Decizia nr. 994/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2444/2013 a Curții de Apel București

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 2444 din 6 septembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a anulat Încheierea nr. 26 din 12 martie 2013 emisă de pârâtă prin Curtea de Conturi cu privire la pct. 14 din Decizia nr. 39/2012, referitor la sumele ce reprezintă venituri proprii din administrarea patrimoniului privat.

Calea de atac exercitată Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs atât reclamanta SCDA Mărculești, cât și pârâta Curtea de Conturi a României.

Procedura de filtrare a recursurilor a fost urmată în conformitate cu dispozițiile art. 493 din Noul Cod de procedură civilă (în continuare NCPC).

Motive de casare invocate 5.1. Recurenta SCDA Mărculești a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din NCPC (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), apreciind că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind acordarea tichetelor-cadou salariaților SCDA Mărculești în anul 2011, deși recunoaște existența temeiului legal al acordării acestor drepturi - Legea nr. 193/2006. În opinia recurentei-reclamante, în spiritul său, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice se adresează exclusiv aceleiași categorii de salariați care sunt plătiți efectiv, din „fonduri publice” și în aceste condiții se impunea a se face distincția între salarizarea instituțiilor publice și finanțarea acestora. Mai exact, chiar în condițiile în care unitatea recurentă este conform Legii nr. 45/2009 și H.G. nr. 1.460/2006, instituție publică în accepțiunea Legii nr. 500/2002, modificată, situație în care ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 285/2010, instanța avea obligația efectuării unei distincții între instituțiile publice care asigurau plata salariilor din fonduri publice, respectiv de la bugetul de stat și acele instituții publice în care salarizarea pe anul 2011 s-a făcut, exclusiv, din fonduri proprii, fără nici un ajutor de la buget, cum este cazul SCDA. Întrucât s-a făcut dovada să salariații recurentei-reclamante au fost plătiți din fonduri obținute din activități private, fără a afecta bugetul de stat, prevederile Legii nr. 285/2010 nu îi sunt opozabile în materia acordării tichetelor cadou. Dispozițiile Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă nu a fost abrogată și nici suspendată de Legea nr. 285/2010. De asemenea, prima instanță a reținut, eronat, că unitatea reclamantă nu este finanțată integral din venituri proprii, ci doar parțial. Această concluzie este infirmată de art. 1 din H.G. nr. 1.460/2006 conform căreia stațiunile de cercetare-dezvoltare se înființează „ca instituții publice cu personalitate juridică, finanțate potrivit prevederilor legale din venituri proprii”, precum și de Adresa nr. 733/2013 a ASAS „Gheorghe Ionescu Șișești” în care se arată că în anul 2003 și „până la acest moment SCDA Mărculești nu a beneficiat de subvenții de la bugetul de stat”. Ca atare, apreciază recurenta că este injustă măsura ca personalul său, care beneficiază oricum de salarii modeste, să nu poată beneficia de un drept legal. 5.2. Recurenta Curtea de Conturi a României a invocat ca prim motiv de casare cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC potrivit căruia competența ar fi revenit, în opinia sa, Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal, iar un al doilea motiv de casare a fost cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 NCPC. În privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cadrul procedurii de filtrare Înalta Curte a reținut că excepția de necompetență materială a fost invocată cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) NCPC, fiind invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs. Ca urmare, se va proceda numai la analiza criticilor subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC. În susținerea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (1 1 ) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești” și a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii și silviculturii și industriei alimentare. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, deși potrivit Legii nr. 45/2009, SCDA Mărculești este instituție publică, unitatea a efectuat contrar prevederilor legale operațiuni de încasare a veniturilor și plată a cheltuielilor și prin contul de disponibil deschis la SC CEC Bank SA - Sucursala Călărași. Valoarea operațiunilor de încasări și plăți efectuate prin instituții financiare, altele decât Trezoreria Statului este de 4.710.365 RON (încasări în sumă de 2.638.766 RON și plăți în sumă de 2.071.599 RON). Nu au fost respectate prevederile art. 60 alin. (1) coroborate cu art. 70 alin. (1) - alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar în conformitate cu art. 37 din Legea nr. 45/2009 „unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului în cărei rază își au sediul și la care au deschise conturile de disponibilități”. Deficienta constatată a fost generată de faptul că la Cap. VII „Buget de venituri și cheltuieli și administrarea acestuia. Relații financiare” din Regulamentul de organizare și funcționare al SCDA Mărculești, aprobat prin Decizia nr. 2002/2007 a președintelui ASAS s-a statuat că: „Operațiunile de încasări și plăți ale stațiunii se efectuează prin conturi deschise la bănci comerciale cu sediu din România”. Cu privire la argumentul reclamantei că realizarea de venituri din administrarea patrimoniului privat permite evidențierea veniturilor în conturi la bănci comerciale, instanța de fond a apreciat că art. 11 alin. (1 1 ) din Legea nr. 45/2009 permite acest fapt, dar numai dacă SCDA Mărculești evidențiază separat veniturile pentru activități de administrare a patrimoniului privat, respectiv public și reține faptul că din actele dosarului nu a rezultat o evidență separată a veniturilor și cheltuielilor, din surse private, respectiv din surse bugetare. Măsurile dispuse prin Decizia nr. 39/2012 la pct. 14 tocmai acest aspect îl vizau, iar instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauză care demonstrau corectitudinea constatărilor Curții de Conturi și a aplicat greșit dispozițiile legale menționate mai înainte.

Analiza motivelor de casare 6.1. Referitor la motivele invocate de reclamanta SCDA Mărculești, Înalta Curte reține că instanța de fond a respins capătul de cerere privind anularea măsurilor dispuse la pct. II.2 lit. a) din Decizia nr. 39/2012 și a Încheierii nr. 26/2013), făcând o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, în raport de abaterea financiară constatată de Curtea de Conturi, observând în mod corect că plata tichetelor-cadou efectuată de entitatea verificată către angajații săi, contravine legislației care guvernează execuția cheltuielilor din fondurile alocate prin bugetul definitiv aprobat, mai exact că încalcă prevederile art. 14 alin. (1) și (3), art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2000 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. SCDA Mărculești a achiziționat și distribuit tichete cadou, operațiune interzisă în mod expres de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 potrivit cu care: „În bugetele pe anul 2011 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.” Așadar, argumentul recurentei-reclamante privitor la împrejurarea că stațiunea este finanțată din venituri proprii nu poate fi avut în vedere față de textul legal precitat. 6.2. Referitor la motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă și subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 9 NCPC, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile aduse sentinței. Potrivit art. 37 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare: „Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare de drept public efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază își au sediul și la care au deschise conturile de disponibilități.” Contrar acestor prevederi, unitatea a efectuat operațiuni de încasare a veniturilor și plată a cheltuielilor și prin contul de disponibil deschis la SC CEC Bank SA - Sucursala Călărași, conform constatării de la pct. 14 din Decizia nr. 39/2012 emisă de Camera de Conturi Călărași ca urmare a acțiunii de audit financiar al contului de execuție pe anul 2011. Măsurile dispuse pentru înlăturarea neregulii menționate, au fost confirmate cu ocazia soluționării contestației formulate de SCDA Mărculești, prin Încheierea nr. 26 din 12 martie 2013 a Curții de Conturi, fiind corect înlăturate argumentele contestatoarei în condițiile în care au fost încălcate prevederile art. 60 alin. (1) și art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și art. 37 din Legea nr. 45/2009.

Soluția instanței de recurs Pentru cele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 496 alin. (1) și (2) NCPC și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SCDA Mărculești; va admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României, va casa sentința atacată și, rejudecând litigiul în fond, va respinge ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamanta SCDA Mărculești.