ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.02.2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2016

HOTĂRÂRE
11.02.2016
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 314/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 314/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 933/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/85/2011 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Sibiu și s-a dispus obligarea pârâtei comuna Turnu Roșu prin Primar să procedeze la bornarea terenului în suprafață de 35.000 mp - pentru exploatare rocă minerală, față de fondurile vecine, teren înscris în CF Turnu Roșu ce constituie obiectul Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008 încheiat de părți.

S-a respins prin aceeași sentință petitul privind predarea în posesie a aceluiași teren precum și cel referitor la aplicarea sancțiunii plății de daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere ce urmează a curge în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și până la data executării efective.

A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta comuna Turnu Roșu prin Primar în contradictoriu cu reclamanta SC A. SRL.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta SC A. SRL este titulara Licenței de concesiune pentru exploatare nr. 861 din 10 septembrie 1999 eliberată de către Agenția Națională a Resurselor Minerale, având ca obiect concesionarea dreptului de exploatare și livrare a resurselor și rezervelor de amfibolite în locul numit Valea Strâmbă de pe raza comunei Turnu Roșu.

Ca urmare a obținerii licenței de exploatare, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003, comuna Turnu Roșu avea obligația de a încheia cu reclamanta contract de închiriere prin care să asigure realizarea exploatării ce face obiectul concesiunii.

În contextul refuzului pârâtei de a încheia contractul de închiriere, reclamanta s-a adresat instanțelor judecătorești care au dispus, în mod irevocabil, ca autoritatea administrativă să fie obligată la încheierea contractului de închiriere, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de contract.

În aceste condiții, comuna Turnu Roșu a închiriat reclamantei terenul înscris în CF Turnu Roșu în suprafață de 35.000 mp pentru exploatare rocă minerală cu o chirie de 0,2 Euro/mp/an și în suprafață de 91.000 mp pentru deservire și zonă de protecție cu o chirie de 0,7 Euro/mp/an.

Potrivit prevederilor art. VIII lit. a) din contract, pârâtei, în calitate de locator îi revenea obligația de a preda reclamantei, în calitate de locatar, terenurile care fac obiectul contractului, libere de orice sarcini, grănițuite prin bornare față de fondurile vecine, prin semnarea unui proces-verbal de predare primire.

Ulterior, prin Decizia nr. 999 din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosar nr. 3058/85/2009*, a fost admis recursul formulat de către reclamantă în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de către Comuna Turnu Roșu prin Primar, constatându-se nulitatea absolută a Contractului de închiriere nr. 2333/2008, doar în ceea ce privește suprafața de 91.000 mp pentru deservire și zonă de protecție, fiind menținute clauzele contractuale pentru suprafața de 35.000 mp cu scop de exploatare rocă minerală.

Deși reclamanta a susținut, atât prin cererea formulată inițial cât și prin precizarea de acțiune faptul că nu are în posesie terenul ce constituie obiectul Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008, acest lucru este contrazis de întregul probatoriu administrat în cauză coroborat cu Raportul de contraexpertiză tehnică judiciară depus la dosar, conform căruia reclamanta are în posesie și folosință suprafața totală de 73.134 mp ca zonă de exploatare din care 43.149 mp reprezintă proprietatea pârâtei, din imobilul înscris în CF Turnu Roșu.

Având în vedere faptul că, potrivit Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008 încheiat între părți, suprafața de teren închiriată pentru exploatare rocă minerală este 35.000 mp, rezultă că reclamanta folosește în prezent o suprafață mai mare cu 10.149 mp.

Față de aceste considerente instanța a reținut că petitul formulat de reclamantă în ceea ce privește predarea în posesie a terenului ce constituie obiectul Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008 este neîntemeiat.

În ceea ce privește, însă, obligația stipulată în mod expres, de părți, la art. VIII lit. a) din același contract, s-a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de bornare față de fondurile vecine a terenului închiriat, drept pentru care s-a dispus admiterea acestui capăt de cerere.

Referitor la petitul prin care reclamanta a solicitat aplicarea sancțiunii plății de daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere ce urmează a curge în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și până la data executării efective în ipoteza în care pârâta nu își va îndeplini obligația stabilită de instanță în sarcina sa, s-a reținut că cererea este neîntemeiată, în condițiile în care daunele cominatorii reprezintă sume de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face ceva este obligat să le plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației sale, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză pentru simplul motiv că, așa cum rezultă din considerentele expuse mai sus reclamanta se află în posesia terenului închiriat în baza Contractului nr. 2333 din 21 octombrie 2008. Ba mai mult decât atât conform Raportului de contraexpertiză, efectuat în cauză, reclamanta are în posesie și folosință o suprafață mai mare decât cea închiriată cu 10.149 mp.

Întrucât pârâta comuna Turnu Roșu prin Primar a depus cerere reconvențională prin care a solicitat plata chiriei în cuantum de 10.500 euro, pentru perioada iulie 2010 - decembrie 2011, față de împrejurarea că reclamanta nu a achitat cuantumul chiriei pentru terenul în suprafață de 35.000 mp înscris în CF Turnu Roșu, instanța i-a pus în vedere pârâtei, prin încheierea dată în ședința publică din 24 aprilie 2012 să plătească suma de 2.484,2 RON reprezentând taxă judiciară de timbru plus 0,3 RON timbru judiciar, calculată conform parității leu-euro, în condițiile în care pârâta nu a înțeles să precizeze valoarea în RON a sumei solicitate prin cererea reconvențională, respectiv 10.500 Euro. Cu toate acestea, pârâta nu a achitat taxa judiciară de timbru la termenele stabilite de instanță, sub sancțiunea anulării cererii și nici nu a invocat care este motivul refuzului.

În baza art. 276 C. proc. civ. s-a dispus ca pârâta să fie obligată la plata sumei 4.953 RON reprezentând cheltuieli parțiale de judecată, raportat doar la petitul admis.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta comuna Turnu Roșu prin Primar, solicitând schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acesteia în totalitate, respectiv înlăturarea obligării sale de la bornare a suprafeței de 35.000 mp atribuită reclamantei.

În motivarea cererii s-a arătat că intimata-reclamantă are deja în posesie și folosință suprafața totală de 73.134 mp ca zonă de exploatare din care 43.149 mp reprezintă proprietatea apelantei din imobilul înscris în CF Turnu Roșu.

Pe de altă parte s-a invocat faptul că aceasta nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată bornarea suprafeței în discuție ci doar punerea sa în posesie asupra acesteia, obligație ce s-a constatat a fi îndeplinită.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 225 din 12 mai 2015, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.

În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, susținerea apelantului în sensul că reclamanta a solicitat o punere în posesie formală nu poate fi primită.

A mai reținut instanța că, tocmai faptul că reclamanta folosește o suprafață mai mare decât acea atribuită, ar trebui să determine pârâta apelantă, ca un bun gospodar, să stabilească cu exactitate suprafața atribuită, potrivit contractului, aceea de 35.000, sens în care se impune ca acesta să cunoască cu exactitate suprafețele aflate sub imperiul respectivului contract precum și cele libere sau dimpotrivă aflate sub autoritatea unor alte raporturi juridice asemănătoare, necesitatea delimitării terenului atribuit pârâtei intimate prin contractul în discuție, prin bornare, rezultă în mod expres din prevederile art. VIII lit. a) din contract.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta comuna Turnu Roșu prin Primar, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și respingerea în totalitate a acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Critica hotărârii atacate privește încălcarea condițiilor de exercitare a acțiunii civile reglementate de art. 112 C. civ., respectiv faptul că nu au fost formulate două petite diferite, privind predarea în posesie și, respectiv, grănițuirea terenului închiriat, iar instanța, în mod nelegal, a soluționat cererea formulată prin respingerea unui petit și admiterea celuilalt. Apreciază recurenta-pârâtă că a fost formulat un singur capăt de cerere ce viza transmiterea posesiei, iar acesta trebuia respins în totalitate, instanța de apel, în mod greșit, apreciind că există în cauză și o acțiune în grănițuire.

Intimata-reclamantă SC A. SRL Sibiu a formulat întâmpinare prin care a invocat, ca apărare de fond, nemotivarea în drept și în fapt a recursului, solicitând totodată, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat punerea în posesie, prin delimitare față de vecini, a suprafețelor atribuite în baza Contractului de închiriere nr. 2333 din 21 octombrie 2008.

În art. VIII lit. a) din contract părțile semnatare au convenit că recurentei-pârâte îi revine obligația de a preda reclamantei terenurile ce fac obiectul contractului, libere de orice sarcini, grănițuite prin bornare față de fondurile vecine prin semnarea procesului-verbal de predare primire.

Aceasta înseamnă că părțile au convenit expres ca operațiunea de grănițuire, constând determinarea cu exactitate a limitelor dintre proprietăți, să se facă prin bornare.

Față de probatoriul administrat care a relevat faptul că intimata-reclamantă are în posesie și folosință o suprafață mult mai mare, aceasta incluzând și suprafața ce formează obiectul contractului de închiriere, instanța de fond a dat eficiență clauzei contractuale inserate la art. VIII din contract pentru clarificarea obiectului contractului de închiriere - ca temei juridic al acțiunii deduse judecății - aspect ce nu ar fi presupus existența unui petit distinct vizând o cerere de grănițuire a terenului închiriat.

Astfel, menținând hotărârea pronunțată de tribunal, instanța de control judiciar a avut în vedere rațiuni de oportunitate constând în necesitatea individualizării obiectului acțiunii în raport de petitul acesteia - primirea în posesie prin delimitare față de vecini a suprafețelor atribuite în baza contractului de închiriere - în condițiile convenite expres de părți.

Așadar, sub acest aspect nu se poate reproșa instanței de control judiciar încălcarea condițiilor de exercitare a acțiunii civile reglementate de art. 112 C. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat și, constatând îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

Respinge recursul declarat de pârâta comuna Turnu Roșu prin Primar împotriva Deciziei nr. 225 din 12 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante SC A. SRL Sibiu suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-18
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2016
. 2 - 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 21 - 28 din Legea nr. 33/1994, nefiind incidente în speța de față pentru simplul motiv că terenul, obiect al licenței pe exploatare, nu a fost expropriat de stat, ci se afla în proprietatea publică a S
ÎCCJ 2017-06-06
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Obiectul actiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
ÎCCJ 2023-03-28
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1751/2023
666/2008, privind Concesiunea minieră de exploatare a cărbunelui brun în perimetrul Lighidia, județul Caraș-Severin) cu o perioadă egală, calculată de la data de 19 martie 2019 (data la care Decizia a început să producă efecte) și până la d
ÎCCJ 2014-02-18
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2014
rentei-reclamante că s-a dispus sistarea de către reclamantă a oricăror activități miniere în perimetrul Siglău - Uricani, jud. Hunedoara, până la obținerea unui nou act de concesiune minieră. Măsura dispusă prin adresa contestată în prezen
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2019
ității competente. Responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor din licență revine în exclusivitate asociatului care are calitatea de titular de licență.", și al prevederilor art. 24 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1203/2003 de aprobare a Nor
Sursă