ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5144/2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea actului administrativ "Notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență" emis la data de 4.05.2017 de către Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare- Direcția Gestionare POS Mediu; anularea Deciziei nr. 39499/6.07.2017 emis de DGPEIM - Direcția Gestionare POS Mediu de respingere a contestației formulate de către A. și exonerarea reclamantei de la plata oricăror corecții financiare.

La data de 7 noiembrie 2018, reclamanta a înțeles să formuleze cerere de chemare în garanție a Consiliului Județean Arad, în baza art. 72-74 C. proc. civ., solicitând instanței, ca în măsura în care cererea sa de chemare în judecată va fi respinsă în ceea ce privește pretinsa încălcare constând în reducerea cumulată prin AA4+AA5 de 18,5% a valorii inițiale a contractului de lucrări nr. x/27.06.2014, depășindu-se astfel procentul de diverse și neprevăzute, modificare considerată substanțială în conformitate cu cele constate la art. 6 nota x din Instrucțiunea nr 1/2.03.2016 a ANAP", să admită cererea de chemare în garanție și să oblige chemata în garanție la suportarea corecției financiare aplicate compusă din valoarea corespunzătoare diminuării contractului și 25% din valoarea finală a contractului nr. x/27.06.2014, "Reabilitarea rețelelor de apă și canalizare în GHiroc, Cuvin, Miniș, Păuliș și Lipova, CL +9 cu consecința suportării creanței bugetare constatate de 6.163062,56 RON, iar în subsidiar, dacă vor fi admise toate cererile de chemare în garanție formulate în cauză, entitățile chemate în garanție vor suporta în solidar în cote egale cunatumul integral al corecției, respectiv al creanței bugetare pe care o va stabili instanța.

În apărările formulate, petentul- chemat în garanție Consiliului Județean Arad, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocând, în principal, aspecte care derivă din considerentele deciziei civile nr. 66/23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, dosar nr. x/2015 în analiza testului de compatibilitate reglementat de art. 28 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a dispozițiilor speciale cu privire la materia chemării în garanție din legea contenciosului administrativ cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și, pe de altă parte, prevederile dreptului comun, C. proc. civ.

1.2. Hotărârea/Încheierea pronunțată de instanța de fond

Pronunțându-se asupa admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 13 martie 2019, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Arad și a acordat termen la 17.04.2019, pentru continuarea judecătii, cu citarea părților.

Pentru a motiva această soluție instanța de fond a reținut, în ceea ce privește admisibilitatea cererii de garanție în cadrul litigiului de față, caracterul special, derogator de la dreptul comun al reglementării din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, în materia contestării actelor administrate care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Arată că, actul normativ menționat nu prevede însă posibilitatea acțiunii în despăgubiri sau pentru eventuala garanție ce ar rezulta din încheierea contractului de finanțare între autoritatea contractantă (beneficiar al finanțării) și cel care a executat contractul.

Prin urmare, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție în procedura de contestare a actelor administrative potrivit O.U.G. nr. 66/2011, în care părți figurează beneficiarul și autoritatea contractantă.

În plus, a mai reținut instanța, în analiza admisibilității unei cereri de chemare în garanție, se verifică și existența unei legături între cererea principală și cererea de chemare în garanție, în sensul că trebuie să fie o legătură de dependență și de subordonare între cele două cereri, așa încât soluția ce se va da cu privire la cererea principală să poată influența soluția ce se va pronunța asupra cererii de chemare în garanție, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Prin urmare, chemata în garanție Consiliul Județean Arad nu este parte în contractul care a dat naștere la raporturile juridice supuse examinării în litigiul principal, iar solicitarea reclamantei de a fi despăgubită de către acest terț, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții în urma respingerii acțiunii formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență și a Deciziei de respingere a contestației formulate, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în cauza de față, raportat la obiectul acțiunii principale.

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs reclamanta, în condițiile art. 493 C. proc. civ., reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Învocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., (prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitate) și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), recurenta- reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii atacate, cu consecința admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție a Consiliului Județean Arad și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului recurs.

A fost criticată soluția instanței de fond pentru că, în opinia recurentei, cererea de chemare în garanție este admisibilă într-un litigiu care vizează contestarea actelor administrative, potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

A menționat în acest sens că O.U.G. nr. 66/2011 (art. 21 alin. (16), art. 51, art. 50) face numeroase trimiteri la Legea nr. 554/22004 (art. 1, art. 8, art. 18, art. 19, art. 28), statuând expres că procesele-verbale de constatare a neregurilor emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 sunt acte administrative care pot fi contestate, iar decizia de soluționare a contestațiilor poate fi atacată în fața instanței de contencios, conform procedurii reglementate de Legea nr. 554/2004.

Cu referire la legătura de dependență și subordonare între cererea principală

Și cererea de chemare in garanție, contrar celor reținute de instanța fondului, arată recurenta, soluția ce se va pronunța cu privire la cea din urmă depinde de soluția care se va pronunța cu privire la cea dintîi.

Chiar dacă, Consiliul Județean Arad nu este parte în contractul de lucrări nr. x din 26 iunie 2014 asupra căruia a fost aplicată corecția financiară, există o legătură între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, din moment ce recurenta susține că aplicarea corecției financiare a fost realizată și datorită culpei Consiliului. Care a avut un rol important în în implementarea proiectului.

În continuare recurenta a făcut trimitere la Decizia nr. 1950/2015 a Înaltei Curți, prin care s-a reținut, că nu ar exista niciun impediment legal pentru promovarea unei cereri de chemare în garanție în cadrul litigiilor de contencios administrativ, prevederile art. 60 alin. (1) din C. proc. civ. (1865) fiind pe deplin aplicabile și în această materie.

1.4. Apărările intimatilor

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind soluția instanței de fond temeinică și legală.

La rândul său, intimatul Consiliul Județean Arad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare în garație, Înalta Curte reține că sunt nefondate pentru considerentele în continuare prezentate.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă în prezenta decizie, prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, recurenta-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare în cadrul obiectivului convergență nr. 26103/09.05.2017, anularea Deciziei nr. 39499/06.07.2017 prin care a fost respinsă contestația formulata împotriva notei de constatare, precum și exonerarea sa de la plata oricărei corecții financiare, în condițiile în care prin Nota de constatare nr. x/09.05.2017 a fost stabilită o corecție financiară de 25% din valoarea finală a contractului de lucrări nr. x/27.06.2014, în cuantum de 6.163.062,56 RON.

Recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, în raport de dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 și Legea nr. 554/2004, susținând, în principal, că reglementarea art. 72 alin. (1) din C. proc. civ. permit chemarea în garanție a unei terțe persoane împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau despăgubiri, care poate fi chiar o parte din proces.

De asemenea, a mai susținut că nu ar exista vreo dispoziție expresă în cadrul O.U.G. nr. 66/2011 care să statueze că nu este posibilă o acțiunea în despăgubiri sau pentru eventuala garanție ce ar rezulta din încheierea contractului de finanțare între autoritatea contractantă(beneficiar al finanțării) și cel care a încheiat contractul, astfel că "ceea ce nu este interzis este permis iar, între cererea de chemare în garanție și cererea principală ar exista o dependență și subordonare, nefiind necesar ca terțul chemat în garanție să fie parte în contractul care a generat aplicarea corecției financiare contestate.

Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă a formulat cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Arad, solicitând suportarea corecției financiare determinate de reducerea obiectului contractului si, implicit, a prețului contractului de lucrări nr. x/27.06.2014 (sau a unei părți a corecției financiare, în ipoteza în care vor fi admise mai multe cereri de chemare în garanție) din perspectiva impactului pe care entitatea chemată în garanție l-a avut asupra executării contractului de lucrări și a implementării proiectului în ansamblul său.

Asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfățișate de recurentă, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea prin hotărârea pronunțată a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în esență, urmare a împrejurării că, prin încheierea de ședință din 13 martie 2019, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă.

În opinia instanței de control judiciar nu este incident în cauză acest motiv de recurs în condițiile în care, nu se poate reține încălcarea vreunei norme de procedură care să atragă sancțiunea nulității hotărârii/incheierii, instanța de fond motivând în mod clar motivele pentru care această cerere a fost respinsă, nefiind în niciun mod de natură a antrena nulitatea hotărârii, în temeiul motivului de recurs invocat.

Cat privește soluția efectivă adoptate de prima instanță asupra excepției invocate, aceste aspecte urmează a fi analizate în contextul celuilalt motiv de recurs înfățișat.

Asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar a reținut că, asupra motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că, astfel cum a reținut instanța de fond, obiectul cererii principale deduse judecății îl constituie actele administrative întocmite de autoritățile competente potrivit O.U.G. nr. 66/2011, respectiv Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, de aplicare a unei corecții financiare de 25% din valoarea finală a contractului de lucrări nr. x/27.06.2014, valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea corecției financiare fiind de 6.163.062,56 RON și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva respectivului proces-verbal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.

Înalta Curte, în acord cu soluția primei instanțe, constată că prevederile menționate prevăd în mod expres că poate fi chemată în garanție "o terță persoană", străină de judecată, doctrina acceptând posibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție între părțile din proces doar în situația coparticipării procesuale pasive, prin chemarea în garanție a unui pârât de către alt pârât, iar nu între reclamant și pârât, primul putându-și valorifica pretențiile pe calea cererii de chemare în judecată, modificată potrivit dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., până la primul termen la care a fost legal citat (cu titlu exemplificativ- Decizia nr. 3908/2014 din 21 octombrie 2014 ICCJ- SCAF).

Or, contextul în care a reținut excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Consiliului Județean Arad este evindent întrucât ne aflam în ipoteza în care această cerere a fost formulată de reclamantă într-un litigiu guvernat de dispozițiile cu caracter de norma specială, ale O.U.G. nr. 66/2011, împotriva unor terțe persoane, în scopul de a-și valorifica pretențiile în raport cu acestea, pentru situația în care i s-ar respinge solicitările formulate în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă, care figurează ca parte în raportul juridic dedus judecății.

Ca atare, o cerere de chemare în garanție este incompatibilă cu procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Normele de drept comun sunt în acest caz incompatibile cu reglementările cuprinse în actul normativ special, care reglementează activitatea de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali, activitate care se desfășoară în cadrul procedurii speciale reglementate de lege și de către autoritățile competente în exercitarea funcției administrative în conformitate cu prevederile ordonanței de urgență, în vederea stingerii creanțelor bugetare rezultate din nereguli.

Înalta Curte arată, în acest sens, că nu împărtășește punctul de vedere al recurentei expus prin motivele de recurs, având în vedere și aspectul că că este inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de partea reclamantă împotriva unor terțe persoane, în scopul de a-și valorifica pretențiile în raport cu acestea,pentru situația în care i s-ar respinge solicitările formulate în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă, care figurează ca parte în raportul juridic dedus judecății

Chemarea în garanție reprezintă astfel acea cerere de intervenție forțată prin care una dintre părțile litigante solicită introducerea în proces a unui terț împotriva căruia ar putea formula acțiune separată în garanție sau în despăgubiri, pretinzând soluționarea acesteia în litigiul pendinte.

Acest instrument procesual, nefiind reglementat ca o formă de modificare/completare a cererii de chemare în judecată prin voința reclamantului, nu are menirea de a face posibilă atragerea în proces a unui nou pârât, ci, în principiu, de creare a unui nou raport juridic de drept procesual între titularul cererii și cel chemat în garanție.

Un element caracteristic al cererii de chemare în garanție îl constituie existența unei legături de dependență și subordonare între cererea principală și cererea de chemare în garanție, soluția primei cereri influențând soluția cererii de chemare în garanție în mod esențial.

Altfel spus, în măsura în care ar interveni o respingere a acțiunii exercitate de reclamant, realitatea juridică nu suferă nicio modificare ca efect al hotărârii pronunțate, astfel încât să permită concluzia că la acel moment s-ar naște la dispoziția reclamantului cererea în despăgubiri sau în garanție pretinsă. Totodată, o admitere a cererii de chemare în judecată va avea ca rezultat respingerea cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect sau lipsită de interes.

Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Chemarea în garanție reprezintă astfel acea cerere de intervenție forțată prin care una dintre părțile litigante solicită introducerea în proces a unui terț împotriva căruia ar putea formula acțiune separată în garanție sau în despăgubiri, pretinzând soluționarea acesteia în litigiul pendinte.

În concret, în cauza de față, Curtea constată că soluția primei instanțe este corectă, raportat la chestiunea compatibilității cererii de chemare în garanție cu procedura contenciosului administrativ.

În aceste condiții, nu modul de soluționare a cererii de chemare în judecată este de natură a genera un pretins drept la despăgubiri al părții reclamante.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, judecătorul fondului și-a întemeiat corect soluția și pe considerentul că, chemata în garanție Consiliul Județean Arad, nu este parte în contractul care a dat naștere la raporturile juridice supuse examinării în litigiul principal, iar solicitarea reclamantei de a fi despăgubită de către acest terț, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în speta de față, raportat la obiectul acțiunii principale.

Față de cele arătate în precedent, fiind lipsite de temei criticile părții recurente, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat împotriva încheierii atacate în ceea ce privește soluționarea admisibilității cererii de chemare în garanție.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.