ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8152 din 21 noiembrie 2014 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 București și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul P.I., în contradictoriu cu intimații Ministerul Pentru Societatea Informațională, C.A.R., K.A.F. și U.E. prin Comisia Europeană, în favoarea Curții de Apel București.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 540 din 27 februarie 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul P.I., în contradictoriu cu intimații Ministerul Pentru Societatea Informațională (M.S.I.) fost Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (M.C.S.I.) și Comitet, G.S.M., Uniunea Europeană prin Comisia Europeană în reprezentarea Reprezentației Comisiei din București, C.R.R. și K.A.F., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Sectorului 5-Secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin contestația la executare formulată, contestatorul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul pentru Societatea Informaționala (M.S.I.) fost M.C.S.I. și Comitet, C.A.R. și U.E. prin Comisia Europeană în reprezentarea Reprezentației Comisiei din București, C.R.R., stabilirea întinderii despăgubirii de plată rezultate din diferențele salariale reținute nelicit cu titlu de sancțiune disciplinară și aplicarea, în solidar, a unei amenzi civile pentru neexecutare sentință, celor trei intimați.

În fapt, contestatorul a arătat că este vorba de o încălcare repetată de refuzare a executării de bunăvoie a hotărârilor instanțelor de către instituțiile Statului Român, fiind forțat să facă apel la procedura executării silite. Înalta Curte constată că, în cauză, s-a formulat contestație la executare, în temeiul art. 401 alin. (1) 1 C. proc. civ. Potrivit art. 379 alin. (1) C. proc. civ. nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Conform art. 379 al. 3 C. proc. civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Prin Sentința civilă nr. 3660 din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8690/302/2012 a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prin ministru G.S., C.T.D., S.Z., B.K., M.G., F.V.V., R.V., D.C.M., T.M.F., A.C.M., A.N.F.P. și Guvernul României, a fost anulat Ordinul nr. 698 din 19 decembrie 2008, Ordinul nr. 708 din 19 decembrie 2008 și Raportul Anexă nr. 3167 din 15 decembrie 2008 emis de Ministerul Comunicației și Tehnologia Informațiilor și a fost obligat Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferențe salariale reținute cu titlu de sancțiune disciplinară precum și la plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății.

Prin încheierea din 10 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8690/302/2012 al Judecătoriei Sector 5 București a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorului P.I., privind pe debitorul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3660 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Decizia nr. 5173 din 03 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 4702/2/2009. Instanța a reținut că cererea nu reprezintă o pretenție nouă față de pârâtul debitor, ci reclamantul contestator a solicitat instanței de executare să stabilească întinderea despăgubirilor pe calea unei expertize contabile.

Deci, cererea se circumscrie noțiunii de lichiditate a creanței care ține de competența instanței de executare prevăzute de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în speță neavând incidență prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., „Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”, iar „Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”. Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederea de la art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căreia „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, rezultă că este competentă să judece, atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. Ca urmare, judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea îi revine competența să judece în cazul contestației împotriva executării propriu-zise sau al contestației la titlu, atunci când o astfel de contestație vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicție, evident, în cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul P.I. și intimații Ministerul pentru Societatea Informațională, G.S.M., U.E. prin Comisia Europeană în reprezentarea Comisiei din București și K.A.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2015.