ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

8152 din 21 noiembrie 2014 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 București și a declinat

competența de soluționare a contestației la executare formulate de

contestatorul P.I., în contradictoriu cu intimații Ministerul Pentru Societatea

Informațională, C.A.R., K.A.F. și U.E. prin Comisia Europeană,  în favoarea

Curții de Apel București.

Învestită

prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 540 din 27 februarie 2015 a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul P.I., în

contradictoriu cu intimații Ministerul Pentru Societatea Informațională (M.S.I.)

fost Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (M.C.S.I.) și

Comitet, G.S.M., Uniunea Europeană prin Comisia Europeană în reprezentarea

Reprezentației Comisiei din București, C.R.R. și K.A.F., în favoarea

Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflict negativ de

competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte

de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta

Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei

Sectorului 5-Secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Prin

contestația la executare formulată, contestatorul P.I. a solicitat, în

contradictoriu cu intimații Ministerul pentru Societatea Informaționala (M.S.I.)

fost M.C.S.I. și Comitet, C.A.R. și U.E. prin Comisia Europeană în

reprezentarea Reprezentației Comisiei din București, C.R.R., stabilirea

întinderii despăgubirii de plată rezultate din diferențele salariale reținute

nelicit cu titlu de sancțiune disciplinară și aplicarea, în solidar, a unei

amenzi civile pentru neexecutare sentință, celor trei intimați.

În

fapt, contestatorul a arătat că este vorba de o încălcare repetată de refuzare

a executării de bunăvoie a hotărârilor instanțelor de către instituțiile

Statului Român, fiind forțat să facă apel la procedura executării silite.

Înalta

Curte constată că, în cauză, s-a formulat contestație la executare, în temeiul art.

401 alin. (1)

1

C. proc. civ.

Potrivit

art. 379 alin. (1) C. proc. civ. nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau

imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Conform

art. 379 al. 3 C. proc. civ. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă

din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de

la debitor sau recunoscute de dânsul.

Prin

Sentința civilă nr. 3660 din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8690/302/2012

a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prin ministru

G.S., C.T.D., S.Z., B.K., M.G., F.V.V., R.V., D.C.M., T.M.F., A.C.M., A.N.F.P. și

Guvernul României, a fost anulat Ordinul nr. 698 din 19 decembrie 2008, Ordinul

nr. 708 din 19 decembrie 2008 și Raportul Anexă nr. 3167 din 15 decembrie 2008

emis de Ministerul Comunicației și Tehnologia Informațiilor și a fost obligat

Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale la plata către reclamant

a sumelor reprezentând diferențe salariale reținute cu titlu de sancțiune

disciplinară precum și la plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2008,

în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății.

Prin

încheierea din 10 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8690/302/2012 al

Judecătoriei Sector 5 București a fost încuviințată executarea silită la

cererea creditorului P.I., privind pe debitorul Ministerul Comunicațiilor și

Societății Informaționale, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința

civilă nr. 3660 din 29 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Decizia nr. 5173 din 03

noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr.

4702/2/2009.

Instanța

a reținut că cererea nu reprezintă o pretenție nouă față de pârâtul

debitor, ci reclamantul contestator a solicitat instanței de executare să

stabilească întinderea despăgubirilor pe calea unei expertize contabile.

Deci,

cererea se circumscrie noțiunii de lichiditate a creanței care ține de

competența instanței de executare prevăzute de art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,

în speță neavând incidență prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit

art. 400 alin. (2) C. proc. civ., „Contestația privind lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a

pronunțat hotărârea ce se execută”, iar „Dacă o asemenea contestație vizează un

titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare

aparține instanței de executare”.

Din

coroborarea acestor dispoziții cu prevederea de la art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căreia „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”,

rezultă că este competentă să judece, atât contestația la executarea

propriu-zisă, cât și contestația la titlu, judecătoria în circumscripția căreia

se face executarea.

Ca

urmare, judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea îi revine

competența să judece în cazul contestației împotriva executării propriu-zise

sau al contestației la titlu, atunci când o astfel de contestație vizează un

titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicție, evident, în

cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul P.I. și intimații Ministerul

pentru Societatea Informațională, G.S.M., U.E. prin Comisia Europeană în

reprezentarea Comisiei din București și K.A.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului

5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 aprilie 2015.