ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2016/2015

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă, la data de 28 noiembrie 2014,

reclamanta M.C.G., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1928 din

30 septembrie 2014 emisă de către intimată și a solicitat anularea acesteia,

validarea dispoziției nr. 576 din 26 iulie 2002 a Primarului Orașului Eforie și

obligarea intimatei Ia emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilelor

preluate abuziv, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 163/2013.

Prin sentința civilă nr. 384 din 20

martie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța,

reținând că

aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,

potrivit

cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate

de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la

data comunicării, iar sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor

constituie un element mai puțin important, nu este în măsură a atrage competența

Tribunalului București, secția a III-a civilă, acesta având atribuții exclusiv

în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt

prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce

entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele

esențiale în soluționarea acestora.

Prin Încheierea nr.1222 din 09 iunie 2015,

Tribunalul Constanța, secția I civilă,

astfel

învestit, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București

și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune

astfel, această instanță a. reținut următoarele:

Prin Decizia de invalidare nr. 1928

din 30 septembrie 2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea imobilelor

s-a invalidat Dispoziția nr. 576 din 26 iulie 2002 emisă de Primarul Orașului

Eforie.

Prin dispoziția

nr. 576 din 26 iulie 2002 emisă de Primarul Orașului Eforie s-

a respins cererea de restituire în

natură a imobilului teren în suprafață de 597 mp situat în Eforie Sud, plan

parcelare Movilă Techirghiol, notificat de reclamanta din prezenta cauză și s-a

propus restituirea prin echivalent bănesc în valoare estimativa de 15.000 dolari

SUA.

Decizia de invalidare contestată

conține, ca și argument al soluției dispuse, justificarea că notificatoarea nu

a depus înscrisuri în susținerea preluării abuzive a imobilului ce face obiect

al notificării - în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea

nr. 165/2013 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi

atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de

30 de zile de la data comunicării, iar noțiunea de entitate este definită de

art. 3 din Legea nr. 165/2013.

Obiectul cererii de față îl constituie

contestație împotriva Deciziei nr. 1928 din 30 septembrie 2014 emisa de Comisia

Națională pentru Compensarea

Imobilelor și

nu contestație împotriva Dispoziției nr. 576 din 26 iulie 2002 emisă de

Primarul

Orașului Eforie, competența de soluționarea aparținând secției civile a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității pârâte Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 3 pct. g) coroborat cu

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, această entitate fiind cea care a

emis dispoziția contestată.

Înalta Curte,

competenta să soluționeze conflictul conform art. 133 pct.

2 raportat la art. 135 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului

București, pentru următoarele considerente:

Regula generală privitoare la

competența teritorială reglementată de dispozițiile art. 107 din C. proc. civ.,

prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede

altfel”.

Reiese deci, că ori de câte ori

printr-o dispoziție legală specială se prevede alte reguli de stabilire a

competenței teritorială a instanțelor, acestea se aplică cu prioritate.

Actul normativ incident în cauză, respectiv Legea nr. 165/2013, conține

dispoziții speciale

referitoare la competența teritorială a instanțelor învestite cu soluționarea

deciziilor emise de entitățile, astfel cum acestea sunt definite prin art. 3

din același act normativ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35

alin. (1) deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi

atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității, în termen e 30

de zile de la data comunicării”.

Dispozițiile legale sus-menționate

instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența

de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de

entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele

structuri cu atribuții în procesul de restituire

a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii:

„a) unitatea

deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea. Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2000 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr.

83/1999, republicată;

b) entitatea

învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu

modificările și completările ulterioare;

c)

comisia locală

de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare;

d)

comisia

județeană de fond funciar sau. după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului

București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare;

e)

Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din

România;

f)

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g)

Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii”.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a contestat decizia de invalidare nr. 1928 din 30 septembrie 2014

emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, acțiune întemeiată pe

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 2013 privind masurile

pentru finalizarea procesului de

restituire,

în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada

regimului comunist în România.

Întrucât, în cauză, decizia de

invalidare contestată de reclamantă, a fost emisă de Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor, în aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 4 lit. g) din

Legea nr.165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de

lege, astfel încât, conform art.35 alin. (1) din același act normativ,

competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul Comisiei

Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului

București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza

dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția

căruia se află sediul Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,

respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publica, astăzi, 1 octombrie 2015.