ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1424/2016

Decizia nr. 1424/2016

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ.,

constată următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 22 aprilie 2016, reclamantul A. a declarat recurs

împotriva Deciziei nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 11 mai 2016.

La data de 18

mai 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se

că recursul nu este admisibil.

Completul de

filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus, prin Rezoluția din 19 mai 2016, comunicarea

raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către

părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere,

așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 48-51 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

La data de 8

iunie 2016, recurentul a depus punct de vedere la raport.

La data de 13

iunie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a

fixat termen de judecată pentru data de 21 iunie 2016, în temeiul

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând

recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Prin

Sentința nr. 220/D din data de 26 octombrie 2015, Tribunalul Satu Mare,

secția I civilă a admis în parte cererea formulată de

reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor și Instituția Prefectului județului Satu

Mare și, în consecință:

A obligat

pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor să soluționeze dosarul aferent Dispoziției nr.

97/2014, emisă de Primăria comunei Beltiug.

A respins

capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.

A admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Instituția Prefectului județului Satu Mare.

A respins

cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Instituția

Prefectului județului Satu Mare, ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate.

A respins

restul excepțiilor formulate.

Prin Decizia

nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I

civilă s-au admis apelurile declarate de Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților București împotriva Sentinței

220/D din data de 26 octombrie 2015, Tribunalul Satu Mare, secția I

civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

S-a admis

excepția de prematuritate a acțiunii, invocată de pârâtele

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților București

și, în consecință, s-a respins, ca prematură, acțiunea

formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor menționate.

S-a

păstrat dispoziția prin care s-a respins capătul de cerere

privind acordarea daunelor cominatorii, celelalte pretenții, cea prin care

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Instituției Prefectului județului Satu Mare, a celei de respingere a

acțiunii față de aceasta.

S-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleași

sentințe.

Împotriva Deciziei

nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I

civilă a declarat recurs reclamantul A.

În cauza de

față, prin cererea de chemare în judecată, instanța a fost

sesizată cu judecarea unei acțiuni având ca obiect obligarea

pârâților la recunoașterea și punerea în aplicare a Deciziei

civile nr. 1943/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, plata

daunelor cominatorii de la data rămânerii definitive a acesteia și

până la data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor,

acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare în data

de 27 iulie 2015, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 privind

măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau

prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului

comunist. Actul normativ menționat este aplicabil în speța

dedusă judecății, acesta fiind, de altfel, și temeiul

juridic al acțiunii introductive.

Legea nr.

165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune,

în art. 16 arată că: „Cererile de restituire care nu pot fi

soluționate prin restituire în natură la nivelul

entităților învestite de lege se soluționează prin

acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se

determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”.

Prevederile

art. 21 din Legea nr. 165/2013 descriu procedura ce trebuie urmată în

vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod

abuziv.

În

conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele

înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond

funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Art. 35

prevede că: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33

și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care

entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute

la art. 33 și 34, persoana care se consideră

îndreptățită se poate adresa instanței

judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la

expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța

judecătorească se pronunță asupra existenței și

întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură

sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile

prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate

potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile

în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de

taxa judiciară de timbru.” .

Reiese, deci,

că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea

tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare

intră în competența curții de apel.

În

cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale

art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care

prevăd că “ Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de

câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea

judecătorească de primă instanță este definitivă,

de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi

supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o

lege specială se prevede că hotărârea judecătorească

de primă instanță este supusă recursului sau că poate

fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă

expresie similară.”

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate

rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate

de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția

legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul

degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze.

Principiul

legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ.,

presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi

supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În

afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

În concluzie,

în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 340

din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu

este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 340 din

14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM