ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 726/2015

Decizia nr. 726/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele;

I.

Circumstanțele cauzei;

Prin sentința nr. 144 din 20 septembrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții B. VasluI, C. - Baroul Vaslui, D. - E., având ca obiect anularea Deciziilor nr. 6 din 24 februarie 2012 a B. Vaslui și din 28 martie 2013 a Consiliului C., recunoaștere drept de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, obligare la emitere decizie de primire în profesie și înscriere în tabloul avocaților definitivi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele aspecte:

Prin Decizia nr. 6 din 24 februarie 2012, B. Vaslui a respins cererea lui A. de primire în profesie cu scutire de examen, formulată la data de 9 iulie 2010, pe motiv că reclamantul a avut calitatea de consilier juridic din 1 octombrie 1997 și până în prezent, dar că în perioada 25 mai 2009-7 iulie 2010 a îndeplinit concomitent funcția de consilier juridic la SC F. SA Vaslui și funcția de director coordonator la H. Vaslui.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație la E., iar prin Decizia nr. 711 din 28 martie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.

S-a mai reținut că primul act administrativ, emis de B. Vaslui, se întemeiază pe două motivații: că reclamantul nu îndeplinește condiția vechimii neîntrerupte de 10 ani și condiția de moralitate pentru a accede la funcția de avocat. Cel de-al doilea act administrativ, emis de E. în soluționarea contestației împotriva primului, s-a rezumat doar la cea de a doua condiție, aceea a moralității, ca fiind neîndeplinită în cauză.

Cu privire la modalitatea de calcul a vechimii de 10 ani în funcția de consilier juridic, cerută de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-a apreciat că aceasta este prevăzută expres de art. 27 din Statutul profesiei de avocat, ca fiind o însumare a perioadelor in care s-a îndeplinit funcția.

S-a mai reținut că potrivit Hotărârii nr. 6/2008 a Congresului avocaților, care a urmărit modificarea Statutului profesiei de avocat, hotărâre pe care s-a întemeiat soluția B. Vaslui, s-a stabilit că vechimea de 10 ani trebuie să fie neîntreruptă și se calculează retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesie. Hotărârea nr. 6/2008, ca act administrativ de punere în aplicare a Legii nr. 51/1995, nu poate adăuga condiții suplimentare, diferite, restrictive, față de cele impuse de legea însăși, astfel încât modalitatea de stabilire a vechimii nu poate fi decât aceea reglementată de art. 27 din Statut, fără modificarea adusă de hotărârea din 2008. Or, față de aceste dispoziții, reclamantul întrunea condiția vechimii pentru a accede în funcția de avocat chiar și fără luarea în considerare a perioadei în care a îndeplinit concomitent funcția de consilier juridic și funcția publică de director adjunct la H. Vaslui.

Cu privire la cea de a doua condiție, a moralității, s-a reținut că ari 16 al.2 din Legea 51/1995 stipulează posibilitatea primirii în profesia de avocat a persoanelor care întrunesc anumite condiții, fiind dreptul intimatelor de a aprecia, fără a abuza, măsura în care aceste condiții sunt îndeplinite. Din analiza textului de lege, s-a constatat că există două condiții distincte pe care trebuie să le îndeplinească aspirantul: să fie demn (adică să nu se afle în situațiile de nedemnitate de la art. 13) și cu un comportament moral adecvat.

Prin urmare, s-a constatat că ambele intimate au interpretat just că reclamantul nu îndeplinește această a doua condiție, întrucât, în urma verificărilor, a rezultat că o perioadă de timp imediat anterioară solicitării sale de primire în profesie, a avut o atitudine socială și profesională care a conturat evident un comportament neadecvat din punct de vedere moral. Astfel, o perioadă de timp apreciabilă a exercitat concomitent și intenționat o funcție publică în baza contractului de management din 25 mai 2009 (conform O.U.G. nr. 37/2009) - director coordonator adjunct la G. Vaslui - și o funcție de consilier juridic la o societate privată, tot din Vaslui.

În fine, s-a constatat că în cauză este evident că reclamantul a încălcat două dispoziții legale care reglementează modalitatea de exercitare a unor profesii care, ca și profesia de avocat, sunt profund atașate de valorile morale; mai precis, a ignorat acele dispoziții care sunt relevante pentru prestigiul, integritatea și transparența funcțiilor, iar soluția intimaților nu este o sancțiune, ci o apreciere.

Împotriva sentinței curții de apel, reclamantul A. a formulat recurs criticând sentința atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul a susținut că hotărârea pronunțata de Curtea de Apel lași, cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, art. 488 pct. 6 si 8 din N.C.P.C.

Astfel, recurentul a arătat că:

În mod greșit intimații si instanța de judecata au apreciat ca s-ar fi folosit de starea de compatibilitate pentru a obține calitatea de avocat deoarece însăși instanța a reținut că în speță, calculul vechimii in funcții juridice prevăzuta de lege si statutul avocaților, este urmare a perioadelor in care s-a îndeplinit funcția juridica respectivă.

Or, în aceste condiții, arată recurentul, este de la sine înțeles faptul ca nu avea nevoie sa se folosească de o aparentă stare de incompatibilitate pentru a obține calitatea de avocat, cum greșit au înțeles intimații, deoarece așa cum a reținut si instanța de judecata îndeplinea condițiile : vechime chiar și fără luarea in considerare a perioadei în care a îndeplinit concomitent funcția de consilier juridic si funcția publica de director adjunct la H. Vaslui.

Instanța, în mod greșit a reținut faptul că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cat a deținut funcția de director coordonator la H. Vaslui, deoarece este de notorietate faptul ca directorii coordonatori numiți in baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată ulterior neconstituțională, erau numiți pe baza de contract de management si nu aveau calitatea de funcționari publici.

În aceiași măsură în mod greșit a reținut instanța de fond ca reclamantul a avut o atitudine sociala si profesionala care a conturat un comportament neadecvat din punct de vedere moral, aducând atingere onorabilității profesiei de avocat, prin existenta unei stări de incompatibilitate ca urmare a exercitării concomitent, pentru o perioada de timp, a funcției de director coordonator adjunct al G. Vaslui si consilier juridic la o societate privata.

Recurentul a susținut că textul de lege, pe care instanța de judecata, în mod greșit își motivează respingerea acțiunii, nu se refera nici pe departe la o persoana care nu a fost admisă în profesia de avocat, art. 14 din Legea nr. 51/1995, se refera la ipoteza in care persoana admisa in profesia de avocat - indiferent că admiterea are loc in urma examenului sau la cerere, cu scutire de examen, pentru anumite categorii de persoane, se afla intr-o stare de incompatibilitate, prin suprapunerea temporara, a calității avocat cu cea pe care o avea înainte de promovarea examenului de admitere in profesie.

Atâta timp cât legiuitorul nu a înțeles să prevadă incompatibilitatea în alte profesii ca fiind un caz de nedemnitate pentru accederea in profesia de avocat, in mod greșit instanța de judecata a înțeles să sancționeze o asemenea stare, prin respingerea cererii, ca fiind o atingere adusa demnității onoarei profesiei de avocat.

Procedura de soluționare a recursului;

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 10 iulie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Cererea de primire în profesie a fost formulată de reclamant în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, rațiunea edictării acestui text rezultând din prezumția că o persoană care a exercitat timp de 10 ani una din profesiile enumerate de text (notar, judecător, jurisconsult, procuror) a dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei de avocat. Condiția privind termenul de exercitare a acestei profesii, respectiv 10 ani, constituie fundamentul scutirii de examen pentru intrarea în profesie și a fost considerat de legiuitor ca un termen suficient, pentru dobândirea cunoștințelor juridice necesare exercitării profesiei de avocat.

Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, la momentul formulării cererii reclamantul întrunea condiția vechimii pentru a accede în funcția de avocat chiar și fără luarea în considerare a perioadei în care a îndeplinit concomitent funcția de consilier juridic și funcția publică de director adjunct la H. Vaslui.

Chestiunea litigioasă rămâne aceea a îndeplinirii sau a neîndeplinirii condiției moralității, de către reclamant.

Înalta Curte nu împărtășește opinia prime instanțe, potrivit căreia ambele pârâte au interpretat just că reclamantul nu îndeplinește condiția moralității, întrucât, din analiza probatoriului administrat, nu rezultă elemente care să contureze un comportament neadecvat al reclamantului din punct de vedere moral.

Înalta Curte constată că reclamantul nu a avut o atitudine sociala si profesionala care să aducă atingere onorabilității profesiei de avocat, prin existența unei așa-zise stări de incompatibilitate, anterioară solicitării de primire în profesia de avocat.

De asemenea, Înalta Curte constată că din analiza dispozițiilor Legii nr. 51/1995 nu rezultă că reclamantul s-ar afla în vreounul din cazurile de nedemnitate expres prevăzute de lege, incompatibilitatea în alte profesii fiind sancționată distinct prin lege atunci când legiuitorul a dorit acest lucru, simpla apreciere a intimaților cu privire la o presupusăincompatibilitatea

reclamantului în alte profesii neputând constitui o atingere adusă demnității profesiei de avocat.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și admiterii acțiunii reclamantului, anulării Deciziei nr. 6 din 24 februarie 2012 emisă de B. Vaslui și Deciziei nr. 711 din 28 martie 2013 emisă de C. și obligării pârâtului B. Vaslui la emiterea în favoarea reclamantului, deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen și de înscriere a acestuia în tabloul avocaților definitivi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 144/2013 din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului.

Anulează Decizia nr. 6 din 24 februarie 2012 emisă de B. Vaslui și Decizia nr. 711 din 28 martie 2013 emisă de C.

Obligă pârâtul B. Vaslui să emită în favoarea reclamantului, decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen și de înscriere a acestuia în tabloul avocaților definitivi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.