ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5878/2020

Asupra conflictului de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Județean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu a solicitat instanței:

- anularea Deciziei nr. 59767/20.08.2019 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestația nr. 7651/25.07.2019 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 49324/02.07.2019;

- anularea titlului de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat sub nr. x/02.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generată Programe infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul de servicii CS 3 nr. 2/04.01.2012 - "Asistență tehnică în gestionarea și implementarea A. și în derularea campaniilor de conștientizare și informare aferente proiectului" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 49315/02.07.2019, înregistrată la Consiliul Județean Olt sub nr. x/05.07.2019, și în consecință, constatarea eligibilității sumei de 280.820,49 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/02.07.2019, și exonerarea de la plata sumei de 342.601,31 RON reprezentând creanță bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE și de la bugetul de stat, din care 67.397,23 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 și 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/02.07.2019;

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/02.07.2019 și Decizia nr. 59767/20.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să dispuneți obligarea B. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanțe bugetare prin Procesul-verbal și Decizia a căror anulare o solicităm prin prezenta, motiv pentru care formulează în acest dosar cerere de chemare în garanție a acestei societăți;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.

2.1. Prin sentința nr. 364/11.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2019.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, competența instanței de contencios administrativ este stabilită în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 conform cu care "(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

În speță, litigiul privește acte administrative emise de către Ministerul Fondurilor Europene, care are sediul în Municipiul București, valoarea creanței bugetare stabilite în sarcina reclamantului este de 342.601,31 RON, iar reclamantul este o autoritate publică, astfel încât, în raport de prevederile art. 10 alin. (1), alin. (1) indice 1 și alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 8421 din data de 04.12.2019 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Olt și pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS MEDIU în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit contractului încheiat între reclamant și autoritatea publică pârâtă, reclamantul CONSILIUL JUDEȚEAN OLT are calitatea de beneficiar.

Având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că în raportul de drept administrativ dedus judecății, nu CONSILIUL JUDEȚEAN OLT are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci pârâtul este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative contestate în prezenta cauză, reclamantul având în speță, calitatea de persoană vătămată și acționând ca subiect de sezină pentru protejarea propriilor drepturi sau interese legitime invocate în contradictoriu cu autoritatea publică emitentă a actelor administrative contestate.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, devin incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I, respectiv competentă teritorial este instanța de la sediul reclamantului, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât și o persoană de drept privat.

2.3. Prin sentința nr. 289/2020 din 7 iulie 2020 a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și s-a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în acord cu instanța inițial învestită - Curtea de Apel Craiova - că competența teritorială rezultă, în cauză, din aplicarea art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 10 alin. (1), alin. (1) indice 1 și alin. (3) din Legea 554/2004. Potrivit acestor texte de lege, actele administrative emise în contextul O.U.G. nr. 66/2011, pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Această instanță se determină din punct de vedere material prin aplicarea art. 10 alin. (1) și alin. (1) indice 1 din Legea 554/2004, iar din punct de vedere teritorial prin aplicarea art. 10 alin. (3) din același act normativ. Aplicând aceste criterii de stabilire a competenței, rezultă competența materială a tribunalului (valoarea creanței bugetare este de 342.601,31 RON), iar competența teritorială revine Tribunalului București, deoarece, conform art. 10 alin. (3) teza ultimă din Legea 554/2004, reclamantul, autoritate publică, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1ind. 1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Consiliul Județean Olt și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind reclamantul Consiliul Județean Olt în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2020.