ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4753/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4753/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC C.F.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta APDRP, a solicitat, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului

administrativ - Procesul-verbal nr. 14.395 din data de 28 mai 2012.

În motivarea

acțiunii, reclamanta în baza contractului nr. C1.10202661300070 din 26 iulie

2007 încheiat cu APDRP, a beneficiat de o finanțare nerambursabilă în cuantum

de 4.480.535,68 RON pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat

"Înființare fabrică de procesare carne cu capacitate de 6.000 kg/zi la

Sânnicoara, județul Cluj".

În urma unor măsuri

impuse de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), pârâta APDRP a procedat

la întocmirea Procesului-verbal de constatare nr. 2.211 din 1 februarie 2011,

prin care s-a dispus rezilierea contractului și restituirea integrală a

finanțării nerambursabile, proces-verbal ce a fost contestat de reclamantă. De

asemenea, a menționat faptul că prin Sentința nr. 321 din 25 mai 2011,

pronunțată în dosarul nr. 369/33/2011, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea

executării procesului-verbal contestat până la pronunțarea instanței cu privire

la cererea în anularea actului contestat.

A arătat că prin

Decizia nr. 21.810 din 20 septembrie 2011 a fost admisă contestația, cu

consecința anulării procesului-verbal contestat, a actelor subsecvente și a

debitului, în cuprinsul acesteia făcându-se precizarea că, în măsura în care

ulterior se constată că fondurile nerambursabile acordate prin programul Sapard

au fost prejudiciate, APDRP va demara din nou procedura de recuperare debite.

Pentru aceeași

presupusă neregulă, având aceeași mențiune și fără a interveni elemente noi,

APDRP a întocmit un nou proces-verbal, respectiv procesul-verbal de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.395 din 28 mai 2012,

apreciind că, indiferent de rezultatul cercetărilor DNA, procedura de achiziții

organizată de beneficiara reclamantă a fost o achiziție formală, întrucât

societatea germană E.G.C. nu își asumă oferta nr. 4.835 din 13 aprilie 2007,

iar suma plătită de pârâtă pentru decontarea utilajelor pentru achiziționarea

cărora s-a organizat licitație, reprezintă cheltuială neeligibilă. Prin

procesul-verbal anterior menționat, pârâta nu a reziliat contractul, ci doar a

solicitat rambursarea contravalorii utilajului achiziționat cu fonduri

nerambursabile. În opinia reclamantei, faptul că firma germana nu își mai asumă

răspunderea nu are relevanță, în condițiile în care prin adresa nr. 24

februarie 2011 aceasta recunoaște originalitatea actului.

Reclamanta a susținut

că procedura de achiziții, la care a participat firma germană E. cu oferta nr.

4.835 din 13 aprilie 2007, a fost organizată cu respectarea prevederilor legale

în vigoare la data respectivă, precum și cu respectarea prevederilor

contractuale, inclusiv ale Anexei IV la Contractul de finanțare, iar cele trei

oferte existente sunt valabile. A precizat, de asemenea, că nici actul normativ

- Legea nr. 316/2001 și nici convenția părților nu obligă beneficiarul

contractului la verificări suplimentare privind valabilitatea ofertelor.

Reclamanta a mai

arătat că, în mod cu totul eronat, APDRP-ul constituie debit valoarea

cheltuielilor afectată de nereguli, pe care o apreciază creanță bugetară, în

condițiile în care nu există niciun prejudiciu. Prejudiciul constă în

consecințele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale

încălcării de către debitor a dreptului de creanță aparținând creditorului său

contractual, prin neexecutarea lato sensu a prestației sau prestațiilor la care

s-a îndatorat. Existența prejudiciului dă dreptul la repararea lui, iar pentru

a se naște obligația de reparare, prejudiciul patrimonial trebuie să fie cert.

Or, APDRP-ul a recunoscut prin concluziile activității de verificare -

materializate la cap. 8 - că nu există prejudiciu cert actual și nici siguranța

că se va constata în viitor.

Cele 4 condiții ale

antrenării răspunderii civile contractuale trebuie îndeplinite cumulativ, ori,

în cazul de față condiția existenței unui prejudiciu cert nu este îndeplinită,

astfel că lipsa acestei condiții face inutilă analiza celorlalte.

Reclamanta a invocat

principiul certitudinii juridice - principiul fundamental al dreptului

comunitar, potrivit căruia aplicarea legii la o situație specifică trebuie să

fie previzibilă. Principiul poate fi descris ca obligația ce revine

autorităților publice de a asigura ca legea să fie ușor de stabilit de către

aceia cărora li se aplică și că aceștia să poată, nu fără temei, să prevadă

existența ei, ca și modul în care ea va fi aplicată și interpretată.

A făcut referire la

O.G. nr. 66/2011, prin care Guvernul României a adoptat măsurile de

implementare a principiului securității și certitudinii juridice și principiul

proporționalității, două dintre principiile fundamentale ale dreptului

comunitar.

A susținut că

dovedirea pagubei iminente și necesitatea prevenirii acesteia trebuie apreciată

prin faptul că neplata la scadență a creanței bugetare transformă titlul de

creanță în titlu executoriu, ceea ce dă dreptul, în orice moment, organelor

competente de executare silită a creanței bugetare, să poată începe procedura

de executare silită a sumelor bugetare. Dacă s-ar executa procesul-verbal

contestat, s-ar ajunge în situația în care societatea ar înceta să mai

funcționeze, cu consecința imposibilității de plată a obligațiilor bugetare

fiscale, a imposibilității de plată a celorlalți creditori ai acesteia, a onorării

obligațiilor contractuale a reclamantei asumate față de clienți și furnizori, a

imposibilității rambursării creditelor bancare contractate, a disponibilizării

personalului angajat. Falimentul societății reclamante ar putea atrage

falimentul altor firme creditoare.

Prin întâmpinare,

pârâta APDRP a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă,

iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 519 din data de 07 August 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă

și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.395 emis de APDRP la

data de 28 mai 2012 privind proiectul "Înființare fabrică de procesare

carne cu capacitatea de 6.000 kg/zi la Sânnicoara, jud. Cluj" până la

soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1177/33/2012 al Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art.

14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii

cumulative a două condiții, respectiv existența cazului bine justificat și a

pagubei iminente.

În ceea ce privește

condiția cazului bine justificat, prima instanță a reținut că practica

judiciară a stabilit că îi este permis să procedeze la o analiză sumară a

legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților.

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de

nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu

prejudecarea fondului cauzei.

Judecătorul fondului

a considerat că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea

procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare nr. 14.395 din 28 mai 2012 emis de pârâtă și care urmează a fi pusă în

executare sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, aceste

susțineri coroborându-se cu materialul probator administrat în cauză.

A apreciat că

aparenta nelegalitate a deciziei de impunere contestate rezidă din faptul că,

în baza aceleiași situații de fapt, în sarcina reclamantei a mai fost anterior

emis un proces-verbal de constatare, respectiv cel cu nr. 2.211 din 01

februarie 2011, prin care s-a dispus rezilierea contractului și restituirea

integrală a finanțării nerambursabile de care a beneficiat. Executarea acestui

proces-verbal a fost suspendată prin Sentința civilă nr. 321 din 25 mai 2011 a

Curții de Apel Cluj, reținându-se în considerentele acestei sentințe, printre

altele, că nu există încă un raport final al OLAF sau un rechizitoriu DNA care

să confirme suspiciunile ce au stat la baza emiterii procesului-verbal.

De asemenea, a

reținut că, de la pronunțarea acelei sentințe, nu au apărut elemente noi și că

singurul element de noutate constă în precizările făcute de societatea germană

E.G.C. în data de 02 mai 2011, la solicitarea DLAF, potrivit cărora nu ar fi

primit nicio invitație de a participa la procedurile de achiziții organizate de

SC C.F.C. SRL, că oferta nu ar proveni de la această societate și că nu are

nicio înțelegere verbală sau scrisă cu persoane sau firme care să reprezinte această

firmă în România. Însă, societatea germană nu face nicio referire la adresa din

data de 24 februarie 2011, în care recunoaște originalitatea ofertei nr. 4.835

din 13 aprilie 2007, precizând că aceasta este o ofertă originală a firmei E.,

redactată pe un formular original al firmei și care poartă ștampila firmei.

Instanța de fond a

apreciat că poziția contradictorie a societății germane E.G.C. cu privire la

oferta nr. 4.835 din 13 aprilie 2007 este de natură să creeze suspiciuni cu

privire la legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.395 din 28 mai 2012, mai ales în

condițiile în care nici OLAF și nici DNA nu s-au pronunțat cu privire la aceste

aspecte.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a

dovedit faptul că a contractat 2 credite, unul în cuantum de 1.340.000 RON și

altul în cuantum de 2.638.500 RON, astfel încât prin punerea în executare a

procesului-verbal contestat s-ar putea ajunge la situația imposibilității

plății ratelor și intrării într-un blocaj financiar, din care societatea cu

greu și-ar mai putea reveni.

Prin urmare, Curtea

de Apel a constatat că cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr.

544/2004 sunt îndeplinite, cererea reclamantei fiind întemeiată.

Recursul declarat

împotriva Sentinței nr. 519 din data de 7 august 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs APDRP, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, APDRP a arătat în esență următoarele:

- Hotărârea de fond

este lipsită de temei legal și pronunțată cu greșita aplicare a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.) respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) în ceea ce

privește cazul bine justificat și a pagubei iminente în prezenta cauză.

- În ceea ce privește

cazul bine justificat - se arată că în cuprinsul cererii de suspendare intimata

- reclamantă nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

S-a arătat că

singurul aspect reținut de instanța de fond vizează aparența de nelegalitate a

deciziei de imputare care rezidă în faptul că în baza aceleiași situații de

fapt în sarcina reclamantei a mai fost emis un proces-verbal prin care s-a

dispus rezilierea contractului de finanțare și restituirea întregului ajutor

financiar, acesta fiind anulat pe cale administrativă și față de care nu au

apărut elemente noi.

În acest sens, arată

recurenta că instanța de fond a ignorat faptul că în legătură cu beneficiarul

SC C.F.C. SRL a fost efectuat un control de către DLAF, finalizat prin Nota de

control nr. 7/76/2011 din 23 martie 2012.

Se arată de recurent

că prin Decizia nr. 21.810 din 20 septembrie 2011 prin care a fost anulat

debitul constatat prin Procesul-verbal de constatare nr. 2.211/2011 s-a

prevăzut că în situația în care ulterior anulării debitului, se constată de

către OLAF/DLAF prin Raport final OLAF sau Notă de control DLAF, că fondurile

nerambursabile acordate prin Programul SAPARD au fost prejudiciate, APDRP - va

demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației legale în

vigoare.

A mai arătat

recurenta că Procesul-verbal de constatare nr. 14.395 din 28 mai 2012 este

rezultatul încălcării dispozițiilor din Contractul de finanțare, respectiv art.

1 alin. (1) din Anexa I Prevederi Generale și dispozițiile cuprinse în anexa

nr. IV Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiari privați ai Programului

SAPARD la contractul de finanțare, conduita defectuoasă a intimatei-reclamante

în derularea contractului de finanțare nr. C1.10202661300070 di 26 iulie 2007 a

determinat nerespectarea obligațiilor pe care le-a asumat.

S-a mai arătat că,

obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat la constatarea

neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În ceea ce privește

paguba iminentă - se arată de către recurentă că din actele existente la dosar

nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură

să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Executarea unei

obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de

prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat

recurenta că, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt

considerate în mod firesc ca aducând atingere bugetului UE.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C.

proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

În conformitate cu

prevederile art. 305 C. proc. civ. s-au depus înscrisuri în dovedirea cererii

de recurs.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca

nefondată și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.

Arată

intimata-reclamantă că instanța de fond a reținut în mod corect că în speța

sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiții cerute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat, de natură să creeze

o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ, corelativ cu

necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Existenta cazului

bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă,

căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului

cauzei. Aparența de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare rezidă din următoarele:

- societatea germană

E.G.C., la care se face referire în comunicarea OLAF, recunoaște prin adresa

din data de 24 februarie 2011, tradusă de traducător autorizat M.I. și

legalizată de BNP G.B.L. sub nr. 1.164 din 18 iunie 2012, originalitatea Ofertei

nr. 4.833 din 13 aprilie 2007, în sensul că este o ofertă originală a firmei

Enders, redactată pe un formular original al firmei și care poartă ștampila

firmei;

- în baza aceleiași

situații de fapt, în sarcina intimatei-reclamante a mai fost emis anterior un

Proces-verbal de constatare nr. 2.211 din 01 februarie 2011; intimata a

contestat procesul-verbal de constatare nr. 2.211, iar prin Decizia nr. 6.145

din 21 martie 2011 recurenta a suspendat soluționare contestației formulată

până la primirea raportului final al OLAF sau a rechizitoriului DNA. Prin

Sentința civilă nr. 403/2011 a Curții de Apel Cluj, s-a anulat decizia de

suspendare a soluționării contestației și s-a dispus obligarea recurentei sa

soluționeze contestația reclamantei, astfel că prin Decizia nr. 21.810 din 20

septembrie 2011 recurenta a admis contestația, a anulat procesul-verbal și a

exonerat intimata de obligația restituirii finanțării primite;

Executarea acestui

proces-verbal a fost suspendată prin Sentința civila nr. 321/2011 a Curții de

Apel Cluj (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului Decizia nr. 4.523 din

04 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

- până în prezent nu

au apărut elemente noi, în sensul că nici OLAF nu a întocmit și comunicat

autorităților române un raport final și nici DNA nu a întocmit vreun

rechizitoriu, pârâta APDRP a întocmit un nou proces-verbal, respectiv

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare nr. 14.394 din 28 mai 2012 a cărui suspendare se solicită în speță:

- singurul element,

de noutate constă în precizările făcute de firma germană E. la solicitarea

DLAF, în sensul că nu ar fi primit nicio invitație de la intimată de a

participa la procedurile de achiziții organizate de către aceasta și prin urmare

firma germană nu își asumă oferta respectivă.

În mod corect a

apreciat Curtea că și condiția pagubei iminente este îndeplinită, din prisma

imposibilității achitării de către intimată a ratelor bancare aferente

facilitaților bancare contractate, a creanțelor bugetare și a disponibilizării

personalului angajat și implicit intrarea intimatei într-un blocaj financiar -

ceea ce nu este deloc greu în actuala conjunctură economică națională.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată pentru considerente ce vor fi expuse în cele ce urmează:

- Aspecte de fapt și

de drept relevante

În conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce

acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept și fără nicio formalitate."

Potrivit art. 2 lit.

ș), t) din Legea nr. 554/2004

În fapt, reclamanta

în baza contractului nr. C1.10202661300070 din 26 iulie 2007 încheiat cu APDRP,

a beneficiat de o finanțare nerambursabilă în cuantum de 4.480.535,68 RON

pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Înființare fabrică de

procesare carne cu capacitate de 6.000 kg/zi la Sânnicoara, județul Cluj".

În urma unor măsuri

impuse de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), pârâta APDRP a procedat

la întocmirea Procesului-verbal de constatare nr. 2.211 din 1 februarie 2011,

prin care s-a dispus rezilierea contractului și restituirea integrală a

finanțării nerambursabile, proces-verbal ce a fost contestat de reclamantă.

De asemenea, a

menționat faptul că prin Sentința nr. 321 din 25 mai 2011, pronunțată în

dosarul nr. 369/33/2011, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea executării

procesului-verbal contestat până la pronunțarea instanței cu privire la cererea

în anularea actului contestat.

A arătat că prin

Decizia nr. 21.810 din 20 septembrie 2011 a fost admisă contestația, cu

consecința anulării procesului-verbal contestat, a actelor subsecvente și a

debitului, în cuprinsul acesteia făcându-se precizarea că, în măsura în care

ulterior se constată că fondurile nerambursabile acordate prin programul Sapard

au fost prejudiciate, APDRP va demara din nou procedura de recuperare debite.

Pentru aceeași

presupusă neregulă, având aceeași mențiune și fără a interveni elemente noi,

APDRP a întocmit un nou proces-verbal, respectiv procesul-verbal de constatare

a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 14.395 din 28 mai 2012,

apreciind că, indiferent de rezultatul cercetărilor DNA, procedura de achiziții

organizată de beneficiara reclamantă a fost o achiziție formală, întrucât

societatea germană E.G.C. nu își asumă oferta nr. 4.835 din 13 aprilie 2007,

iar suma plătită de pârâtă pentru decontarea utilajelor pentru achiziționarea

cărora s-a organizat licitație, reprezintă cheltuială neeligibilă.

- În ceea ce privește

cazul bine justificat

Înalta Curte reține

că instanța de fond în mod corect a apreciat îndeplinirea acestei condiții.

Astfel, se constată

că, până la acest moment nu a fost emis un raport al OLAF, o Notă de constatare

a DLAF sau un rechizitoriu al DNA și poziția contradictorie a societății

germane E. cu privire la Oferta nr. 4.835 din 13 aprilie 2007 în sensul că

nu-și mai asumă această ofertă, împrejurare, care constituie singurul element

de noutate, nu este în măsură să răstoarne valorificarea suspendării

procesului-verbal întemeiat pe aceeași situație de fapt.

La nivel de aparență

se desprinde concluzia că reclamanta-intimată nu a încălcat prevederile

imputate din contractul de finanțare și că a respectat Instrucțiunile de

achiziții prevăzute în contractul de finanțare, respectiv a avut convingerea că

ofertele depuse în dosarul de achiziții au fost valabile și conforme, acest

lucru derivând și din adresa din data de 24 februarie 2011, în care firma

germană Enders recunoaște originalitatea Ofertei nr. 4.835 din 13 aprilie 2007,

respectiv aceasta este redactată pe un formular original al firmei și poartă

ștampila firmei.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că toate aceste aspecte arătate mai sus conduc la

concluzia îndeplinirii condiției cazului bine justificat, respectiv aceste

împrejurări creează o îndoială serioasă asupra legalității actului

administrativ.

- În ceea ce privește

condiția pagubei iminente - se constată în corelație indisolubilă cu îndeplinirea

cazului bine justificat că aceasta este îndeplinită, având în vedere cuantumul

ridicat al debitului și faptul că reclamanta-intimată nu ar mai reuși să-și

achite obligațiile curente, respectiv dobânzi lunare aferente creditelor

bancare, ceea ce ar afecta în totalitate desfășurarea activității comerciale a

acesteia.

Această condiție a

fost de asemenea în mod corect analizată și dezlegată de instanța de fond.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate

mai sus, constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu

există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței acesteia, Înalta

Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere

prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va fi obligat recurentul la

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant în sumă de 3.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de APDRP împotriva Sentinței civile nr. 519 din 7 august 2012 a Curții

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă APDRP la plata sumei de 3.000 RON către intimata-reclamantă SC

C.F.C. SRL reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art.

274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2013.

Procesat de AM