ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6634/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 64 din 27 ianuarie 2012,

Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, în parte acțiunea precizată de

reclamanta SC C. SA Bistrița, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. din cadrul

M.A.D.R. și a constatat ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de

anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum de 6.840.747,81 lei, cu

majorările și penalitățile aferente, dispusă prin procesul verbal de constatare

încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la 01 februarie 2011 de

către pârâtă.

Totodată, Curtea de

apel a dispus anularea procesului verbal de constatare încheiat la data de 26

ianuarie 2011 și înregistrat la 01 februarie 2011 de către pârâta și cu privire

la măsura rezilierii contractului de finanțare din 05 decembrie 2006 și a

respins cererea reclamantei de anulare în parte a Deciziei nr. 23013 din 05

octombrie 2011 emisă de către pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, că prin procesul

verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 și înregistrat la 01

februarie 2011 de către pârâta A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei

SC C. SRL un debit în valoare totală de 6.840.747,81 lei, din care suma de

5.130.560,86 lei este datorată bugetului Uniunii Europene, iar 1.710.186,95 lei

bugetului public național, la care se adaugă majorările și penalitățile

calculate conform legislației în vigoare în caz de neplată.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că prin procesul verbal de constatare s-a

reținut că reclamanta a încălcat o serie de prevederi legale și din contractul

de finanțare, enumerate la Cap. 7 din procesul-verbal contestat, prin aceea că

s-a folosit de o ofertă neautentică emanând de la o societate germană E.G.C.K.G.

în procedura de selecție a furnizorilor de utilaje destinate investiției

realizate de SC C. SRL din fonduri S.A.P.A.R.D. în baza contractului de

finanțare din 05 decembrie 2006.

Judecătorul fondului

a reținut că prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către

pârâtă s-a admis contestația formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva

acestui proces verbal, dispunându-se anularea debitului constituit în baza

procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011 precum și toate

documentele subsecvente. Totodată s-a precizat că în măsura în care ulterior se

constată de către O.L.A.F. L.A.F., prin raportul final al cazului sau nota de

control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D.

au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare debite,

conform legislației în vigoare.

În ceea ce

privește solicitarea reclamantei privind anularea debitului, instanța

de fond a constatat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, având în

vedere că prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de către pârâtă

s-a anulat debitul constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01

februarie 2011.

Prima instanță a

apreciat că este justificată solicitarea reclamantei de anulare a rezilierii

contractului de finanțare din 05 decembrie 2006, dat fiind că suspiciunile de

fraudă nu au fost confirmate prin raportul final al O.L.A.F., care de altfel nu

a fost finalizat, iar autoritatea competentă română a optat pentru anularea

debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare din 01 februarie 2011

precum și a tuturor documentelor subsecvente.

Referitor la cererea

reclamantei de anulare a Deciziei nr. 23013 din 05 octombrie 2011 emisă de

către pârâtă în partea referitoare la „demararea din nou a procedurii de

recuperare debite, în măsura în care ulterior se va constata de către O.L.A.F. D.L.A.F.,

prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile

nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. au fost prejudiciate”,

prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată întrucât această

mențiune nu este aptă să producă consecințe juridice și prin urmare nu poate

produce nicio vătămare reclamantei.

În fine, Curtea de

apel a apreciat că atât timp cât O.L.A.F. nu a finalizat verificările în

privința suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de finanțare

perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestația chiar în considerarea

acestui fapt fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul verbal

contestat, nu se poate nega de plano dreptul autorităților competente de a

continua cercetările demarate.

Prin cererea

înregistrată la data de 19 martie 2012, reclamanta SC C. SA Bistrița a

solicitat instanței completarea deciziei mai sus menționate, motivat de faptul

că instanța nu s-a pronunțat în întregime asupra cererii sale de anulare în tot

a procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 ianuarie 2011 de către

M.A.D.R. - A.P.D.R.P.

Prin sentința nr.

307 din 20 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondată cererea de

completare a sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul

nr. 1340/33/2011 al Curții de Apel Cluj formulată de reclamanta SC C. SA., în

contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. din cadrul M.A.D.R.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut în esență că cererea formulată de reclamanta

SC C. SA este netemeinică, aceasta primind răspuns prin sentința civilă nr. 64

din 27 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1340/33/2011 la toate cererile

cu care a investit instanța.

În ce privește

pretinsa nesoluționare a cererii de anulare a procesului verbal de constatare din

01 februarie 2011, instanța de fond a apreciat că aceasta a rămas fără obiect

ca urmare a admiterii contestației reclamantei SC C. SRL, pe cale

administrativă, prin Decizia nr. 23013 din 05 octombrie 2011.

În concluzie, Curtea

a constatat că reclamanta SC C. SRL a primit o soluție favorabilă cu privire la

solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare încheiat la data de 26

ianuarie 2011, înregistrat din 01 februarie 2011, în etapa reclamației

administrative finalizată în cursul judecății, astfel că această cerere a

devenit lipsită de obiect, soluție care se reflectă atât în considerentele cât

și în dispozitivul sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul

nr. 1340/33/2011 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva sentinței

civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 și a sentinței civile nr. 307 din 20 aprilie

2013, a formulat recurs reclamanta SC C. SA, criticându-le pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Referitor la sentința

civilă nr. 64 din 27 ianuarie 2012 reclamanta a formulat următoarele critici:

- Instanța de fond nu

s-a pronunțat în întregime asupra cererii de anulare a procesului - verbal de

constatare din 26 ianuarie 2011, respectiv a avut în vedere doar măsurile dispuse

la cap.11 din cuprinsul acestuia, cu toate că societatea, atât prin cererea de

chemare în judecată, cât și prin precizarea ulterioară, a solicitat anularea în

întregime a actului menționat, adică inclusiv partea privind constatările

efectuate și măsura rezilierii contractului administrativ. Au fost încălcate

astfel dispozițiile art. 216 alin. (1) și (2) C. proc. fisc. cu privire la

anularea totală sau parțială a actului atacat, în cazul admiterii contestației;

- În mod nelegal și

netemeinic instanța de fond a respins cererea reclamantei - recurente de

anulare în parte a Deciziei nr. 23013 din 5 octombrie 2011 a A.P.D.R.P., în

sensul înlăturării mențiunii că în măsura în care, ulterior, se constatată de

către O.L.A.F. D.L.A.F., prin Raportul final O.L.A.F. al cazului sau Nota de

Control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile acordate prin Programul S.A.P.A.R.D.

.au fost prejudiciate, A.P.D.R.P. va demara din nou procedura de recuperare

debite, conform legislației în vigoare”. Potrivit dispozițiilor art. 216 C. proc.

fisc. soluțiile legale ce pot fi adoptate în soluționarea plângerilor

prealabile, expres și limitativ prevăzute, sunt admiterea în tot sau în parte a

contestației, cu consecința anulării în tot sau în parte a actului atacat, ori

respingerea contestației, fără ca legiuitorul să confere organului de

soluționare dreptul de a insera altfel de mențiuni privind posibile viitoare

verificări, inspecții și proceduri.

Referitor la sentința

civilă nr. 307 din 20 aprilie 2012 recurenta a criticat respingerea cererii

sale de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie

2012 în sensul anulării în întregime a procesului - verbal de constatare din 26

ianuarie 2011, invocând același art. 261 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003,

republicată.

Recurenta și-a

încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reținut, deoarece

instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de

reclamantă prin acțiunea precizată introdusă la Curtea de Apel Cluj, respectiv:

anularea procesului - verbal de constatare din 26 ianuarie 2011; anularea debitului

în cuantum de 6.840.747,81 lei cu majorările și penalitățile aferente; anularea

măsurii rezilierii contractului de finanțare; anularea în parte a Deciziei nr. 23013

din 5 octombrie 2011. În acest sens, atât considerentele, cât și dispozitivul

sentinței nr. 64/2012 cuprind soluția instanței cu privire la fiecare din

aceste capete de cerere, iar respingerea ca rămasă fără obiect a cererii reclamantei

de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum, de 6.840.747,81

lei, cu majorările și penalitățile aferente este pe deplin întemeiată, din

moment ce prin Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 emisă de A.P.D.R.P. s-a

dispus: „Art. 1 Contestația formulată de SC C. SA (…) se admite, debitul

constituit în baza Procesului - verbal de constatare din 1 februarie 2011,

precum și toate documentele subsecvente, se anulează (…)”.

În privința motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acesta nu este incident în

speță, deoarece hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței pentru soluția pronunțată, referitor la fiecare

capăt de cerere.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este, de asemenea,

nefondat, deoarece - în mod corect - instanța de fond a apreciat că Decizia nr.

23013 din 5 octombrie 2011 nu poate produce vreo vătămare reclamantei, deoarece

nu este aptă să producă efecte juridice în partea privind „demararea din nou a procedurii

recuperare debite, în măsura în care ulterior se constată de către O.L.A.F. DL.A.F.,

prin raportul final al cazului sau nota de control D.L.A.F., că fondurile nerambursabile

acordate prin Programul S.A.P.A.R.D. .au fost prejudiciate”. Este evident că

orice procedură de recuperare debite nu poate fi demarată decât în condițiile și

termenele prevăzute de legislația aplicabilă, iar nu în baza unei mențiuni

cuprinse într-o decizie anterioară a A.P.D.R.P.

De asemenea, este

lipsită de interes critica privind nepronunțarea instanței asupra constatărilor

care au stat la baza măsurilor dispuse prin procesul - verbal din 1 februarie

2011, deoarece prin Decizia nr. 23013 din 5 octombrie 2011 emisă de către

pârâtă s-a dispus anularea debitului constituit în baza procesului - verbal de

constatare din 1 februarie 2011, prin admiterea contestației reclamantei

conform art. 216 din O.G. nr. 92/2003 actul atacat încetându-și valabilitatea

nu numai în partea privitoare la măsuri, dar și în cea privitoare la

constatări. Potrivit art. 216 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003

republicată, efectul admiterii contestației se referă la actul atacat în

integralitatea lui, iar nu numai la partea de măsuri sau partea de constatări,

acest efect decurgând din lege.

Referitor la sentința

civilă nr. 307 din 20 aprilie 2012 criticile formulate de recurentă sunt

nefondate pentru aceleași motive expuse parțial cu privire la sentința civilă nr.

64/2012, în sensul că nu poate fi considerată o cerere distinctă cererea de anulare

a constatărilor cuprinse într-un act, în raport de cererea de anulare a actului

însuși, iar această concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 216 alin.

(1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată: „Prin decizie contestația va putea

fi admisă în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii

contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului

atacat”. Prin urmare, atât în cazul anulării totale, cât și a celei parțiale,

textul citat se referă la actul atacat ca un tot unitar, fără a distinge între

partea de măsuri și partea de constatări.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursurile

declarate de SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 64 din 27 ianuarie 2012 și

a sentinței civile nr. 307 din 20 aprilie 2013, ambele pronunțate de Curtea de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.