ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2686/2015

Decizia nr. 2686/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/54/2013, la data de 23 septembrie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare din 05 septembrie 2013, prin care s-a reținut starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 15 noiembrie 2010 - prezent, întrucât a deținut simultan atât calitatea de funcționar public (consilier juridic) în cadrul Primăriei Comunei Eșelnița, respectiv Instituției Prefectului Județului Mehedinți, cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinți, încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 416 din 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Motivele de recurs

Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 C. proc. civ., solicitând în principal modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare din 05 septembrie 2013 și, în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză încălcarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada exercitării profesiei de avocat era suspendat din funcția de consilier juridic, or starea de incompatibilitate vizează exercitarea simultan a două funcții sau calități.

Suspendarea din funcția publică atrage suspendarea drepturilor, dar și a obligațiilor ce decurg din exercitarea funcției, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, coroborat cu disp. art. 54 din Legea nr. 53/2003 și astfel în perioada suspendării starea de incompatibilitate nu subzistă, deoarece funcția publică nu este exercitată, nu este remunerată și nu constituie vechime în muncă.

Mai arată recurentul-reclamant că atâta timp cât legea permite ca funcționarul public să exercite alte funcții care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu și câtă vreme era suspendat din funcția publică, este evident că nu se afla în incompatibilitate.

De asemenea, în situația deținerii și exercitării funcției publice, recurentul apreciază că nu se poate afla în incompatibilitate datorită calității de avocat, pentru că și din această calitate este suspendat.

Apărările intimatei Agenția Națională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată la data de 14 octombrie 2014, intimata A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări pentru fiecare dintre criticile invocate de recurent.

Arată intimata că din analiza coroborată a dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, art. 10 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, art. 15 din Statutul profesiei de avocat, dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, rezultă că un funcționar public al cărui raport de muncă a fost suspendat nu își pierde calitatea de funcționar, ci doar întrerupe exercitarea funcției publice. Suspendarea se deosebește de încetarea raporturilor de serviciu printr-un element esențial, anume încetarea raportului de serviciu presupune dispariția efectelor sale, iar suspendarea presupune doar întreruperea acestora.

Important de subliniat este faptul că pe durata suspendării, raportul de serviciu al funcționarului public nu poate fi modificat și nu poate înceta, motiv pentru care respectarea regimului juridic al incompatibilităților specifice funcției din care a intervenit suspendarea este în continuare o obligație activă care produce efecte juridice specifice în cazul încălcării.

Procedura de soluționare a recursului în completul-filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2), (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2015, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 06 martie 2015, completul de filtru a constatat în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul promovat de reclamant ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cu privire la fondul recursului, Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de disp.art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând, în dezacord cu recurentul, că analiza motivelor de nelegalitate invocate cu privire la raportul de evaluare din 05 septembrie 2015, a cărui anulare se solicită, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură respectivul act administrativ.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din 05 septembrie 2013 întocmit de intimata A.N.I. prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităților.

Prima instanță a examinat situația de fapt așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate și a concluzionat în sensul menținerii concluziilor raportului de evaluare, în sensul că în perioada verificată, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate prin faptul că a exercitat simultan funcția publică de consilier juridic în cadrul Primăriei comunei Eșelnița, respectiv instituției Prefectului Județului Mehedinți, cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinți.

Au fost încălcate astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 care prevăd că funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special, pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. De asemenea, pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

Din analiza documentelor și informațiilor solicitate de autoritatea pârâtă, aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a fost numit în funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, principal prin Ordinul nr. 170 din 09 iulie 2003 emis de Prefectul Județului Mehedinți, iar la data de 27 septembrie 2010, prin Ordinul nr. 317 a fost transferat în funcția publică de consilier juridic, clasa I, grad superior, în cadrul Primăriei Eșelnița, județul Mehedinți.

Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 133 din 15 mai 2012 recurentul a fost transferat în interes de serviciu în funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I, grad superior, în cadrul Instituției Prefectului Județului Mehedinți.

La data de 15 noiembrie 2010 persoana evaluată a solicitat suspendarea din funcția publică de consilier juridic pe o perioadă de până la 3 ani, prin acordul părților.

La aceeași dată a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 608 din 15 noiembrie 2010 privind suspendarea reclamantului A. din funcția publică de consilier juridic, începând cu data de 01 decembrie 2010, iar la data de 11 mai 2012, urmare a solicitării de încetare a suspendării la cerere, a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 270 din 11 mai 2012 privind încetarea suspendării începând cu data de 15 mai 2012.

Reclamantul a fost înscris în tabloul avocaților definitivi din Baroul Mehedinți conform deciziei nr. 254 din 12 noiembrie 2010, iar începând cu data de 25 mai 2012, acesta a solicitat suspendarea, în baza art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, suspendare încuviințată conform deciziei nr. 95 din 25 mai 2012.

Apărarea recurentului-reclamant, ca motiv principal de nelegalitate a raportului de evaluare atacat a fost structurată pe ideea că raportul de serviciu cu Primăria Comunei Eșelnița era suspendat pe perioada exercitării calității de avocat.

Fără a examina legalitatea deciziei de suspendare a raportului de serviciu, în limitele cauzei de față, Înalta Curte reține că efectele acesteia trebuie analizate prin prisma cadrului legal, în vigoare la momentul emiterii acesteia.

Astfel, potrivit prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: „Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public”.

Totodată, conform art. 96 din același act normativ, „Funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public parlamentar cu statut special, potrivit fișei postului”.

Rezultă așadar, că în perioada evaluată (15 noiembrie 2010 - prezent) reclamantul a deținut calitatea de funcționar public (consilier juridic) în cadrul Primăriei Eșelnița, respectiv Instituția Prefectului Mehedinți, cât și calitatea de avocat în Baroul Mehedinți.

Este adevărat că raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat la cererea acestuia, începând cu data de 01 decembrie 2010, lucru permis de dispozițiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, însă chiar și în această împrejurare dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 impuneau ca funcționarul public să nu exercite funcții care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, în cazul de față - activități de natură juridică.

Ca urmare, nu a existat o încetare a raportului de funcție publică, ci doar suspendarea acestuia conform disp.art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, iar recurentul-reclamant a exercitat în perioada suspendării activități de natură juridică (avocat), similare cu cele exercitate în calitate de consilier juridic (conform fișei postului) la Primăria Comunei Eșelnița, județul Mehedinți, și Instituția Prefectului Județului Mehedinți, încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Mai mult decât atât, perioada în care raportul de serviciu al reclamantului a fost suspendat la cererea acestuia nu acoperă întreaga perioadă evaluată de intimata A.N.I., existând două subperioade în care reclamantul a exercitat concomitent atât funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Eșelnița, cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinți.

În concret, aceste perioade sunt cuprinse între: 15 noiembrie 2010 (data înscrierii în Tabloul avocaților definitivi din Baroul Mehedinți) - 01 decembrie 2010 (data suspendării reclamantului din funcția publică), respectiv 15 mai 2012 (data încetării suspendării la cerere) - 25 mai 2012 [data suspendării din calitatea de avocat, în temeiul art. 28 lit. a) din Legea nr. 51/1995, încuviințată prin decizia nr. 95/2012].

Având în vedere aceste considerente și reținând că instanța de fond a interpretat în mod corect și legal dispozițiile normative anterior invocate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 416 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015.