ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 13.10.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2798/2014

HOTĂRÂRE

13.10.2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2798/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 518 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 18234/3/2013, s-a admis cererea formulată, de reprezentantul Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunile, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (nouă infracțiuni) în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. (nouă infracțiuni), toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. agent de poliție, la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 1 din Rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului-exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție).

În temeiul disp art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

II. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 2 din Rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție) pe 6 perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

III. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 3 din Rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

IV. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct 4 din rechizitoriu)

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție).

În temeiul disp art. 65 C. pen. I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

V. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din. C. pen. cu aplicarea art. 320

C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 5 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție).

În temeiul disp art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

VI. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 6 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

VII. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 7 din rechizitoriu)

În temeiul disp. art 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

VIII. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 8 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție) .

În temeiul disp. art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

IX. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 320

din C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 9 din rechizitoriu).

În temeiul disp art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 35 alin. (2) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, în sensul că, în temeiul disp. art. 65 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de agent de poliție), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86

C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 86

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate de către, consilierii de probațiune la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistentă;

În temeiul disp art. 86 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte și următoarele obligații:

a) va desfășura o activitate legală;

b) să nu intre în legătură cu martorii denunțători din dosar;

În temeiul disp. art. 86

C. pen. s-a.atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite de instanță sau a măsurilor de supraveghere.

În temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a computat prevenția pentru inculpatul A.M.C. de la 19 aprilie 2013 până la efectiva punere în libertate.

În temeiul disp. art. 6

alin. (2), (4) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea următoarelor sume de bani către martorii denunțători după cum urmează:

- 100 RON către martorul denunțător M.M.A.,

- 100 RON către C.L.

- 600 RON către investigatorul sub acoperire R.R. (sumă ce provine din fondurile DGA).

- 500 RON către investigatorul sub acoperire O.A. (sumă ce provine din fondurile DGA).

- 100 RON către martora denunțătoare Ș.G.

- 200 RON către martorul S.V.

- 100 RON către martorul O.I.A.

În temeiul disp. art. 254 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M.C. echivalentului în RON a sumei de 200 de euro, sumă ce a fost pretinsă de la martorul denunțător D.C.M.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 6709/P/2011 din data de 13 mai 2013 privind instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani ridicate de la inculpat și consemnate la instituțiile bancare, conform recipiselor de consemnare aflate la dosar, până la concurența sumei de 2.600 RON.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei 8.000 de RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 6709/P/2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.M.C. pentru săvârșirea a nouă infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că data de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 22:00 - 22:30, inculpatul A.M.C. în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător D.I. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva acestuia o măsură sancționatorie, ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la aceasta nici o sumă de bani.

La data de 12 decembrie 2011, în jurul orelor 20:00, același inculpat, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător M.M.A. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie, ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON.

La data de 27 aprilie 2012, în jurul orelor 12:30, inculpatul în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător D.C.M. și a pretins de la angajatorul acestuia, martorul-denunțător B.M., suma de 200 de euro pentru a nu lua împotriva primului nici o măsură sancționatorie, ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la nici unul dintre aceștia nici o sumă de bani.

La data de 3 mai 2012, în jurul orelor 17:00, inculpatul A.M.C. în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător Ș.G. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON.

La data de 2 august 2012, în jurul orelor 11:00, inculpatul în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător C.L. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON.

La data de 6 august 2012, în jurul orelor 17:10, același inculpat în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător S.V. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva acestuia o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 200 de RON.

La data de 9 august 2012, în jurul orelor 20:00, același inculpat, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător O.I.A. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON.

La data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 19:50, inculpatul A.M.C., în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire R.R. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie, ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 600 de RON.

La data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 20:30, același inculpat în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire O.A. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva să o măsura sancționatorie, ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 500 de RON.

Situația de fapt reținută în cauză, a rezultat din coroborarea următorului probatoriu administrat la urmărirea penală: declarațiile inculpatului, denunțul și declarația martorului-denunțător S.V., proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 20 august 2012 și planșa fotografică anexată, denunțul și declarația martorului-denunțător O.I.A.; proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 14 septembrie 2012 și planșa fotografică anexată; denunțul și declarația martorului-denunțător L.C.; proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 9 august 2012 și planșa fotografică anexată, denunțul și declarația martorului-denunțător D.C.M., proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 20 iulie 2012 și planșa fotografică anexată, denunțul și declarația martorului-denunțător B.M., proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 20 iulie 2012 și planșa fotografică anexată, denunțul și declarația martorului-denunțător Ș.G., proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 5 mai 2012 și planșa fotografică anexată, denunțul și declarația martorului-denunțător M.M.A., proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 21 mai 2012 și planșa fotografică anexată, denunțul martorului-denunțător D.I., proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 15 mai 2012 și planșa fotografică anexată, declarațiile martorei M.A.N., denunțul și declarația investigatorului sub acoperire O.A., denunțul și declarația investigatorului sub acoperire R.R., procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor purtate în mediul ambiental de cei doi investigatori sub acoperire cu inculpatul A.M.C., denunțul martorului-denunțător O.R.I.; Proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică din data de 28 martie 2012 și planșa fotografică anexată, procese-verbale de constituire planșă fotografică din 7 februarie 2011, 5 mai 2012, 18 mai 2012 și 18 iunie 2012; nota nr. 752.744 din 3 august 2012 de supraveghere operativă a inculpatului A.M.C. și planșa fotografică anexată, nota nr. 752.751 din 10 august 2012 de supraveghere operativă a inculpatului A.M.C. și planșa fotografică anexată, nota nr. 752.754 din 16 august 2012 de supraveghere operativă a inculpatului A.M.C. și planșa fotografică anexată, fișa postului întocmită pe numele inculpatului A.M.C., adresa nr. 463199 din 9 august 2012 întocmită de Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Anticorupție pentru Municipiul București, Adresele întocmite de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, procesele-verbale de efectuare a percheziției domiciliare, proces-verbal de redare a convorbirii înregistrate prin mijloace proprii de martorul-denunțător M.M.A.; procesul-verbal de redare a convorbirii purtate de martora M.A.N. cu operatorul de la 112, declarații martori C.C., M.R.A., B.F., G.I. și V.S., procesele-verbale întocmite în cauză și planșele fotografice anexate.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 13 iunie 2013 a fost audiat inculpatul A.M.C., care a învederat că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea disp. art. 320

C. proc. pen.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului, descrisă la punctul I din rechizitoriu, care la data de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 22:00 - 22:30, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător D.I. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva, sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la aceasta nici o sumă de bani, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul II din rechizitoriu, care la data de 12 decembrie 2011, în jurul orelor 20:00, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător M.M.A. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare demită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul III din rechizitoriu, care la data de 27 aprilie 2012, în jurul orelor 12:30, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător D.C.M. și a pretins de la angajatorul acestuia, martorul-denunțător B.M., suma de 200 de euro pentru a nu lua împotriva primului nici o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la nici unul dintre aceștia nici o sumă de bani, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul IV din rechizitoriu, care la data de 3 mai 2012, în jurul orelor 17:00, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător Ș.G. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul V din rechizitoriu, care la data de 2 august 2012, în jurul orelor 11:00, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător C.L. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul VI din rechizitoriu, care la data de 6 august 2012, în jurul orelor 17:10, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător S.V. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 200 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul VII din rechizitoriu, care la data de 9 august 2012, în jurul orelor 20:00, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunțător O.I.A. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul VIII din rechizitoriu, care la data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 19:50, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire R.R. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 600 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul IX din rechizitoriu, care la data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 20:30, în calitate de subofițer de poliție în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire O.A. și i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancționatorie ca urmare a săvârșirii unei pretinse contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 500 de RON, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

La termenul de judecată din 18 iunie 2013 reprezentantul parchetului a solicitat, iar instanța, prin hotărâre, a admis cererea și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. (9 fapte) în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. față de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 care prevăd: "fapta de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor, ori de constatare, urmărire sau judecarea infracțiunilor se sancționează cu pedeapsa prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control".

Având în vedere că inculpatul avea atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor astfel cum se menționează în art. 7, care face trimitere la pedeapsa prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., referirea la art. 254 alin. (2) C. pen. este obligatorie pentru încadrarea juridică corectă a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. (9 infracțiuni), toate cu aplicarea dispoz. art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere, prin pretinderea unor sume de bani de la persoanele oprite în trafic în scopul de a nu fi sancționați contravențional sau de a li se aplica o amendă într-un cuantum redus dar și împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar, din care rezultă că inculpatul a avut un comportament corect în familie și societate până la momentul trimiterii în judecată, cu un stil de viață modest și preocupări pe linie sportivă.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de datele care circumstanțiată persoana inculpatului, s-a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, prin aplicarea disp. art. 86

C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere al executării pedepsei și prin interzicerea dreptului de a mai exercita funcția de agent de poliție, atât în cadrul pedepsei complementare cât și în cadrul pedepsei accesorii.

Împotriva acestei sentințe, la data de 5 iulie 2013, a declarat apel inculpatul A.M.C., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând repunerea în termenul de apel și individualizarea pedepsei. De asemenea, a arătat că măsura confiscării sumei de 200 euro, este nelegală, față de disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 și a Deciziei nr. 473/2006 a instanței supreme.

În ședința publică din data de 6 decembrie 2013 inculpatul, prin apărător, a solicitat repunerea în termenul de apel, față de disp. art. 363 și art. 364 C. proc. pen., motivat de faptul că a fost prezent la dezbateri, la termenul din 18 iunie 2013, în stare de arest, a fost pus în libertate la data de 20 iunie 2013 de la Penitenciarul Rahova, dată la care s-a pronunțat prima instanță pe fondul cauzei și la care i s-a comunicat acestuia copie de pe dispozitivul hotărârii.

Curtea, în raport de cele susținute, a apreciat ca fiind întemeiată cererea, față de dispozițiile art. 363 și art. 364 C. proc. pen.

Examinând cauza, în temeiul art. 379 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul este nefondat.

Astfel, s-a reținut că, la termenul de judecată din 13 iunie 2013, s-a admis cererea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura prevăzută de art. 320

C. proc. pen., în temeiul probelor administrate în faza de urmărire penală.

În drept, faptele inculpatului descrise la punctele I - XI din rechizitoriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod legal prima instanță a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. (nouă infracțiuni) în infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (nouă infracțiuni), toate cu aplicare art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a reținut că instanța de fond, la aplicarea pedepselor, a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului, care a avut un comportament corect în familie și societate până la momentul trimiterii în judecată, cu un stil de viață modest și preocupări pe linie sportivă, apreciind că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate prin aplicarea disp. art. 86

C. pen. cu privire la suspendarea sub supraveghere al executării pedepsei și prin interzicerea dreptului de a mai exercita funcția de agent de poliție, atât în cadrul pedepsei complementare cât și în cadrul pedepsei accesorii.

Curtea a apreciat drept neîntemeiată critica formulată de inculpat, cu privire reducerea cuantumului pedepsei de 3 ani aplicată, în raport de atitudinea procesuală a acestuia și conținutul declarației sale data la prima instanța.

Cu privire la confiscarea sumei de 200 euro, pretinsă de la martorul denunțător D.M., instanța de apel a apreciat că în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 6

alin. (2), (4) din Legea nr. 78/2000, fiind vorba despre beneficiu produs ca urmare a infracțiunii comise.

Împotriva Deciziei penale nr. 373/A din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M.C., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

pct. 14 și 17

C. proc. pen.

Prealabil analizării criticilor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, care prevăd expres că, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17

al art. 385

alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

din același cod. Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

C. proc. pen.

Inculpatul A.M.C. a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385

alin. (2) C. proc. pen., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

pct. 14 și 17

din C. proc. pen. anterior, solicitând casarea ambelor hotărâri și, pe fond reindividualizarea pedepsei, în sensul reținerii de circumstanțe atenuante, și înlăturarea dispoziției de confiscare a sumei de 200 euro pretinsă de la martorul denunțător D.M.

Examinând recursul, în raport cu motivele de casare invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:

În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că aspectele invocate, în sensul reindividualizării pedepsei, ar fi putut fi examinate doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit vechii formulări a acestui text, hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15. al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situația când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Având în vedere natura criticilor invocate de către inculpat, respectiv greșita individualizare a pedepsei, rezultă că acestea nu se mai circumscriu cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare art. 385

pct. 17

C. proc. pen. anterior, referitor la nelegalitatea dispoziției de confiscare a sumei de 200 euro, întrucât această sumă a fost doar pretinsă și nu primită de inculpat, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Cum prevederile legale menționate nu disting cu privire la modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective al infracțiunii de luare de mită, iar suma de 200 de euro a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită în forma pretinderii, de la martorul denunțător D.M., în mod corect s-a dispus confiscarea acestei sume de bani de la inculpat.

Sub acest aspect, dispozițiile Codului penal în vigoare sunt mai favorabile inculpatului, întrucât art. 289 alin. (3) C. pen. prevede că „banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent".

însă, dispozițiile legale menționate nu pot fi aplicate în cauză, în baza art. 5 C. pen., având în vedere că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a statuat, cu caracter obligatoriu, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, iar legea mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, este, în cauză, Codul penal anterior.

Astfel, în concret, sub aspect sancționator, intrarea în vigoare a noului C. pen. a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de luare de mită, incriminată în prezent de art. 289 C. pen., respectiv s-a redus limita maximă (de la 15 ani la 10 ani închisoare), minimul pedepsei rămânând același (3 ani).

Însă, potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat de pct. 4 al art. 79 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, aceste limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Având în vedere că pedepsele aplicate- inculpatului pentru fiecare din cele 9 fapte de luare de mită au fost stabilite în cuantumuri orientate spre limita minimă a pedepsei (redusă cu 1/3 ca urmare a judecării în procedura recunoașterii vinovăției), iar această limită de pedeapsă se majorează cu o treime, conform legii noi, pedepsele ce pot fi aplicate inculpatului ar avea un cuantum majorat.

Mai mult, pluralitatea infracțională sub forma concursului de infracțiuni ce se reține în sarcina inculpatului, ar determina majorarea pedepsei rezultante aplicată acestuia, potrivit noului C. pen.

Astfel, conform dispozițiilor art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. anterior, cele 9 pedepse principale aplicate inculpatului, de câte 3 ani închisoare, au fost contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, fără a se adăuga un spor de pedeapsă, însă, dispozițiile legii noi, respectiv art. 39 lit. b) C. pen. actual, impun, în mod obligatoriu, în cazul concursului de infracțiuni, aplicarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea.

În concluzie, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge la stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum cu mult mai mare față de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul, astfel că legea penală care permite o soluție mai favorabilă situației concrete a inculpatului este legea veche, respectiv Codul penal anterior.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 373/A din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 373/A din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2014.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare