ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1424/2016

Decizia nr. 1424/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 22 aprilie 2016, reclamantul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 mai 2016. La data de 18 mai 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin Rezoluția din 19 mai 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 48-51 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 8 iunie 2016, recurentul a depus punct de vedere la raport. La data de 13 iunie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 21 iunie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Sentința nr. 220/D din data de 26 octombrie 2015, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Instituția Prefectului județului Satu Mare și, în consecință: A obligat pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarul aferent Dispoziției nr. 97/2014, emisă de Primăria comunei Beltiug. A respins capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului județului Satu Mare. A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului Satu Mare, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate. A respins restul excepțiilor formulate.

Prin Decizia nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă s-au admis apelurile declarate de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București împotriva Sentinței 220/D din data de 26 octombrie 2015, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: S-a admis excepția de prematuritate a acțiunii, invocată de pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și, în consecință, s-a respins, ca prematură, acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor menționate. S-a păstrat dispoziția prin care s-a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, celelalte pretenții, cea prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului județului Satu Mare, a celei de respingere a acțiunii față de aceasta.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleași sentințe. Împotriva Deciziei nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A. În cauza de față, prin cererea de chemare în judecată, instanța a fost sesizată cu judecarea unei acțiuni având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea și punerea în aplicare a Deciziei civile nr. 1943/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, plata daunelor cominatorii de la data rămânerii definitive a acesteia și până la data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare în data de 27 iulie 2015, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Actul normativ menționat este aplicabil în speța dedusă judecății, acesta fiind, de altfel, și temeiul juridic al acțiunii introductive. Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune, în art. 16 arată că: „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”. Prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 descriu procedura ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Art. 35 prevede că: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.” . Reiese, deci, că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevăd că “ Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară.” Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege.

În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 340 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2016. Procesat de GGC - LM