ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2016

Decizia nr. 1488/2016

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată. înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu

Mare la data de 9 decembrie 2014.

reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu municipiul Satu - Mare

obligarea acestuia la reconstruirea imobilului compus din casă și

grajd situat în Satu - Mare, în drept, reclamantul a invocat dispozițiile

art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945

22 decembrie 1989.

Prin

sentința nr. 2811 din 16 septembrie 2015, Judecătoria Satu - Mare a

admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei

și a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu - Mare.

Învestit

prin declinare, Tribunalul Satu - Mare, secția I civilă, prin

sentința nr. 230 din 6 noiembrie 2015

,

a admis excepția

autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 984 din 2

martie 2011 a Tribunalului Satu - Mare pronunțată în Dosar nr. x/83/2010,

irevocabilă prin Decizia nr. 2415 din 25 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Oradea și, în consecință, a respins acțiunea.

Reclamantul

a formulat apel împotriva sentinței, iar Curtea de Apel Oradea,

secția I civilă, învestită cu soluționarea apelului, prin Decizia

nr. 349 din 18 aprilie 2016, a respins apelul, menținând în întregime

hotărârea primei instanțe.

Împotriva

acestei decizii, a formulat recurs reclamantul. Recursul a fost înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție spre soluționare.

Prin

rezoluția din 1 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului și, ulterior, la data de 7 iulie 2016

:

constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți în

vederea depunerii punctelor de vedere asupra acestuia astfel cum prevede art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Comunicarea

raportului a fost îndeplinită așa cum reiese din dovezile

atașate la dosarul cauzei (filele 32- 33), iar recurentul a depus punct de

vedere la raport prin care susține, în esență, admiterea

recursului și face o serie de precizări cu privire Ia cele cuprinse

în raportul privind admisibilitatea recursului.

Analizând

recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care

recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de

recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca

și analiza motivele de casare, Înalta Curte urmează să îl

respingă ca inadmisibil în principiu în considerarea următoarelor

argumente:

Se

constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a

chemat în judecată pârâtul municipiul Satu - Mare solicitând

instanței să fie obligat pârâtul la reconstruirea casei și a

grajdului situate în Satu - Mare, în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr.

10/2001.

Raportat

la obiectul cererii de chemare în judecată, se va reține

incidența în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziția

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu

soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de

competența curții de apel.

În

continuare, cu privire la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

instanța va reține modificarea adusă dispozițiilor acestuia

prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor prin care a fost suprimată

calea de atac a apelului, urmând ca, în căzui litigiilor inițiate

după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, hotărârea

pronunțată în primă instanță de tribunal să fie

supusă doar recursului.

Totodată,

în cauza se constată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art.

7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ. care prevăd că atunci când prin lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă

instanță este „supusă recursului'" sau că poate fi

„atacată cu recurs", aceasta va fi suspusă numai apelului la

instanța ierarhic superioară.

Prin

urmare, în cauză, având în vedere deopotrivă obiectul litigiului

și momentul declanșării acestuia, se conchide că

reclamantul avea deschisă numai calea de atac ordinară a apelului,

aceasta fiind exercitată împotriva hotărârii pronunțate în

primă instanță de Tribunalul Satu - Mare și

soluționată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin

Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2016.

Față

de cele arătate anterior, instanța va reține incidența în

speță a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ. care prevede că, în procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2015, nu suni supuse recursului hotărârile date de instanțele

de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului.

Or, se

constată că aceasta este situația în speță în

condițiile în care, în cazul litigiilor declanșate în temeiul art. 26

din Legea nr. 10/2001, dispozițiile legale prevăd calea de atac a

apelului ca fiind singura cale de atac disponibilă părților.

Apelul, în aceste cazuri, se exercită împotriva hotărârii

pronunțate în primă instanță de tribunal, iar

soluționarea acestuia este de competența curții de apel.

Sub

aspectul inadmisibilității în principiu a căii de atac a

recursului, instanța va corobora dispozițiile menționate mai sus

cu cele cuprinse în art. 457 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea

judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute

de lege, urmând a concluziona că Decizia civilă nr. nr. 349 din 18

aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă, în soluționarea apelului formulat împotriva sentinței nr.

230 din 6 noiembrie 2015 a Tribunalului Satu - Mare, este o hotărâre

definitivă, nesusceptibilâ de a forma obiectul căii extraordinare de

atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva

Deciziei nr. 349 din data de 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția

I civilă.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2016.