțială a actului atacat, în cazul admiterii contestației; - În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea reclamantei - recurente de anulare în parte a Deciziei nr. 23013 din 5 octombrie 2011 a A.P.D.R.P., în sensul înlăturării mențiunii că în măsura în care, ulterior, se constatată de către O.L.A.F. D.L.A.F., prin Raportul final O.L.A.F. al cazului sau Nota de Control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. .au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației în vigoare”. Potrivit dispozițiilor art. 216 C. proc.

fisc. soluțiile legale ce pot fi adoptate în soluționarea plângerilor prealabile, expres și limitativ prevăzute, sunt admiterea în tot sau în parte a contestației, cu consecința anulării în tot sau în parte a actului atacat, ori respingerea contestației, fără ca legiuitorul să confere organului de soluționare dreptul de a insera altfel de mențiuni privind posibile viitoare verificări, inspecții și proceduri. Referitor la sentința civilă nr. 307 din 20 aprilie 2012 recurenta a criticat respingerea cererii sale de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 în sensul anulării în întregime a procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011, invocând același art. 261 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 92/2003, republicată. Recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

nu poate fi reținut, deoarece instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de reclamantă prin acțiunea precizată introdusă la Curtea de Apel Cluj, respectiv: anularea procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011; anularea debitului în cuantum de 6.840.747,81 lei cu majorările și penalitățile aferente; anularea măsurii rezilierii contractului de finanțare; anularea în parte a Deciziei nr. 23013 din 5 octombrie 2011. În acest sens, atât considerentele, cât și dispozitivul sentinței nr. 64/2012 cuprind soluția instanței cu privire la fiecare din aceste capete de cerere, iar respingerea ca rămasă fără obiect a cererii reclamantei de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum, de 6.840.747,81 lei, cu majorările și penalitățile aferente este pe deplin întemeiată, din moment ce prin Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 emisă de A.P.D.R.P.

s-a dispus: „Art. 1 Contestația formulată de SC C. SA (…) se admite, debitul constituit în baza Procesului - verbal de constatare din 1 februarie 2011, precum și toate documentele subsecvente, se anulează (…)”. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident în speță, deoarece hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru soluția pronunțată, referitor la fiecare capăt de cerere. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este, de asemenea, nefondat, deoarece - în mod corect - instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 nu poate produce vreo vătămare reclamantei, deoarece nu este aptă să producă efecte juridice în partea privind „demararea din nou a procedurii recuperare debite, în măsura în care ulterior se constată de către O.L.A.F.

DL.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. .au fost prejudiciate”. Este evident că orice procedură de recuperare debite nu poate fi demarată decât în condițiile și termenele prevăzute de legislația aplicabilă, iar nu în baza unei mențiuni cuprinse într-o decizie anterioară a A.P.D.R.P. De asemenea, este lipsită de interes critica privind nepronunțarea instanței asupra constatărilor care au stat la baza măsurilor dispuse prin procesul - verbal din 1 februarie 2011, deoarece prin Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 emisă de către pârâtă s-a dispus anularea debitului constituit în baza procesului - verbal de constatare din 1 februarie 2011, prin admiterea contestației reclamantei conform art. 216 din O.G.

nr. 92/2003 actul atacat încetându-și valabilitatea nu numai în partea privitoare la măsuri, dar și în cea privitoare la constatări. Potrivit art. 216 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, efectul admiterii contestației se referă la actul atacat în integralitatea lui, iar nu numai la partea de măsuri sau partea de constatări, acest efect decurgând din lege. Referitor la sentința civilă nr. 307 din 20 aprilie 2012 criticile formulate de recurentă sunt nefondate pentru aceleași motive expuse parțial cu privire la sentința civilă nr. 64/2012, în sensul că nu poate fi considerată o cerere distinctă cererea de anulare a constatărilor cuprinse într-un act, în raport de cererea de anulare a actului însuși, iar această concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 216 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 92/2003 republicată: „Prin decizie contestația va putea fi admisă în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat”. Prin urmare, atât în cazul anulării totale, cât și a celei parțiale, textul citat se referă la actul atacat ca un tot unitar, fără a distinge între partea de măsuri și partea de constatări. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursurile declarate de SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 și a sentinței civile nr. 307 din 20 aprilie 2013, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.