ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, instanțe la
data de 13 ianuarie 2014 sub nr. 184/2/2014, reclamanta SC C.A. SA Arad SA a
solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.S.C. - D.G. A.M. P.O.S.M. anularea Deciziei
de soluționare a contestației din 10 iulie 2013 emisă de pârât, a notei de
constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 08 mai 2013
emisă de pârât, radierea din registrul debitorilor a titlului de creanță
contestat, precum și suspendarea executării notei de constatare a neregulilor
și de stabilire a creanțelor financiare din 08 mai 2013 până la soluționarea
acțiunii în fond.
La termenul din data
de 10 aprilie 2014 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție
pârâtului M.M.S.C. - D.G. A.M. P.O.S. M., solicitând ca în situația în care va
fi respinsă cererea de chemare în judecată, să se dispună obligarea chematului
în garanție să suporte cota pro rata de 83,34% din totalul corecției financiare
aplicate de 25%, reprezentând 20,83% din valoarea totală a contractului de
servicii din 15 septembrie 2011 „Servicii de supervizare a lucrărilor”, cu
consecința suportării și a 83,34% din creanța bugetară contestată, precum și
obligarea la suportarea a unei cote pro rata de 83,34% din cheltuielile de
judecată ocazionate de acțiunea în contencios administrativ aferente corecției
financiare privind utilizarea unor criterii de calificare și selecție
restrictive și disproporționate în fița de date din documentația de atribuire.
Soluția instanței de
fond
Prin Încheierea de
ședință din data de 29 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare in garanție a pârâtului
M.M.S.C., ca inadmisibilă.
Recursul.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs reclamanta SC Compania de Apă Arad SA, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii
de recurs, a arătat în esență că atât reglementarea anterioară a
instituție chemării in garanție respectiv art. 60 alin. (1) din Vechiul C. proc.
civ., cat și dispozițiile art. 72 alin. (1) din Noul C. proc. civ. permit
chemarea in garanție a unei terțe persoane împotriva căreia ar putea să se
îndrepte cu o cerere separată in garanție sau despăgubiri, care poate fi chiar
o parte din proces.
A susținut recurenta
că intre părți există mai multe raporturi juridice care plasează CA A. SA
intr-o situație atipică care permite, din punct de vedere procesual, chemarea
in garanție a D.G. A.M. P.O.S. M., care deține atât calitatea de beneficiar,
cat și de autoritate de management și autoritate de control.
Procedura în
fața instanței de recurs
Înalta Curte a
calificat calea de atac exercitată in cauză, ca fiind recurs, ținând seama de
natura litigiului dedus judecății și de dispozițiile art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 și art. 9 din Legea nr. 76/2012.
Considerentele
și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de
recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în
conformitate C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru
următoarele considerente:
În fapt, prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, instanțe la data de 13 ianuarie 2014 sub nr. 184/2/2014,
reclamanta SC C.A.A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.S.C. -
D.G. A.M.P.O.S.M. anularea deciziei de soluționare a contestației din 10 iulie 2013
emisă de pârât, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor financiare din 08 mai 2013 emisă de pârât, radierea din registrul
debitorilor a titlului de creanță contestat, precum și suspendarea executării
notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare din 08
mai 2013 până la soluționarea acțiunii în fond.
În drept,
potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) partea interesată poate să cheme în
garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere
separată în garanție sau în despăgubiri.
Înalta Curte, in
acord cu soluția primei instanțe, constată că prevederile menționate prevăd in
mod expres că poate fi chemată in garanție „o terță persoană”, străină de
judecată, doctrina acceptând posibilitatea formulării unei cereri de chemare in
garanție intre părțile din proces doar in situația coparticipării procesuale
pasive, prin chemarea in garanție a unui pârât de către alt pârât, iar nu intre
reclamant și pârât, primul putându-și valorifica pretențiile pe calea cererii
de chemare in judecată, modificată potrivit dispozițiilor art. 204 C. proc.
civ., pana la primul termen la care a fost legal citat.
De asemenea, se
reține și că dacă in reglementarea anterioară era prevăzută noțiunea de chemare
in garanție a unei alte persoane, legiuitorul prin Noul cod de procedură civilă
a restrâns această posibilitate.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Constatând că încheierea
recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să
atragă casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC C.A.A. SA împotriva Încheierii din 29 mai 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2014.