ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5061/2022

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul Consiliul Județean Olt a chemat în judecată pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu, solicitând:

- anularea Deciziei nr. x.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, prin care a fost respinsă contestația sa nr. x.07.2019 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 44374/14.06.2019;

- anularea titlului de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, înregistrat sub nr. x/14.06.2019 și emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul de furnizare nr. x/15.10.2012 "Achiziția de echipamente (eurocontainere, tocătoare) pentru colectarea deșeurilor reciclabile și a deșeurilor menajere în județul Olt (CF1)" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat drept anexă a Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 44366/14.06.2019, înregistrată la Consiliul Județean Olt sub nr. x/20.06.2019 și, în consecință, constatarea eligibilității sumei de 8.205.925,40 RON fără TVA, stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/14.06.2019 și exonerarea de la plata sumei de 10.011.228,99 RON, reprezentând creanță bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE și de la bugetul de stat, din care 1.969.422,09 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 și 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/14.06.2019.

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/14.06.2019 și Decizia nr. 55698/07.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluționarea litigiului.

Totodată, reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanție a A., solicitând ca, în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să se dispună obligarea chematului în garanție la plata sumelor stabilite drept creanțe bugetare prin procesul-verbal și decizia a căror anulare o solicită.

1.2. Prin sentința civilă nr. 353/08.10.2019, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei către Curtea de Apel București. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

1.3. La data de 27.09.2019, reclamantul a formulat o cerere suplimentară de chemare în garanție a societății A., solicitând, ca, în cazul în care se va menține titlul de creanță emis de către AM POS Mediu și, în consecință, și obligarea sa la plata sumei de 10.011.228,99 RON, reprezentând creanță bugetară, precum și la plata cheltuielilor de judecată către Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu, chemata în garanție să fie obligată la plata unor astfel de sume.

1.4. La data de 20.12.2019, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, arătând că:

· renunță la petitul 3 al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost inițial formulată și anume la suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/14.06.2019 și Decizia nr. 55698/07.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu, suspendare pe care a solicitat-o în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare;

· înțelege să formuleze un nou petit 3 al cererii de chemare în judecată, care va avea următorul cuprins: "În cazul în care instanța admite cererea noastră de chemare în judecată sau respinge cererea noastră de chemare în judecată dar admite cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Județean Olt împotriva S.C. A. și dispune obligarea acestei societăți la plata creanței bugetare (petitul nr. 4), solicităm obligarea MFE-AM POS Mediu la restituirea creanței bugetare în sumă de 10.011.228,99 RON achitată de Consiliul Județean Olt cu O.P. nr. x și 1478 din data de 12.12.2019.";

· petitele nr. 4 si nr. 5 din cererea de chemare în judecată rămân neschimbate.

Prin sentința civilă nr. 928 din data de 9 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Județean Olt în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu și chemata în garanție A., ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata sumei de 10.011.225,99 RON către reclamant.

Împotriva sentinței civile indicate anterior la punctul I.2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Județean Olt, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și modificată.

În esență, a susținut recurentul-reclamant că prima instanță, deși a reținut că nu este culpa Consiliului Județean Olt în neîndeplinirea obligației ca proiectul să fie realizat și în uz la data de 31.12.2018, a considerat că beneficiarul finanțării a săvârșit neregula, "ale cărei cauze sunt în responsabilitatea exclusivă a operatorului economic A.", astfel că trebuie să răspundă în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) și art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanțare, apreciind că în mod corect a fost stabilită creanța bugetară în sarcina beneficiarului finanțării din fonduri europene.

Plecând de la aceste considerente ale primei instanțe, a afirmat recurentul-reclamant că, în ceea ce privește obligația de punere în funcțiune și în uz a proiectului, respectiv a infrastructurii create prin proiect, în drept și în fapt acesta se putea realiza numai de către operatorul economic delegat în baza aplicației de finanțare, iar nu de beneficiarul finanțării.

Totodată, a mai arătat recurentul că avea obligația să ducă proiectul în etapa finală, la termenul stabilit, "asigurând implementarea proiectului cu maximum de profesionalism și eficiență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, cu prevederile cererii de finanțare anexate, cu prevederile prezentului contract și cu respectarea legislației naționale și comunitare aplicabile" (art. 8 pct. A alin. (1) prima teză), fapt pe care l-a realizat, fără să încalce vreo prevedere contractuală ori vreo normă națională sau de drept unional, astfel că la data de 31 decembrie 2018 a avut un proiect funcțional, cu operatori economici desemnați și aflați în faza contractuală de mobilizare pentru începerea operării gestiunii celor două componente ale proiectului.

Pornind de la obligația instituită în sarcina beneficiarului finanțării prin clauza de la art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanțare, a susținut recurentul-reclamant că obiectivele proiectului erau acelea ca la data de 31 decembrie 2018 să fie realizate toate investițiile și să fie încheiate contractele de delegare a gestiunii pe ambele componente, fapt care s-a realizat în totalitate la data de 19.09.2018, iar la data de 31.12.2018 erau în vigoare cele două contracte de delegare a gestiunii, astfel că proiectul era funcțional, iar infrastructura realizată prin proiect era predată operatorilor economici pentru a fi operată, deci era în uz.

Punerea efectivă în uz nu o putea face beneficiarul finanțării, deci nu i se poate imputa nimic în privința acestui aspect, pentru că nu avea posibilitatea legală să-și delege sieși gestiunea activității de colectare și depozitare, și nici de operare a depozitului central, ca să le pună în uz, ci aceste lucruri le puteau face operatorii economici, respectiv B., pe componenta gestionării depozitului central de la Bălteni și, respectiv, A., pe componenta colectare și transport.

A afirmat recurentul-reclamant că obligațiile sale s-au încheiat la momentul la care infrastructura a fost predată operatorilor economici, fiind în uz, iar interpretarea clauzei de la art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanțare trebuie să fie făcută în sensul că fiecare răspunde pentru acțiunile sau inacțiunile sale, excepțiile de la regulă fiind cele cunoscute, dar care nu sunt incidente în cauză.

A reluat recurentul-reclamant aserțiunile sale privind îndeplinirea obligațiilor care-i reveneau în cadrul proiectului finanțat cu fonduri europene, reproșându-i instanței de fond faptul că, în pofida evidenței privind derularea contractului și respectarea obligațiilor decurgând din acesta, a legitimat punctul de vedere al autorității de management, imputându-i-se beneficiarului finanțării nepunerea în uz a infrastructurii de către un operator economic.

A explicat recurentul-reclamant cum s-a derulat procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii activității de colectare și transport a deșeurilor, în timpul căreia s-a formulat contestație de către un ofertant, astfel că încheierea contractului de delegare a gestiunii activității de colectare și transport s-a putut realiza abia la data de 19.09.2018, iar la 31 decembrie 2018 ambii operatori economici se aflau în perioada de mobilizare, însă, consideră recurentul CJ Olt că s-a stabilit creanța bugetară pentru că anterior datei controlului (25.03.2019), respectiv la data de 19.03.2018 fusese reziliat contractul cu A., astfel cum s-a stipulat în raportul de verificare la fața locului nr. 21859/25.03.2019.

În referire la acest raport, a menționat recurentul-reclamant că în cuprinsul său se menționează o situație faptică existentă la data de 25 martie 2019, adică la un interval de 6 zile după ce fusese reziliat contractul cu operatorul A., iar nu situația existentă la data de 31 decembrie 2018, că, totodată, s-a consemnat faptul că infrastructura în colectarea deșeurilor nu se afla în uza din cauza rezilierii contractului din data de 19.03.2019, rezultând, prin urmare, împrejurarea că la 31 decembrie 2018 infrastructura în colectarea deșeurilor era considerată ca fiind în uz și proiectul era funcțional în întregime, fiind greșit respinsă acțiunea reclamantului, de către prima instanță.

A reluat recurentul Consiliul Județean Olt ideea că îndeplinirea obiectivului de punere în uz a infrastructurii realizate pentru activitatea de colectare și transport depindea de conduita operatorului economic căruia i se delegase componenta proiectului constând în operarea activităților de colectare și transport iar culpa îi aparține în exclusivitate operatorului A., al cărui contract a fost, de altfel, reziliat la data de 19.03.2019.

Apreciază recurentul-reclamant că această împrejurare ar constitui o circumstanță care l-ar exonera de răspundere, cu atât mai mult cu cât Consiliul Județean Olt și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de finanțare, iar la data de 31 decembrie 2018 infrastructura era predată UAT-urilor și operatorilor economici, conform îndatoririlor asumate în implementarea proiectului.

Pe de altă parte, arată recurentul-reclamant că nu se poate susține că a doua componentă finală a sistemului (depozitare și sortare) este în funcțiune fără a fi în uz celelalte componente (colectare și transport), având în vedere că în lipsa acestora nu se poate asigura cantitatea de deșeuri aferentă depozitării, iar la data controlului (25.03.2019) s-a consemnat faptul că depozitul de la Bălteni era funcțional, astfel că beneficiarul finanțării a respectat cerința de asigurare a funcționalității proiectului chiar și în condițiile rezilierii contractului cu A..

Se mai arată în recurs că echipa de control nu a făcut deplasarea și la platformele de colectare, pentru a vedea dacă sunt sau dacă au fost în funcțiune, stabilind nepunerea lor în funcțiune doar pentru faptul că C. a reziliat contractul cu A. la data de 19.03.2019. A invocat recurentul Consiliul Județean Olt prevederile art. 9 din contractul de finanțare, afirmând că prejudiciul nu a fost cauzat din vina sa, iar măsura rezilierii contractului încheiat cu A. a fost una legală, fiind confirmată prin sentința nr. 70/17.03.2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 217./09.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019.

În concluzie, arată recurentul-reclamant că nu a fost invocată nicio normă de drept european care să fi fost încălcată, după cum se prevede în Regulamentul nr. 1083/2006, că nu au existat acțiuni sau inacțiuni ale beneficiarului finanțării, care să fi produs nereguli în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fondurile europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora fiind efectuate și decontate în deplină concordanță cu prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare.

A mai subliniat recurentul-reclamant că a derulat o nouă procedură de atribuire a contractului de delegare a gestiunii activității de colectare și transport a deșeurilor menajere în cadrul proiectului realizat prin contractul de finanțare nr. x/28.04.2011, iar față de împrejurarea că i-a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu A., acest aspect, în opinia CJ Olt, nu este de natură să împiedice solicitarea, în continuare, de anulare a actelor administrative fiscale de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare în sarcina sa.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul - pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar din perspectiva aspectelor de fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind ca fiind nefondate criticile formulate de recurentul - reclamant Consiliul Județean Olt și ca legală hotărârea primei instanțe.

A afirmat intimatul-pârât că prin raportul de verificare la fața locului din 25.03.2019, acceptat de beneficiar prin adresa nr. x/09.04.2019, s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt"-cod SMIS CSNR 27022 este finalizată și în uz, cu excepția infrastructurii realizate pentru desfășurarea activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza județului OLT, respectiv platformele de colectare a deșeurilor și containerele achiziționate, investiții care au fost finalizate, dar nu sunt în uz, în conformitate cu aplicația de finanțare. Pentru faptul că infrastructura a fost finalizată, însă nu era în uz, a considerat intimatul-pârât că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale lit. c) și d), valoarea acestora devenind neeligibilă.

Se mai arată prin întâmpinare că beneficiarul finanțării, la semnarea actului adițional nr. x la contractul de finanțare, a semnat, totodată, o declarație de angajament prin care se angaja ca până la data de 31.12.2018 să transmită către AM POS Mediu documente doveditoare că proiectul este intrat în uz, constatându-se, ulterior, că au fost încălcate atât cerințele din contractul de finanțare, cât și prevederile legale ce derivă din H.G. nr. 678/2015 și cele ale Regulamentului nr. 1083/2006, coroborat cu Decizia CE C(2015) 2771 privind modificarea Deciziei C(2013)1573.

Nu se poate susține că bunurile predate către UAT-uri/A. erau în uz, cât timp chiar Consiliul Județean Olt precizează că operatorul A. se afla în perioada de mobilizare și nu realiza activitățile de colectare și transport a deșeurilor. Cât privește chestiunea culpei, arată intimatul-pârât că, potrivit prevederilor contractului de finanțare, beneficiarului finanțării îi revenea obligația de implementare a proiectului în conformitate cu clauzele asumate din respectivul contract și cu legislația națională și europeană, iar nu operatorului A.. O astfel de neregulă, reținută în sarcina Consiliului Județean Olt, a determinat producerea unui prejudiciu constând în cheltuielile neeligibile, fără a fi necesară probarea unei atare condiții, cât timp, potrivit jurisprudenței CJUE și celei naționale, "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C -465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării" (C-271/01 pct. 48, C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15) .

Prin răspunsul la întâmpinarea, recurentul - reclamant Consiliul Județean Olt a solicitat respingerea excepției nulității recursului, precum și a apărărilor formulate din perspectiva fondului cauzei de către intimatul - pârât, apreciind că susținerile acestuia sunt neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente și de aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Olt este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Subsumând motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) criticile sale privind existența unor motive contradictorii și străine de natura cauzei, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că prima instanță, deși a reținut că nu este culpa Consiliului Județean Olt în neîndeplinirea obligației de a realiza punerea în uz a proiectului, totuși, a considerat că acesta, în calitate de beneficiar al finanțării, a săvârșit neregula, urmând, astfel, să răspundă, conform clauzei inserate la art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanțare. În atare condiții, a apreciat recurentul-reclamant că sunt contradictorii considerentele judecătorului fondului, fapt pentru care invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva acestor critici, reține Înalta Curte că hotărârea atacată cuprinde elementele esențiale la care face referire art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind explicat raționamentul logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției recurate.

Instanța de control judiciar mai reține că judecătorul fondului s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost învestit, iar argumentele expuse în considerentele hotărârii atacate își găsesc fundamentul juridic în textele de lege corect identificate ca fiind incidente în soluționarea cauzei. O astfel de hotărâre judecătorească este una aptă de a permite exercitarea controlului în calea recursului, respectând, totodată, garanțiile procesuale și pe cele reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în privința respectării dreptului la apărare și a dreptului de a beneficia de un proces echitabil.

În consecință, nu sunt motive de reformare a sentinței atacate prin raportare la criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ.

În privința criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține caracterul lor nefondat, hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 44374/14.06.2019 s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant nereguli constând în nepunerea în uz a containerelor achiziționate pentru serviciul de salubrizare de pe raza județului Olt, pentru care s-a reținut caracterul neeligibil al cheltuielii în sumă de 8.205.925,40 RON fără TVA, iar cuantumul creanței bugetare rezultate din nereguli a fost în sumă de 10.011.228,99 RON. Acest act administrativ fiscal a fost menținut atât în etapa administrativă de contestare a sa, cât și de către prima instanță, prin soluția de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, soluție pe care o împărtășește și instanța de control judiciar.

Ideea centrală a susținerilor pe care și-a fundamentat recurentul-reclamant atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de chemare în garanție și, mai apoi, calea de atac declarată în cauză, a fost aceea a inexistenței unei culpe proprii în nefinalizarea proiectului la termenul asumat contractual, culpa fiind, în întregime, a operatorului economic A., cu care, de altfel, s-a reziliat la data de 19.03.2019 contractul de delegare a gestiunii pentru activitățile de colectare și transport nr. 1265/19.09.2018.

Distinct de culpa reținută în sarcina acestui operator, confirmată, de altfel, prin admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Consiliul Județean Olt, soluție ce nu a fost recurată în cauză, intrând în autoritate de lucru judecat, se reține că prin actele administrative fiscale a căror anulare s-a cerut prin acțiunea principală s-a stabilit în sarcina beneficiarului finanțării, Consiliul Județean Olt, culpa proprie în referire la neexecutarea proiectului pentru care a obținut finanțare nerambursabilă, la termenul asumat prin contract și actele adiționale încheiate ulterior.

Prin raportul de verificare la fața locului nr. 21859/25.03.2019 s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt"- cod SMIS CSNR 27022 este finalizată și în uz, cu excepția infrastructurii realizate pentru desfășurarea activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza județului Olt, respectiv platformele de colectare a deșeurilor și containerele achiziționate, investiții care au fost finalizate, dar nu sunt în uz în conformitate cu aplicația de finanțare.

În pofida susținerilor recurentului-reclamant, potrivit cărora culpa operatorului A. a fost cea care a făcut imposibilă respectarea termenului contractual pentru punerea în uz a componentelor necesare pentru activitatea de colectare și transport a deșeurilor, Înalta Curte observă că beneficiarul finanțării, la rândul său, și-a asumat obligația de a implementa proiectul în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și cu legislația națională și europeană relevantă în cauză, iar prin actul adițional nr. x la contractul de finanțare nr. x/28.04.2011, la art. 1 alin. (3) s-a prevăzut că durata implementării proiectului a fost până la data de 31.12.2018, dată la care proiectul trebuia să fie finalizat și în uz, adică să fie funcțional pe toate componentele sale.

Contractul de finanțare nr. x/28.04.2011 a fost încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial "Mediu" și Consiliul Județean Olt, în calitate de beneficiar, iar potrivit tezei finale a clauzei inserate la art. 8 lit. A) din acest contract "beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața AM și OI pentru implementarea proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanțare".

Această obligație contractuală impunea în sarcina beneficiarului finanțării luarea oricăror măsuri considerate necesare pentru realizarea proiectului la termenul stabilit, iar asumarea ducerii acestuia la îndeplinire cu maximum de profesionalism și eficiență presupunea un rol activ al Consiliului Județean Olt în derularea activităților specifice fiecărei etape, pentru a respecta termenele asumate față de autoritatea de management prin actele adiționale încheiate în acest sens.

Or, după cum se relevă din situația faptică, la data de 31.12.2018 operatorul A. se afla în perioada de mobilizare, perioadă ce a fost prelungită de la 120 de zile, cum era inițial stipulat în contractul nr. x/19.09.2018, la 180 de zile, prin actul adițional x/18.01.2019, însă acest lucru nu a împiedicat pe beneficiarul finanțării să depună raportul final, înregistrat cu nr. x/27.12.2018, revizuit sub nr. x/15.02.2019, în care a declarat că s-a finalizat și pus în uz infrastructura realizată prin intermediul proiectului.

Or, verificările la fața locului au confirmat suspiciunea de neregulă, în sensul că nu toată infrastructura era finalizată și în uz, după cum a declarat beneficiarul finanțării, ci s-a identificat lipsa punerii în uz a componentei referitoare la activitățile de colectare și transport a deșeurilor municipale și a altor fluxuri de deșeuri de pe raza județului Olt, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea la termen a obligațiilor asumate de Consiliul Județean Olt prin contractul de finanțare nr. x/28.04.2011.

Criticile recurentului-reclamant privind faptul că prima instanță nu a ținut cont de împrejurarea că echipamentele fuseseră deja puse la dispoziția UAT-urilor și erau folosite conform proceselor-verbale de predare-primire, ceea ce, în opinia beneficiarului finanțării, echivala cu îndeplinirea obligațiilor, fiind, astfel, încheiată răspunderea sa în cadrul proiectului pentru care a obținut finanțarea nerambursabilă, nu pot fi validate în sensul urmărit prin declararea recursului în cauză, fiind nefondate în raport de clauzele contractului de finanțare care impuneau o răspundere directă a beneficiarului față de autoritatea de management pentru implementarea până la capăt a proiectului, în termenul agreat prin voința părților contractante.

Prin actul adițional nr. x la contractul de finanțare nr. x/28.04.2011 s-a prevăzut modificarea duratei implementării contractului, la art. 2 alin. (2), ca fiind de până la data de 17.05.2018, dată la care proiectul trebuie să fie finalizat și în uz". Sigur că nu data agreată prin acest act adițional este cea care a rămas ca dată definitivă de implementare a proiectului, însă, ceea ce prezintă relevanță din perspectiva obligațiilor pe care trebuia să le îndeplinească beneficiarul finanțării, este faptul că până la data agreată de părți, proiectul trebuia să fie finalizat și, deosebit de important, în uz, această din urmă condiție nefiind îndeplinită în cauză.

Iar potrivit articolului 1

1

alin. (3) din contractul de finanțare nr. x/28.04.2011, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x/27.11.2018, "În cazul în care proiectul nu este finalizat și în uz până la data de 31.12.2018, conform prevederilor contractului de finanțare, proiectul devine neeligibil, beneficiarul având obligația returnării tuturor fondurilor acordate la notificarea Autorității de Management, fără intervenția instanței de judecată și fără orice altă formalitate".

În atare condiții, sunt nerelevante susținerile recurentului-reclamant privind faptul că a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, fiind încheiate contractele de delegare încheiate cu operatori desemnați în urma unor proceduri de licitație publică, cât timp obligația asumată de beneficiarul finanțării a fost aceea de a implementa proiectul până la data de 31.12.2018, ceea ce înseamnă atât finalizarea, cât și punerea sa în uz. Neîncadrarea în acest termen, din varii motive, reprezintă aspecte ce pot justifica o culpă concurentă a altor entități implicate în procedura de realizare a proiectului aprobat prin acordarea finanțării din fonduri nerambursabile, dar, în niciun caz, nu poate constitui o absolvire a beneficiarului finanțării de culpa sa în neîndeplinirea obligației asumate atât pentru el, cât și pentru orice alt factor implicat în procedură, de a finaliza și a pune în uz respectivul proiect până la data de 31.12.2018.

Potrivit clauzei modificate prin actul adițional nr. x, nerespectarea acestei obligații conduce la declararea proiectului ca neeligibil, ceea ce determină returnarea fondurilor primite conform contractului de finanțare nr. x/28.04.2011.

Recurentul-reclamant a susținut că raportul de verificare nr. 21859/25.03.2019 a constatat situația existentă la data de 25.03.2019, adică la 6 zile după ce a intervenit rezilierea contractului cu operatorul A., iar nu situația existentă la data de 31.12.2018, concluzionând că, de fapt, la data de 31.12.2018 infrastructura în colectarea deșeurilor era considerată ca fiind în uz și proiectul era funcțional în întregime. O astfel de concluzie nu poate fi, în mod evident, luată în seamă, întrucât din nicio circumstanță factuală nu rezultă că ar fi fost în uz infrastructura aferentă activităților de colectare și transport a deșeurilor la data de 31.12.2018.

Tot astfel, nu pot fi validate susținerile recurentului-reclamant privind lipsa oricărei culpe a sa în condițiile în care culpa exclusivă îi aparținea operatorului A., după cum s-a reținut prin hotărâre judecătorească definitivă ce a consfințit ca fiind legală măsura rezilierii contractului de delegare a gestiunii încheiat cu acest operator, întrucât, în prezenta cauză, distinct de culpa verificată în cadrul contractului de delegare a gestiunii, actele administrative fiscale contestate au fost încheiate pentru culpa beneficiarului finanțării în nerespectarea clauzelor contractului de finanțare, Consiliul Județean Olt fiind singurul ținut răspunzător față de obiectivele asumate prin acest contract, astfel cum acesta a fost modificat prin acte adiționale încheiate prin voința părților contractante.

Reținându-se culpa beneficiarului în neîndeplinirea obligației de implementa proiectul până la data de 31.12.2018, se reține că invocarea, de către recurentul-reclamant, a clauzei contractuale de la art. 9 nu face altceva decât să întărească concluzia unei răspunderi ce incumbă celui care, din culpa sa, nu a îndeplinit obligația contractuală ce-i revenea, potrivit contractului părților.

În consecință, cheltuiala ce a fost afectată pentru achiziția de echipamente (eurocontainer, tocătoare) pentru colectarea deșeurilor reciclabile și a deșeurilor menajere în județul Olt, a devenit neeligibilă, aceste bunuri nefiind puse în uz până la expirarea termenului la care proiectul trebuia să fie implementat, iar această cheltuială se impunea a fi recuperată, în condițiile reținerii neregulii în sarcina beneficiarului finanțării.

Deși recurentul-reclamant a susținut în criticile sale faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de reținere în cauză a unei nereguli, instanța de control judiciar confirmă soluția primei instanțe, de menținere a actelor administrative fiscale atacate în cauză, ca fiind legale, întrucât, prin conținutul lor, s-a relevat cu prisosință descrierea abaterii săvârșite în cauză, din culpa beneficiarului finanțării, cu efectul de prejudiciere a bugetului Uniunii Europene/național.

În consecință, niciuna dintre criticile formulate în calea de atac nu poate conduce la reformarea sentinței atacate, astfel că recursul declarat în cauză de Consiliul Județean Olt este nefondat.

II.2 Temeiul de drept al soluției pronunțate

Pentru considerentele arătate, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Olt împotriva sentinței civile nr. 928 din data de 9 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat, menținând hotărârea primei instanțe astfel cum a fost pronunțată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Olt împotriva sentinței civile nr. 928 din data de 9 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.