ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2016

Decizia nr. 1005/2016

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Vaslui la data de 01 iulie 2014, reclamantul A. a chemat în

judecată pe pârâtul B. și a solicitat: obligarea acestuia la plata

sumei de un milion de lei daune morale, ca urmare a prejudiciului produs de declarația

din 13 mai 2014 în ediția online a ziarului C., sub titlul „Război

total - N-are onoare! - A furat șiretul mortului”; obligarea la

publicarea, pe cheltuiala pârâtului, în cotidianele „Vremea Nouă de

Vaslui”, „Gazeta Sporturilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în

edițiile tipărite, precum și în edițiile online,

afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor

sus-menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi

pronunțată în prezenta cauză și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.

Pârâtul B. a

formulat cerere reconvențională și a solicitat: obligarea

reclamantului din cererea principală - A. - la plata sumei de 3 milioane

lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de afirmațiile

acestuia în mai multe publicații online, în perioada decembrie 2013 -

aprilie 2014; înlăturarea, pe cheltuiala acestuia, a tuturor comentariilor

și filmului intitulat „Vasluiul la capăt” și de pe orice alt

site; publicarea, pe cheltuiala acestuia, în cotidianele „Vremea Nouă de

Vaslui”, „Gazeta Sporturilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în

edițiile tipărite, precum și în edițiile online,

afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor de mai sus

menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi

pronunțată în prezenta cauză; plata cheltuielilor de

judecată.

Prin

sentința civilă nr. 457 din 25 februarie 2015, Tribunalul Vaslui, secția

civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâtul-reconvenient A. în cererea reconvențională,

a respins atât acțiunea principală a reclamantului A., cât și

cererea reconvențională a pârâtului B. și a obligat reclamantul -

reconvenient să achite pârâtului-reclamant suma de 1.500 lei cheltuieli de

judecată.

Prin Decizia nr.

531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția

civilă, s-a respins apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr.

457 din 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Vaslui.

Împotriva Deciziei

nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția

civilă, a declarat recurs reclamantul A.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 28 martie 2016,

la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de

filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția din 29 martie 2016, comunicarea raportului părților,

pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 16-17, raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile

nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. 4 C. proc. civ.

Analizând

recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil,

pentru următoarele considerente:

Art. 457 alin.

(1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de

atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare,

în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recursul este

o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile

strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Art. 634 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive

hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015: „În procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și

în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel in cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Obiectul

litigiului din prezentul dosar îl constituie acțiunea formulată de

reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. prin care a solicitat obligarea

acestuia la plata sumei de un milion de lei daune morale, ca urmare a

prejudiciului produs de declarația din 13 mai 2014 în ediția online a

ziarului C., sub titlul „Război total! - N-are onoare! - A furat

șiretul mortului” și obligarea la publicarea, pe cheltuiala

pârâtului, în cotidianele „Vremea Nouă de Vaslui”, „Gazeta Sporturilor”,

„Prosport”, „Jurnalul Național”, în edițiile tipărite, precum

și în edițiile online, afișate pe site-urile de internet ale

publicațiilor sus-menționate, a textului hotărârii

judecătorești ce va fi pronunțată în cauză.

Se

constată că, în prezenta cauză, este vorba despre un litigiu

evaluabil în bani, cu o valoare totală de un milion de lei, început

după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, iar potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (2) din actul normativ amintit anterior, Decizia

nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă,

nu este supusă recursului întrucât valoarea obiectului litigiului nu

depășește suma de 1.000.000 lei.

Deși

prin cererea reconvențională formulată de B. s-a solicitat

obligarea reclamantului - pârât A. la plata sumei de 3 milioane lei,

reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de afirmațiile

acestuia în mai multe publicații online, în perioada decembrie 2013 -

aprilie 2014, se constată că această valoare nu determină

admisibilitatea căii de atac, având în vedere faptul că soluția dată

asupra cererii reconvenționale a rămas definitivă la prima

instanță, prin neapelare.

Pentru

argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de

Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 531 din

3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 mai 2016.