ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2001/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Județean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu a solicitat instanței:

- anularea Deciziei nr. 59784/20.08.2019 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestația sa nr. 7863/30.07.2019 formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 51424/08.07.2019;

- anularea titlului de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat sub nr. x/08.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul "Salarii UIP" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 51421/08.07.2019, înregistrată la Consiliul Județean Olt sub nr. x/11.07.2019 și în consecință, constatarea eligibilității sumei de 8.842,54 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/08.07.2019 și exonerarea de la plata sumei de 10.787,90 RON reprezentând creanță bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE și de la bugetul de stat, din care 2.122,21 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 și 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/08.07.2019.

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative respectiv: titlul de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/08.07.2019 și Decizia nr. 59784/20.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să se dispună obligarea A. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanțe bugetare prin Procesul-verbal și Decizia a căror anulare o solicită prin prezenta, motiv pentru care a formulat în acest dosar cerere de chemare în garanție a acestei societăți;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 376 din data de 18.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că litigiul privește acte administrative emise de către Ministerul Fondurilor Europene, care are sediul în Municipiul București, valoarea creanței bugetare stabilite în sarcina reclamantului este de 8.842,54 RON, iar reclamantul este o autoritate publică, astfel încât, în raport de prevederile art. 10 alin. (1), alin. (11) și alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 8727 din data de 16.12.2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speță, nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci o are pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv competentă este instanța de la sediul reclamantului.

2.3. Hotărârea Tribunalului Olt, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 116 din data de 04.03.2020, Tribunalul Olt, secția a II-a contencios administrativ și fiscal admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, arătând că nu prezintă relevanță din punct de vedere al stabilirii competenței teritoriale calitatea pârâtului de persoană de drept privat sau de persoană de drept public, legiuitorul instituind regula stabilirii competenței doar în raport de calitatea reclamantului.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale și materiale de soluționare a cauzei.

Reclamantul Consiliul Județean Olt a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu:

- anularea Deciziei nr. 59784/20.08.2019 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestația sa nr. 7863/30.07.2019 formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 51424/08.07.2019;

- anularea titlului de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat sub nr. x/08.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul "Salarii UIP" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 51421/08.07.2019, înregistrată la Consiliul Județean Olt sub nr. x/11.07.2019 și în consecință, constatarea eligibilității sumei de 8.842,54 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/08.07.2019 și exonerarea de la plata sumei de 10.787,90 RON reprezentând creanță bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE și de la bugetul de stat, din care 2.122,21 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 și 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/08.07.2019.

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative respectiv: titlul de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/08.07.2019 și Decizia nr. 59784/20.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să se dispună obligarea A. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanțe bugetare prin Procesul-verbal și Decizia a căror anulare o solicită prin prezenta, motiv pentru care a formulat în acest dosar cerere de chemare în garanție a acestei societăți;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că este competent să soluționeze prezenta cauză tribunalul, având în vedere valoarea creanței bugetare stabilite în sarcina reclamantului, precum și prevederile art. 10 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(

1

1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1)."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 02.10.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 02.10.2019.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

În speță, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Consiliul Județean Olt și pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.