ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1466/2016

Decizia

nr. 1466/2016

Asupra cauzei de față,

reține următoarele:

Obiectul cererii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de

12 martie 2014 pe rolul Tribunalului Satu Mare, în temeiul dispozițiilor art.

1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a art. 1 alin. (1) din Legea nr, 165/2013,

reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. Satu Mare prin președinte,

la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului

situat în Satu Mare, înscris în C.F., provenind din C.F. vechi.

Judecata în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 135/D din 3

iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr, x/83/2014,

a fost admisă acțiunea reclamantului A., prin mandatar C., în

contradictoriu cu D. Județul Satu Mare prin președintele B. Satu Mare

și în consecință, pârâtul a fost obligat sa emită

dispoziție privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent

numitului A., persoană îndreptățită în calitate de moștenitor

al notificatorilor E. și F., după proprietarul defunct G., pentru

imobilul curții și construcții, astfel cum a fost preluat

fără extindere și modificări, înscris în C.F., provenind

din C.F. vechi, situat în Satu Mare.

Judecata în apel.

Prin Decizia civilă nr. 1132 din

09 decembrie 2015, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul civil

declarat de apelantul reclamant A. prin mandatar C. împotriva sentinței

civile nr. 135/D din 3 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,

pe care o menținut-o în întregime.

Recursul.

Împotriva deciziei curții de apel a

formulat prezentul recurs reclamantul A., prin mandatar C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24

februarie 2016 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Completul de filtru.

Prin rezoluția completului de filtru din

25 februarie 2016, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs

intimatului președintele B. Satu Mare, cu mențiunea de a depune

întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de recurs a fost comunicată

intimatului președintele B. Satu Mare la data de 04 martie 2016, conform

dovezii aflate la fila 49 a dosarului Înaltei Curții de Casație

și Justiție.

Cu respectarea termenului legal de 30 de zile,

astfel cum reglementat de dispozițiile ari 17 coroborat cu

dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., intimatul președintele B. Satu Mare a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului,

raportat la prevederile legii speciale în

temeiul căreia a fost formulată cererea de chemare în

judecată, potrivit cărora hotărârile judecătorești

pronunțate în soluționarea acestora sunt supuse doar la două grade

de jurisdicție, fond și apel.

Întâmpinarea a fost comunicată

recurentului la data de 04 aprilie 2016, așa cum reiese din dovada

aflată la fila 60 a dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție.

La data de 20 aprilie 2016, constatând

finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de

dispozițiile art. 15 coroborate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of.,

Partea 1, nr. 89 din 12 februarie 2013, magistratul asistent raportor a trecut

la întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a

recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a

recursului a fost comunicat părților la data de 27 mai 2016, conform

dovezilor aflate la filele 68 și 69. La data de 30 mai 2016, intimatul

Județul Satu Mare a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat

respingerea ca inadmisibil a recursului, iar la data de 31 mai 2016, prin fax,

recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a învederat că,

raportat la valoarea obiectului litigiului care depășește

valoarea prag de 1.000.000 lei, împotriva deciziei curții de apel se poate

exercita recurs. De asemenea, a indicat adresa de domiciliu a mandatarului C.,

apreciind că sub acest aspect, cererea de recurs îndeplinește

condițiile de formă.

Asupra cauzei de față, Înalta Curte

reține următoarele:

În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul

căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 26 alin. (3)

teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului,

care este de competența curții de apel".

Reiese deci, ca potrivit art. 26 alin. (3) din

Legea specială nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de

soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției

motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, dispozițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010,

se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în

primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre

în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a

fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 03 iulie 2015.

Prin urmare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente

dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010 care a modificat Legea nr. 10/2001,

care prevăd că; "Dacă prin prezenta lege nu se prevede

altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească deprimă instanță este

definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta

va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. 2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o

lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de

primă instanța este supusă recursului sau că poate fi

atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă

expresie similară."

Din interpretarea sistematică a

dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac

împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001

este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac

a recursului.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea

dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia din 09

decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în acest

dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de

curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva

unei hotărâri supuse numai apelului.

În ceea ce privește susținerea

recurentului prin care arată că raportat la valoarea obiectului

litigiului care depășește valoarea prag de 1.000.000 lei, astfel

cum a fost precizată în punctul de vedere la raport, împotriva deciziei

curții de apel se poate exercita recurs, se reține următoarele;

Specialia generalibus derogant

este un principiu juridic care implică faptul că norma

speciala e cea care derogă de la norma generală și că norma

specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o

normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma

specială.

Înalta Curte de Casație și

Justiție a României, în Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în

M. Of. al României, Partea 1, nr. 108 din 23 februarie 2009 a stabilit că,

în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea

specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii

speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea

specială.

În cauza de față, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ca lege

specială în raport de normele de drept comun. Potrivit acestor prevederi

speciale, hotărârile primei instanțe sunt supuse numai apelului, care

este de competența curților de apel, legiuitorul nefăcând nicio

distincție în funcție de valoarea obiectului dedus

judecății. Or, în aplicarea principiului "Acolo unde legea nu

distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non

distinguit, nec nos distmguere dehemus)", indiferent de

valoarea imobilelor ce fac obiectul cererii de chemare

în judecată. hotărârea instanței de fond nu va putea fi

supusă decât apelului.

Prin urmare, în soluționarea cererilor de

chemare în judecată întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

legiuitorul român nu a reglementat exercitarea căilor de atac în

funcție de valoarea obiectului dedus judecății.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamantul A. prin mandatar C., împotriva Deciziei civile nr. 1132 din 09

decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Raportat la soluția ce urmează a fi

pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care

recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează

sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai

motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de

casare", analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de

recurs nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul A., prin mandatar C. împotriva Deciziei civile nr. 1132/A

din 9 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493

alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este

supusă niciunei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 13 iulie 2016.