ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5175/2013

Asupra cererii de recurs de față Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Independența, jud. Galați, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Curtea de Conturi a României, contestă Decizia nr. 22 din 14 iunie 2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Galați, solicitând: suspendarea executării actului administrativ "Decizia nr. 22 din 14 iunie 2011" în temeiul art. 15 alin. (1), pentru motivele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motive pe care le consideră justificate pentru prevenirea unei pagube iminente Unității Administrativ-Teritoriale a Comunei Independența; anularea actului administrativ "Decizia nr. 22 din 14 iunie 2011" emisă de Camera de Conturi Galați și a Încheierii nr. 3 din 8 iulie 2011 comunicată la data de 18 iulie 2011, prin care Comisia de soluționare a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 22 din 14 iunie 2011, motivat de faptul că "entitatea verificată nu a prezentat cu ocazia contestației alte argumente și documente relevante noi". Printr-o cerere ulterioară, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și anularea pct. 5 din decizia în litigiu.

2. Hotărârea Curții de Apel Galați Prin Sentința nr. 430 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea modificată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Independența, județul Galați - Instituția Primarului Comunei Independența, Județul Galați, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Galați, având ca obiect anulare act administrativ. A fost anulată Încheierea nr. 3 din 8 iulie 2011 și pct. 7, 8, 9 și 10 din Decizia nr. 22 din 14 iunie 2011, acte administrative emise de autoritatea pârâtă. Instanța a dispus suspendarea celor două acte administrative unilaterale, cu privire la dispoziția anulată, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în ceea ce privește cererea de suspendare, sunt îndeplinite cele două cerințe impuse de lege, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. A constatat instanța că există o prezumție de nelegalitate a actelor administrative atacate, în sensul că acordarea drepturilor bănești a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 24 - 25 din Acordul Colectiv de Muncă pe anul 2008 - 2009, a dispozițiilor H.C.L. nr. 9/2008 și respectiv H.C.L. nr. 16/2009, hotărâri ce au fost supuse avizului de legalitate al Instituției Prefectului jud. Galați. În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea a constatat că atâta timp cât funcționarii publici angajați ai autorității reclamante sunt lipsiți de drepturile salariale și de veniturile de altă natură ce decurg din aceste drepturi, rezultă că le sunt afectate mijloacele de subzistență ale familiilor acestora într-un viitor apropiat și previzibil.

Cu privire la fondul litigiului, Curtea a constatat că acțiunea este fondată, în sensul că toate drepturile bănești au fost acordate de reclamantă, cu respectarea dispozițiilor Acordului Colectiv de Muncă: H.C.L. nr. 9/2008 și H.C.L. nr. 16/2009, hotărâri a căror legalitate nu a fost contestată. A reținut instanța de fond că aceste dispoziții nu contravin actelor normative invocate în cele două acte administrative în litigiu. Astfel, instanța a reținut că tichetele cadou s-au acordat cu respectarea art. 12 din Legea nr. 193/2006 și a art. 21 alin. (3) lit. c) C. fisc.; indemnizația de hrană s-a acordat cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (1), 23 alin. (1) și 24 din H.G. nr. 833/2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare pentru încheierea Acordurilor Colective de Muncă și sporul pentru condiții vătămătoare s-au acordat cu respectarea art. 16 din O.G.

nr. 6/2007 și art. 14 din O.G. nr. 10/2008, referitoare la drepturile bănești cuvenite funcționarilor publici, care au fost emise cu valabilitate anuală; premiile în procent de 2%, au fost acordate cu respectarea prevederilor H.G. nr. 829/1994. 3. Cererea de recurs formulată de Curtea de Conturi a României Prin cererea de recurs formulată, Curtea de Conturi a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a arătat că instanța de fond, prin sentința criticată, a încălcat formele de procedură prevăzute de cele două acte normative, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea pct. 7, 8, 9 și 10 din Decizia nr. 22 din 14 iunie 2011, fără a se verifica dacă împotriva pct. 9 și 10 din decizia atacată au fost respectate dispozițiile legale cu privire la modalitatea de contestare reglementată de o normă procedurală.

S-a arătat faptul că împotriva pct. 9 și 10 din decizie nu s-a formulat plângere prealabilă, astfel încât contestarea acestor puncte direct în instanță este inadmisibilă. Recurenta a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond, arătând că sentința este criticabilă sub aspectul motivării acesteia. Astfel, s-a susținut că instanța de fond a reținut în detaliu motivele invocate de reclamantă în susținerea contestației, fără a se analiza critica formulată de recurentă prin întâmpinarea depusă la dosar, ceea ce semnifică faptul că instanța a încălcat principiul egalității, contradictorialității, cât și principiul aflării adevărului. A fost criticată hotărârea instanței de fond, arătându-se faptul că principala problemă juridică a cauzei este reprezentată de acordarea unor drepturi salariale de către o autoritate publică în afara cadrului legal.

S-a susținut că este atributul legiuitorului să stabilească drepturile salariale, cuantumul și modul de calcul al acestor drepturi, fără a se putea stabili prin acorduri/contracte colective de muncă drepturi de natură salarială. Cu privire la cererea de suspendare a deciziei atacate, s-a susținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a Deciziei nr. 22 din 14 iunie 2011, emisă de Camera de Conturi Galați, precum și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a Încheierii nr. 3 din 8 iulie 2011 a Curții de Conturi.

Înalta Curte reține că dispozițiile din Regulamentul Curții de Conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Galați, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat. Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 430 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ