ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2329/2024

Ședința publică din data de 19 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul Consiliul Județean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu a solicitat instanței:

- anularea Deciziei nr. 59780/09.08.2019 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu prin care a fost respinsă contestația nr. 7865/30.07.2019 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 51433/08.07.2019;

- anularea titlului de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență înregistrat sub nr. x/08.07.2019 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generată Programe infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul " Avize, acorduri și autorizații" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat reclamantei anexat Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 51429/08.07.2019, înregistrată la Consiliul Județean Olt sub nr. x/11.07.2019, și în consecință, constatarea eligibilității sumei de 27.681,33 RON fără TVA stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/08.07.2019, și exonerarea de la plata sumei de 31.957,60 RON reprezentând creanță bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE și de la bugetul de stat, din care 4.829,89 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 și 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x/08.07.2019;

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanță Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/08.07.2019 și Decizia nr. 59780/09.08.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, obligarea A. S.A. la plata sumelor stabilite drept creanțe bugetare prin Procesul-verbal și Decizia a căror anulare o solicită prin prezenta, motiv pentru care formulează în acest dosar cerere de chemare în garanție a acestei societăți;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1050 din 30 iunie 2021, a respins cererea principală formulată de reclamantul Consiliul Județean Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția generală programe europene infrastructură mare - AM POS Mediu (în prezent, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de A. S.A., și a obligat chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 31.957,60 RON.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Consiliul Județean Olt a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că soluția de respingere a cererii de anulare a actelor administrative emise de către intimata-pârâtă și a cererii de chemare în garanție este nelegală, la soluționarea acțiunii fiind încălcate sau aplicate greșit prevederile legale și contractuale incidente, fapt pentru care sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică de nelegalitate constă în greșita interpretare de către prima instanță a noțiunii de neregulă, noțiune reglementată de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 în bază cărora a fost stabilită creanța bugetară, respectiv a faptului dacă aplicarea creanței bugetare se încadrează în condițiile prevăzute de acest text legal, precum și neanalizarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prima instanță a avut în vedere și a făcut referire doar la o singură condiție din definiția neregulii, anume că neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de dispozițiile contractuale", care în speță ar consta în faptul că proiectul nu ar fi fost implementat pe deplin și că nu ar fi fost în uz -contrar obligațiilor asumate prin contractul de finanțare-, iar în privința unei alte condiții, prejudiciul, a considerat că existența acestuia este evidentă și se circumscrie sumelor aferente părții proiectului care nu se aflau în uz.

Nu se face însă nicio referire despre a treia condiție reglementată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, anume ca abaterea de la legalitate, regularitate sau conformitate să rezulte dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului.

Cu privire la interpretarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și la neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de acestea, recurentul arată că în cererea de chemare în judecată a dezbătut pe larg acest subiect, exprimând punctul nostru de vedere cu privire la interpretarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, text care nu a fost corect aplicat de către intimatul-pârât când a stabilit creanța bugetară în sarcina beneficiarului finanțării și nici de către instanța de fond când a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recurentul consideră că nu există nicio acțiune sau inacțiune a beneficiarului finanțării (Consiliul Județean Olt) care să fi condus la situația considerată de către autoritatea finanțatoare și de către instanța de fond ca fiind neregulă.

De asemenea, nu există niciun prejudiciu sau potențial prejudiciu în bugetul UE sau bugetul național, iar faptul că la data de 31.12.2018 o parte a infrastructurii nu era în uz dar era pusă la dispoziția operatorului economic pentru a fi operată, nu poate fi considerată o abatere în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și j) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind o situație vremelnică, generată de conduita unui operator economic, care de altfel a și fost remediată între timp, în condițiile legii și ale aplicației de finanțare.

În acest sens, recurentul arată faptul că, în acest moment, întreg proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Olt" SMIS 27022 este funcțional, deci situația care a condus la aplicarea corecției financiare a fost doar temporară, iar în acest moment proiectul este perfect funcțional.

Astfel, se observă clar că nu a fost încălcată nicio prevedere contractuală, nici cererea de finanțare, nici legislația națională și comunitară, ba, dimpotrivă, obligațiile au fost îndeplinite cu profesionalism și eficientă, având la data de 31 decembrie 2018 un proiect funcțional, cu operatorii economici desemnați și aflați în faza contractuală de mobilizare pentru începerea operării gestiunii celor două componente ale proiectului.

O a doua critică constă în interpretarea greșită și incompletă a prevederilor art. 8 lit. A) alin. (1) din Contractul de finanțare.

Recurentul consideră că prima instanță a avut în vedere doar teza finală a art. 8 pct. A alin. (1), potrivit căreia "beneficiarul va fi singurul răspunzător", fără a analiza și dacă au fost încălcate prevederile primei teze a art. 8, care stabilesc că "Beneficiarul se obligă să asigure implementarea proiectului, cu maximum de profesionalism și eficiență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, cu prevederile prezentului contract și cu respectarea legislației naționale și comunitare aplicabile."

În opinia recurentului, o interpretare corectă a acestei prevederi contractuale se poate face numai în considerarea integrală a art. 8 pct. A) alin. (1), prin corelarea tezei finale cu obligațiile asumate la prima teză, anume că beneficiarul poate fi singurul răspunzător numai dacă nu și-a respectat obligațiile asumate în teza anterioară, respectiv dacă nu și-a îndeplinit obligația de a asigura îndeplinirea proiectului cu maximum de profesionalism și eficiență, în conformitate cu cele mai bune practice, cu respectarea contractului și cu respectarea legislației în vigoare, precum și dacă nu a îndeplinit obiectivele proiectului înscrise în cererea de finanțare, parte integrantă a contractului, și în aplicația de finanțare, care prevedeau ca ultimă activitate încheierea contractelor de delegare a gestiunii și predarea infrastructurii pentru punere în uz operatorilor economici adjudecatari ai licitațiilor organizate în acest sens.

Analizând clauza 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanțare, prin prisma cerințelor ei și a activităților realizate în concret în proiect, rezultă că nu a fost încălcată, ba, dimpotrivă, că beneficiarul și-a respectat obligația de a asigura îndeplinirea proiectului cu maximum de profesionalism și eficientă, în conformitate cu cele mai bune practici, cu respectarea contractului și cu respectarea legislației naționale și comunitare.

Obiectivele proiectului erau acelea ca la data de 31 decembrie 2018 să fie realizate toate investițiile și să fie încheiate contractele de delegare a gestiunii pe ambele componente, fapt care a fost realizat în totalitate la data de 19.09.2018.

- Conform cererii de finanțare -secțiunea D recurentul arată că a finalizat în termen, implementarea proiectului deoarece a efectuat toate activitățile indicate în acest document.

Chiar din cuprinsul acestui document se poate observa că prin organizarea și atribuirea contractelor de delegare pentru operarea sistemului se consideră că toate activitățile care trebuie derulate de beneficiarul finanțării au fost realizate.

O altă critică de nelegalitate a sentinței constă în neanalizarea prevederilor art. 9 din contractul de finanțare.

Referitor la art. 9 din contractul de finanțare, prima instanță consideră doar că prevederile acestuia nu sunt în măsură să înlăture răspunderea reclamantului pentru neregula analizată, fără a analiza aceste prevederi și fără a expune motivele pentru care face această afirmație.

Or, în opinia recurentului, art. 8 lit. A) teza finală nu poate fi analizat de sine stătător, cum procedează instanța de fond, ci în corelare și cu alte prevederi contractuale, în special cu art. 9.

Aceasta deoarece, potrivit art. 9 din contractul de finanțare, "Beneficiarul își va asuma integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate din vina sa, atât AM, OI, ACP, terților, organismelor care participă la implementarea proiectului cât și contractanților săi, pe tot parcursul implementării proiectului

În aceste condiții, răspunderea exclusivă a reclamantului intervine în situația neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor sale legale sau/și contractuale, iar nu în toate situațiile, fără nicio distincție, atât timp cât art. 9 din contractul de finanțare prevede o astfel de nuanță, care dă naștere unei situații în care să fie incident principiul in dubio pro reo.

Astfel, recurentul arată că deși a învederat instanței că prevederile art. 8 pct. A alin. (1) teza finală trebuie corelate și cu prevederile art. 9 din același contract care stabilesc că beneficiarul finanțării își va asuma răspunderea doar pentru prejudiciile cauzate din vina sa, prima instanță nu a analizat problema "vinei" beneficiarului și nici dacă este îndeplinită condiția existenței prejudiciului, deși în mod evident niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, astfel că, prin raportare și la definiția neregulii înscrisă la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, se poate observa că beneficiarul finanțării își asumă prin contractual de finanțare răspunderea doar pentru prejudiciile cauzate din vina sa.

Deci, în condițiile în care chiar în contract există o prevedere contractuală care stabilește că răspunderea beneficiarului pentru prejudicii, inclusiv pentru prejudiciile produse AM și OI, intervine numai dacă acestea au fost cauzate din vina sa, lucru care în speță nu s-a întâmplat, înseamnă că nu există nici neregulă și nici răspundere a beneficiarului finanțării.

Având în vedere faptul că lipsa de uz a investițiilor se datorează S.C. A. S.A. care nu și-a îndeplinit obligațiile și care avea contract încheiat cu B., entitate cu personalitate juridică, s-a ajuns în situația în care U.A.T. Județul Olt a fost sancționat în lipsa oricărei vinovății, fapt care contravine atât definiției neregulii prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cât și prevederilor contractuale.

Recurentul susține că toate aceste critici care vizează motivele de nelegalitate pentru care a invocat în susținerea recursului art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., arată clar argumentele pentru care nu împărtășește considerentele primei instanțe, considerente care vizează atât dezlegările de drept, cât și cele de fapt ale sentinței recurate.

În materia contenciosului administrativ, singura cale de atac ce poate fi promovată este recursul, astfel că numai pe calea acestuia pot fi îndreptate greșelile de judecată săvârșite în primă instanță.

În ceea ce privește faptul că a fost admisă cererea de chemare în garanție, în opinia recurentului, acest lucru nu este de natură a împiedica să solicite în continuare soluționarea favorabilă a capătului principal al acțiunii și să solicite instanței de recurs anularea Deciziei nr. 59780/09.08.2019 și Procesului-Verbal nr. x/08.07.2019 emise de Ministerul Fondurilor Europene prin care a fost menținută, respectiv stabilită în sarcina Consiliului Județean Olt, în calitate de beneficiar al finanțării, o creanță bugetară în sumă de 31.957.175,60 RON, deși nu a săvârșit nicio neregulă în implementarea proiectului respectiv.

De asemenea, recurentul mai susține că, în cauză, creanța bugetară nu a fost stabilită în considerarea faptului că la data de 31 decembrie 2018 proiectul pe componenta colectare și transport nu era în uz, ci a fost stabilită în considerarea faptului că la data vizitei în teren, respectiv 25.03.2019, nu mai exista operator economic pe această componentă, fiind reziliat contractul cu A..

Rezilierea contractului cu A. a avut într-adevăr loc, astfel că nu avea motive să conteste conținutul acestui raport, fapt de care, în mod exagerat, s-a prevalat intimatul-pârât pentru a solicita respingerea acțiunii.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară,

Intimatul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin semnarea Contractului de Finanțare nr. x/28.04.2011 se acordă beneficiarului finanțare nerambursabilă în vederea implementării proiectului cu titlul "Sistem de management integrat al deșeurilor solide în județul Olt" .

Astfel, în vederea implementării Proiectului, pentru care a primit finanțare în temeiul Contractului de finanțare, recurentul-reclamant a încheiat Contractul de servicii CL 2 nr. 06/29.01.2013 "Construcția a 4 stații de transfer (Caracal, Bals, Corabia si Scornicesti) și construcția a 3.772 platforme de colectare a deșeurilor menajere si a 1.975 platforme de colectare a deșeurilor reciclabile in județul Olt".

Echipa de control constituita la nivelul Direcției Generale Programe Europene Infrastructura Mare - Direcția Gestionare POS Mediu, a procedat la efectuarea unei verificări documentare ce a avut drept scop analiza celor expuse in Suspiciunea de neregula nr. 23730/01.04.2019, emisă de către Serviciul Monitorizare POS Mediu, având la bază Raportul Final al proiectului nr. x/27.12.2018, revizuit sub nr. x/15.02.2019 și Raportul de verificare la fața locului din data de 25.03.2019.

Verificările la fața locului au vizat și determinarea atingerii obiectivelor/indicatorilor proiectului "Sistem de management integrat al deșeurilor solide în județul OLT" cod SMIS 27022.

În urma acestei verificări, în teren, s-a întocmit Raportul de verificare la fața locului nr. 21859/25.03.2019, din ale cărui concluzii, corelate cu documentele prezentate de Beneficiarul proiectului, s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor în județul OLT'- Cod SMIS CSNR 27022 este finalizată și în uz, cu excepția infrastructurii realizate pentru desfășurarea activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza județului Olt, respectiv platformele de colectare a deșeurilor și containerele achiziționate, investiții care au fost finalizate, dar nu sunt în uz. în conformitate cu Aplicația de finanțare.

S-a constatat încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale lit. c) și d), valoarea acestora devenind neeligibilă. Urmare a controlului a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/08.07.2019.

Recurentul- reclamant Consiliul Județean Olt a solicitat anularea Deciziei nr. 59780/09.08.2019 și a Procesului-verbal nr. x/08.07.2019 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cu consecința exonerării de la plata sumei de 31.957,60 RON stabilită cu titlu de creanță bugetară rezultată din nereguli, apreciind că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. {1) lit. c) și d) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, hotărâre care reglementează regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, precum și faptul că nu i-ar fi imputabilă neregula constatată în sarcina sa prin cele două acte administrative contestate, ci operatorilor economici cu care a încheiat contracte de delegare.

Curtea de Apel a respins acțiunea, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește, pentru considerentele în continuare arătate.

Contrar susținerilor din recurs, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul-reclamant nu și-a respectat obligația asumată prin Contractul de finanțare de a implementa proiectul pentru care se încheiase acel contract nefiind suficient doar ca infrastructura să existe ci și ca aceasta să fie efectiv în uz.

Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile recurentului-reclamant din cererea de recurs, prin care afirmă, pe de o parte, că este beneficiarul finanțării și, în această calitate, este instituită o obligație fermă în sarcina sa, prin art. 8 lit. A) alin. (1) din contractul de finanțare, care prevede în prima sa teză că "beneficiarul se oblige să asigure implementarea proiectului, cu maximum de profesionalism și eficiență, în conformitate cu cele mai bune practice în domeniul vizat, cu prevederile prezentului contract și cu respectarea legislației naționale și comunitare aplicabile", iar pe de altă parte, susține că neregula, identificată în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu trebuia stabilită în sarcina sa, ci a unor operatori economici, terți față de contractul de finanțare.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, recurentul-reclamant, prin încheierea contractului de finanțare, la art. 8 lit. A) alin. (1) din contract, și-a asumat răspunderea pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanțare indiferent de impedimentele care pot surveni, de cauzele care determină o executare defectuoasă a contractului de finanțare, astfel că recurentul-reclamant nu poate invoca fapta unui terț față de contractul de finanțare pentru exonerarea de la răspunderea pentru neîndeplinirea în mod corespunzător a tuturor obiectivelor proiectului.

În acest sens, instanța de fond a reținut în mod riguros faptul că această interpretare este contrară prevederilor art. 8 lit. A) alin. (1) teza finală din contract care subliniază că beneficiarul este singurul răspunzător în fața AM și 01 pentru implementarea Proiectului și pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Cererea de finanțare, independent de modul în care beneficiarul înțelege să implementeze proiectului, instituind astfel o formă de răspundere generală care acoperă și alte forme de răspundere decât cea reglementată de art. 9 din Contractul de finanțare.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că "atâta timp cât reclamantul și-a asumat în mod clar obligația de rezultat de a implementa proiectul până la data de 31.12.2018 precum și faptul că este singurul responsabil de aceasta implementare în fața AM, OI, ACP, rezultă cu evidență că nerealizarea acestei obligații de rezultat asumate contractual reprezintă o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, text care are în vedere în acest sens inclusiv abaterile de la prevederile contractuale."

În aceste condiții, nu are importanță faptul că la momentul efectuării lor, cheltuielile au respectat condițiile de legalitate, regularitate și conformitate, cum susține recurentul-reclamant, dacă ulterior acesta nu a reușit să aducă la îndeplinire obligațiile asumate prin contract privind implementarea proiectului pentru care a primit finanțare.

Chiar dacă rezilierea contractului s-a făcut în conformitate cu clauzele contractului de delegare, această măsură nu îl exonerează pe recurentul-reclamant de răspunderea executării contractului de finanțare.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod corect a constatat și faptul că prin contractul de finanțare recurentul-reclamant și-a asumat ca proiectul să fie funcțional, în uz la 31.12.2018, iar nu doar să fie încheiate contracte de delegare a respectivelor servicii.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia recurentul-reclamant și-ar fi asumat responsabilitatea pentru realizarea proiectului numai în ceea ce ține de acesta, nu și pentru faptele operatorilor economici selectați prin Licitații organizate în condițiile legii.

Obligațiile asumate în prevederilor art. 8 lit. A) alin. (1) teza finală din contract presupun ca autoritatea contractantă să ia toate măsurile necesare pentru executare contractelor încheiate cu operatorii economici. Chiar dacă a reziliat contractul de delegare cu chematul în garanție, acesta nu a întreprins demersuri pentru a încheia un nou contract cu un alt operator economic.

Înalta Curte mai are în vedere că în Raportul de verificare la fața locului nr. 21859/25.03.2019 se menționează la concluzii, faptul că infrastructura realizată prin acest proiect este finalizată și în uz cu excepția infrastructurii realizate pentru desfășurarea activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza județului Olt, respectiv platformele de colectare a deșeurilor și containerele achiziționate.

Acest Raport de verificare a fost acceptat de către recurentul-reclamant, în calitate de Beneficiar, prin adresa nr. x/09.04.2019, iar mențiunile acestuia nu au fost contestate.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a reținut de către pârâtă că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, valoarea acestora devenind neeligibilă.

Astfel, contrar susținerilor recurentului-reclamant, în cauză a fost identificată o răspundere pentru neregularități în utilizarea fondurilor europene reglementată de O.U.G. nr. 66/2011, de natură a prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Nerespectarea de către beneficiar a reglementărilor contractului de finanțare reprezintă o faptă ilicită care prejudiciază bugetul Uniunii Europene printr-o sumă plătită pentru un proiect care nu a fost pus în funcțiune în totalitate, astfel că susținerile recurentului-reclamant cu referire la inexistența impactului financiar sunt nefondate. De altfel, în titlu de creanță și în decizia de soluționare a contestației administrative sunt redate mențiuni cu privire la impactul financiar, algoritmul de calcul al creanței bugetare nefiind combătut de recurentul-reclamant.

Înalta Curte apreciază că în mod temeinic și legal instanța de fond nu a primit nici apărarea recurentului-reclamant potrivit căreia ar fi finalizat în termen implementarea proiectului în conformitate cu secțiunea D din Cererea de finanțare, îndeplinindu-și toate obligațiile enunțate în strategia de achiziții a proiectului, inclusiv aceea ca la data finalizării contractului de finanțare să fi delegat operatorilor, prin contracte de servicii, prin intermediul unor licitații publice, gestionarea și exploatarea instalațiilor construite.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că această susținere nu poate fi primită deoarece prin contractul de finanțare recurentul-reclamant și-a asumat ca proiectul să fie funcțional, în uz, la 31.12.2018, iar nu doar să fi încheiat contractul de delegare a respectivelor servicii.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Consiliul Județean Olt împotriva sentinței civile nr. 1050 din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.