ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3710/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SA a formulat contestație împotriva Deciziei nr. III/28 din 24 martie 2015 (respectiv împotriva măsurii de la punctul II, art. 20 din Decizie), precum și împotriva Încheierii nr. III/18 din 24 aprilie 2015, ambele emise de pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând:

- suspendarea aplicării măsurilor dispuse la punctul II, art. 20 din Decizia nr. III/28 din 24 martie 2015 până la soluționarea contestației;

- anularea punctului II, art. 20 din Decizia nr. III/28 din 24 martie 2015;

- anularea încheierii nr. III/18 din 24 aprilie 2015.

Prin Sentința civilă nr. 5622 din 10 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 3231 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României;

- a suspendat executarea măsurilor dispuse la pct. II art. 20 din Decizia nr. III.28 din 24 aprilie 2015, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- a anulat pct. II art. 20 din Decizia nr. III.28 din 24 aprilie 2015 și încheierea nr. III.28 din 24 aprilie 2015.

Împotriva Sentinței civile nr. 3231 din 4 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că instanța de fond, prin sentința recurată, a făcut aplicarea eronată a prevederilor art. 84 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul entității, coroborate cu cele din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009.

Recurenta arată că, în speță, Departamentul III din cadrul Curții de Conturi a României a efectuat acțiunea "Controlul situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și realitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor" și a încheiat Raportul de control înregistrat sub nr. x din 11 martie 2015 la Curtea de Conturi a României și sub nr. x din 27 februarie 2015 la entitatea verificată.

Pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate s-a emis Decizia nr. III.28 din 24 martie 2015, prin care s-au dispus în sarcina entității controlate mai multe măsuri.

Împotriva măsurii de la pct. II.20 din decizie, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin încheierea nr. III/18 din 24 aprilie 2015 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor.

Prin Sentința civilă nr. 3231 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a dispus anularea măsurii de la pct. II.20 din Decizia nr. III/28 din 24 martie 2015, precum și a Încheierii nr. III/18 din 24 aprilie 2015 (corespunzător acestei măsuri).

Prin măsura de la pct. II.20 din Decizia nr. III/28 din 24 martie 2015 emisă de către Departamentul III, astfel cum a fost menținută prin Încheierea nr. III/18 din 24 aprilie 2015 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, s-au dispus, în sarcina entității verificate, următoarele: Stabilirea întinderii prejudiciului determinat de plata nelegală a cheltuielilor de personal reprezentând ajutoare materiale "acordate de Crăciun salariaților din cadrul entității în luna decembrie 2013 și recuperarea acestuia, în condițiile legii."

Această măsură a fost dispusă, având în vedere abaterile reținute la pct. 4.2.3. din actul de control, referitoare la plata nelegală a unor cheltuieli de personal efectuate în baza Contractului colectiv de muncă.

Astfel, din verificarea prin sondaj a drepturilor de personal acordate în baza Contractului colectiv de muncă, echipa de control a constatat plata nelegală, în luna decembrie 2013, a sumei de 13.500 RON, reprezentând "ajutoare materiale" acordate de Crăciun salariaților din cadrul entității.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012 - 2014, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București cu nr. 159 din 25 aprilie 2012, salariații societății beneficiau de următoarele drepturi:

"Cu ocazia sărbătorilor de Paște, de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare ... ".

Conform art. 84 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, "drepturile menționate la art. 15 din prezentul contract se vor acorda în limita fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli anual."

Prin Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013, aprobat prin H.G. nr. 160/2013, la partea de cheltuieli cu personalul a fost prevăzută suma de 2.458,24 mii RON, din care suma de 1.444,37 mii RON aferentă cheltuielilor cu salariile.

Întrucât prevederile bugetare aprobate aferente cheltuielilor cu salariile pe anul 2013 au fost depășite, echipa de control a constatat plata fără temei legal a sumei de 13.500 RON, reprezentând "ajutoare materiale" acordate sub formă de primă de Crăciun. Conform statului de plată nr. x din 16 decembrie 2013 aferent acestor drepturi de personal, societatea a procedat la impozitarea și reținerea la sursă a contribuțiilor salariale obligatorii și a înregistrat cheltuielile în evidența contabilă cu Nota contabilă nr. 10 din luna decembrie 2013.

Din analiza efectuată, echipa de control a constatat înregistrarea eronată a acestor cheltuieli în categoria cheltuielilor cu asigurările și protecția socială, acordate în temeiul art. 64 din Contractul colectiv de muncă, nefiind de natura prestațiilor sociale prevăzute în contract, respectiv ajutoare în caz de deces, ajutoare de naștere, cheltuieli cu funcționarea unor grădinițe, creșe, prestații pentru tratament și odihnă, ajutoare pentru boli grave, etc.

Prin urmare, înregistrarea în evidența contabilă s-a efectuat eronat în contul 6458 "ajutoare sociale", în corespondență cu contul 4235 "Alte ajutoare materiale", în loc de contul 641 "Cheltuieli cu salariile personalului", în corespondență cu contul 421 "Personal-salarii datorate", fiind raportate greșit în contul de execuție la rândul 15 "Cheltuieli cu asigurările și protecția socială, fondurile speciale și alte obligații legale", în loc de rândul 10 "Cheltuieli cu salariile".

În concluzie, atât acordarea drepturilor de personal, cât și modalitatea de înregistrare în evidența contabilă și de raportare în contul de execuție bugetară s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale.

Valoarea estimată a cheltuielilor de personal, efectuate nejustificat în anul 2013, a fost de 13.500 RON, la care se adaugă cheltuielile cu contribuțiile angajatorului în cuantum estimat de 3.747 RON.

Arată recurenta că prin abaterea menționată au fost încălcate prevederile:

- art. 84 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, potrivit căruia "drepturile menționate la art. 15 din prezentul contract se vor acorda în limita fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli anual."

- funcțiunea conturilor 641 "Cheltuieli cu salariile personalului" și 645 "Cheltuieli privind asigurările și protecția socială" din Planul de conturi general aprobat potrivit OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Se arată în motivele de recurs că instanța de fond a reținut, în mod greșit și nelegal, faptul că:

"în cursul anului 2013, societatea a efectuat din acest fond (...) cheltuieli sociale în valoare totală de 28.782 RON (...). Din toate aceste sume, a fost apreciată ca fiind neconformă numai cea de 13.500 RON, fără a se prezenta de către auditorii publici externi argumente de natură a crea o distincție rezonabilă față de celelalte sume de bani acordate cu titlu de cadou. (...)

Ajutoarele de crăciun au fost prevăzute la art. 15 din Contractul colectiv de muncă, iar conform art. 84 alin. (1) din Contract puteau fi acordate numai cu încadrarea în fondul de salarii aprobat. Or, la rubrica din bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013 "Cheltuieli de personal" sunt incluse și "cheltuielile sociale prevăzute la art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal."

Arată recurenta că echipa de audit din cadrul Curții de Conturi a României a constatat că din execuția bugetară pe anul 2013 rezultă că, cheltuielile de personal au fost depășite cu 128,58 mii RON, din care cheltuielile cu salariile au fost depășite cu 156,06 mii RON.

Potrivit art. 15 și art. 84 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012 - 2014, ajutoarele de Crăciun puteau fi acordate numai cu încadrarea în fondul de salarii aprobat, dar din execuția bugetară pe anii 2013 și 2014 rezultă că cheltuielile cu fondul de salarii au fost depășite și în anul 2013 și în anul 2014.

În Raportul de control (pag. 67 - 69) s-a consemnat că: "Din analiza datelor privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli al societății pe anul 2013 (anexa nr. 59), echipa de auditori a Curții de Conturi a constatat depășirea cu 5,23% a indicatorului cheltuieli de personal, respectiv cu suma de 128,58 mii RON.

De asemenea, din execuția preliminată a bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2014 "echipa de auditori a Curții de Conturi a constatat depășirea cu 6,77% a acestui indicator, respectiv cu suma de 183,33 mii RON."

În acest context și având în vedere că în anul 2013 entitatea verificată a depășit cheltuielile de personal aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, acordarea ajutoarelor de Crăciun s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 84 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012 - 2014.

Potrivit art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012 - 2014, din fondul de maximum 2 la sută aplicat asupra fondului de salarii realizat anual, se acordă ajutoare în cazul decesului salariatului, ajutoare în cazul decesului membrilor de familie ai salariatului (soț, soție, copil), ajutoare la nașterea sau înfierea unui copil, cheltuieli pentru buna funcționare a unor activități ori unități aflate în administrarea societății, suportarea parțială a 50% din costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi însemnate în gospodării datorită calamităților naturale, ajutoare pentru boli grave sau incurabile, cumpărarea cadourilor oferite copiilor cu ocazia sărbătorilor de Paște, de Crăciun și a zilei de 1 iunie, acordarea de cadouri salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie, acordarea de tichete cadou conform legislației în vigoare.

La art. 64 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012 - 2014 nu sunt prevăzute drepturi de natura prestațiilor sociale care se referă la "ajutoare de Crăciun".

În contextul în care ajutoarele de Crăciun au fost acordate sub formă de primă tuturor salariaților, echipa de control a constatat plata acestora fără temei legal din fondul destinat prestațiilor sociale.

Potrivit art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:

"Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: (...)

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Intră sub incidența acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități ori unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, pentru școlile pe care le au sub patronaj, precum și alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament; (...)"

Art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stabilește caracterul fiscal al cheltuielilor de personal și nu temeiul legal în baza căruia acestea se acordă.

În Raportul de control s-a consemnat că entitatea contestatară a plătit "ajutoare de Crăciun" și nu "cadouri în bani oferite salariaților".

Potrivit Contractului colectiv de muncă "ajutoare de Crăciun" se acordă, în limita fondului de salarii, aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli anual, fond de salarii care a fost depășit în anul 2013 cu suma de 156,06 mii RON.

În Contractul colectiv de muncă nu sunt cuprinse prevederi referitoare la acordarea cadourilor în bani pentru salariați din fondul de 2% aplicat asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului.

Pentru plata cadourilor în bani oferite salariaților din fondul de 2% aplicat asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului era imperativă prevederea lor în Contractul colectiv de muncă și în contractele individuale de muncă, cu respectarea clauzelor contractuale și cu încadrarea în bugetul aprobat.

Potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, cu modificările și completările ulterioare: "Execuția bugetelor de venituri și cheltuieli se face cu respectarea următoarele reguli:

a) cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite; (...)"

Conform art. 37 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare: "Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă."

Art. 30 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare dispune: "Contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete."

Intimata SC A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 22 februarie 2018 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cadrul recursului a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentei, vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material invocate de recurentă.

Astfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în urma acțiunii de control a auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul III Direcția 1, efectuat în perioada 12 ianuarie 2015 - 27 februarie 2015, care viza "Controlul situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și realitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor", echipa de control a emis Decizia nr. III/28 din 24 martie 2015, măsura de la punctul II al art. 20 din decizie vizând acordarea cadourilor în bani salariaților reclamantei cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, din fondul de 2% aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013, în cuantum de 13.500 RON, măsură considerată ca fiind neconformă.

Societatea reclamantă și-a prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013, aprobat prin H.G. nr. 160/2013, suma de 28.880 RON pentru acoperirea unor "cheltuieli sociale prevăzute la art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal".

În cursul anului 2013, societatea a efectuat din acest fond următoarele cheltuieli sociale (valoare totală = 28.782,00 RON):

- Ajutor de naștere - 3.882 RON.

- Cadouri în bani acordate salariatelor, cu ocazia zilei de 8 martie (150 RON/persoană) - 4.950,00 RON.

- Cadouri în bani acordate copiilor, cu ocazia sărbătorilor de Paște, 1 iunie și sărbătorilor de Crăciun (150 RON/copil) - 6.450 RON.

- Cadouri în bani acordate salariaților, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun (300 RON/salariat) - 13.500 RON.

Din toate aceste sume a fost apreciată ca fiind neconformă numai cea de 13.500 de RON, fără a se prezenta de către auditorii publici externi argumente de natură a crea o distincție rezonabilă față de celelalte sume de bani acordate cu titlu de cadou.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003:

"Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: [...]

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Intră sub incidența acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități ori unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, pentru școlile pe care le au sub patronaj, precum și alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament".

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, "Ajutoarele de Crăciun" au fost prevăzute la art. 15 din Contractul colectiv de muncă, iar conform art. 84 alin. (1) din Contract, puteau fi acordate numai cu încadrarea în fondul de salarii aprobat.

Or, la rubrica din bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013 "Cheltuieli cu personalul" sunt incluse și "cheltuielile sociale prevăzute la art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal".

În mod corect a apreciat instanța de fond că, prin indicarea expresă a textului de lege, destinația acestor sume a fost corelată în buget cu situațiile enumerate în articolul citat anterior, respectiv a existat posibilitatea de a angaja cheltuieli în baza contractului colectiv de muncă, ce puteau consta în cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor. De altfel, cadourile în bani acordate salariatelor, cu ocazia zilei de 8 martie (150 RON/persoană) și cadourile în bani acordate copiilor, cu ocazia sărbătorilor de Paște, 1 iunie și sărbătorilor de Crăciun (150 RON/copil) nu au făcut obiectul unei măsuri similare, deși au fost observate de auditorii publici externi.

Așa cum în mod corect s-a reținut în considerentele sentinței recurate, este adevărat că norma juridică la care se face trimitere are scop fiscal, stabilind categoriile de cheltuieli cu deductibilitate limitată, însă menționarea acesteia într-un buget de venituri și cheltuieli și asocierea expresă a unor sume de bani nu poate fi interpretată decât ca o decizie de acordare de către angajator a oricărei forme de beneficiu enumerat de textul legal.

Înalta Curte apreciază astfel, în acord cu instanța de fond, că în speță au fost întrunite condițiile prevăzute în art. 15 și art. 84 din Contractul colectiv de muncă, în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2013 fiind cuprinse sumele necesare. Din moment ce art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 folosește denumirea de "cheltuieli sociale", Curtea de apel a reținut în mod corect că nu a existat o înregistrare eronată a acestor cheltuieli în contabilitatea societății, iar o atare concluzie nici nu ar fi putut atrage decât rectificarea înregistrărilor contabile și nu obligarea la stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia.

Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate susținerile recurentei potrivit cărora atât acordarea drepturilor de personal, cât și modalitatea de înregistrare în evidența contabilă și de raportare în contul de execuție bugetară s-au efectuat în cauză cu încălcarea prevederilor legale.

De asemenea, nu pot fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora, în acest context și având în vedere că în anul 2013 entitatea verificată a depășit cheltuielile de personal aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, acordarea ajutoarelor de Crăciun s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 84 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2012 - 2014.

Astfel, deși recurenta a indicat în mod eronat că ajutoarele materiale au fost acordate în baza unor prevederi din Contractul colectiv de muncă și faptul că acordarea acestora s-a făcut prin depășirea fondului de salarii, în realitate, după cum rezultă din bugetul de venituri și cheltuieli și după cum chiar recurenta menționează, ajutoarele materiale au fost înregistrate în contabilitate în contul 6458 "Ajutoare sociale", în corespondență cu contul 4235 "alte ajutoare materiale", bugetate și acordate în limita rezervei de 2% din fondul de salarii, prevăzută în mod distinct în bugetul de venituri și cheltuieli.

Prin susținerile sale, recurenta creează o stare de confuzie între cheltuielile salariale și fondul de 2%, interpretând "ajutoarele de Crăciun" ca fiind o cheltuială ce nu poate fi încadrată în categoria "Cadouri în bani oferite salariaților", deși importantă este sursa de finanțare, respectiv fondul de 2% constituit în condițiile din care sunt achitate aceste ajutoare/cadouri.

Or, pe de o parte, "cheltuielile salariale" invocate de recurentă reprezintă o rubrică distinctă în bugetul de venituri și cheltuieli față de fondul de 2% - "cadouri în bani", iar, pe de altă parte, cheltuielile salariale nu fac obiectul contestației de față.

Astfel, Înalta Curte concluzionează în sensul că plata ajutoarelor materiale din fondul de 2% și acordarea cadourilor în bani salariaților s-a făcut cu respectarea bugetului de venituri și cheltuieli, a prevederilor Legii nr. 571/2003 și cu respectarea prevederilor Contractului colectiv de muncă.

Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a anulat pct. II art. 20 din Decizia nr. III/28 din 24 martie 2015 și Încheierea nr. III/18 din 24 aprilie 2015, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței civile nr. 3231 din 4 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM