ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1383/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 22 decembrie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând să se dispună:

- obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru încălcarea dreptului reclamantei la viață privată, imagine, demnitate, onoare și reputație;

- obligarea pârâtului D. să înlăture de pe domeniul de internet x, pe cheltuiala proprie, articolul "H. la balon. Iți amintești E.";

- obligarea pârâtului D. să înlăture de pe domeniul de internet y, pe cheltuiala proprie, articolele "E., rușinea fotbalului românesc", "I. E., profesorul F. și cotețul de la Chiajna" și "E. si G., găselnițele ziariștilor fără fler";

- obligarea, în solidar, a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1343 din 16 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.; a respins acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B.; a obligat pârâtul B. la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale; a obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlul de daune morale; a obligat pârâtul C. să înlăture de pe site-ul x articolul publicat la data de 07.02.2013, intitulat "H. la balon … Îți amintești, E."; a obligat în solidar pârâții B. și C. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 1343 din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, au declarat apel atât pârâtul B., cât și reclamanta A.

Prin decizia nr. 804 A din 06 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât B. și a fost admis apelul reclamantei A., a fost schimbată, în parte, sentința, în sensul că a fost majorată obligația pârâtului B. de plată a daunelor morale către reclamantă, la suma de 6.000 RON, precum și obligația pârâtului C. de plată a daunelor morale, la suma de 4.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

După comunicarea motivelor de recurs intimatei reclamante A. și intimaților pârâți C., D., la dosarul cauzei, la data de 23 martie 2018, a fost înregistrată cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurentul pârât B.

Această cerere a fost comunicată părților, cu respectarea art. 406 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 29 martie 2018, intimata reclamată a depus note scrise la dosar, prin care s-a arătat de acord cu renunțarea pârâtului la judecata recursului.

Intimații pârâți nu și-au exprimat opinia asupra cererii de renunțare la judecata recursului.

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, formulată de pârâtul B., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 406 alin. (4) C. proc. civ. "Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare".

Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată sau a unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil.

Prin cererea înregistrată la data de 23 martie 2018, recurentul pârât B. a declarat că înțelge să renunțe la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 804 A din 06 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Legal citați pentru termenul de judecată acordat la 19 aprilie 2018, intimații pârâți C. și D. nu au depus puncte de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata prezentului recurs, deși aceasta le-a fost comunicată la data de 11 aprilie 2018, conform dovezilor aflate la dosar.

Intimata reclamantă s-a arătat de acord cu renunțarea la judecata recursului, atât în notele scrise, cât și prin avocatul ales, prezent în sala de ședință.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 406 alin. (4) teza a 3-a C. proc. civ., mai sus citate, sens în care Înalta Curte va lua act de renunțarea pârâtului B. la judecata recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea pârâtului B. la judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 804 A din 06 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.