ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, instanțe la data de 13 ianuarie 2014 sub nr. 184/2/2014, reclamanta SC C.A. SA Arad SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.S.C. - D.G. A.M. P.O.S.M. anularea Deciziei de soluționare a contestației din 10 iulie 2013 emisă de pârât, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 08 mai 2013 emisă de pârât, radierea din registrul debitorilor a titlului de creanță contestat, precum și suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare din 08 mai 2013 până la soluționarea acțiunii în fond.

La termenul din data de 10 aprilie 2014 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție pârâtului M.M.S.C. - D.G. A.M. P.O.S. M., solicitând ca în situația în care va fi respinsă cererea de chemare în judecată, să se dispună obligarea chematului în garanție să suporte cota pro rata de 83,34% din totalul corecției financiare aplicate de 25%, reprezentând 20,83% din valoarea totală a contractului de servicii din 15 septembrie 2011 „Servicii de supervizare a lucrărilor”, cu consecința suportării și a 83,34% din creanța bugetară contestată, precum și obligarea la suportarea a unei cote pro rata de 83,34% din cheltuielile de judecată ocazionate de acțiunea în contencios administrativ aferente corecției financiare privind utilizarea unor criterii de calificare și selecție restrictive și disproporționate în fița de date din documentația de atribuire.

Soluția instanței de fond Prin Încheierea de ședință din data de 29 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare in garanție a pârâtului M.M.S.C., ca inadmisibilă. Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC Compania de Apă Arad SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că atât reglementarea anterioară a instituție chemării in garanție respectiv art. 60 alin. (1) din Vechiul C. proc. civ., cat și dispozițiile art. 72 alin. (1) din Noul C. proc. civ. permit chemarea in garanție a unei terțe persoane împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată in garanție sau despăgubiri, care poate fi chiar o parte din proces.

A susținut recurenta că intre părți există mai multe raporturi juridice care plasează CA A. SA intr-o situație atipică care permite, din punct de vedere procesual, chemarea in garanție a D.G. A.M. P.O.S. M., care deține atât calitatea de beneficiar, cat și de autoritate de management și autoritate de control. Procedura în fața instanței de recurs Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată in cauză, ca fiind recurs, ținând seama de natura litigiului dedus judecății și de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 9 din Legea nr. 76/2012. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanțe la data de 13 ianuarie 2014 sub nr. 184/2/2014, reclamanta SC C.A.A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.S.C. - D.G. A.M.P.O.S.M. anularea deciziei de soluționare a contestației din 10 iulie 2013 emisă de pârât, a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 08 mai 2013 emisă de pârât, radierea din registrul debitorilor a titlului de creanță contestat, precum și suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor financiare din 08 mai 2013 până la soluționarea acțiunii în fond.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri. Înalta Curte, in acord cu soluția primei instanțe, constată că prevederile menționate prevăd in mod expres că poate fi chemată in garanție „o terță persoană”, străină de judecată, doctrina acceptând posibilitatea formulării unei cereri de chemare in garanție intre părțile din proces doar in situația coparticipării procesuale pasive, prin chemarea in garanție a unui pârât de către alt pârât, iar nu intre reclamant și pârât, primul putându-și valorifica pretențiile pe calea cererii de chemare in judecată, modificată potrivit dispozițiilor art. 204 C. proc.

civ., pana la primul termen la care a fost legal citat. De asemenea, se reține și că dacă in reglementarea anterioară era prevăzută noțiunea de chemare in garanție a unei alte persoane, legiuitorul prin Noul cod de procedură civilă a restrâns această posibilitate. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.A.A. SA împotriva Încheierii din 29 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.