ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2016

Decizia nr. 1447/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 57/D din 31 martie 2015 Tribunalul Satu Mare,

secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. SA Satu Mare, B. SA

București și intervenientul forțat C. și a obligat pârâtele

să achite reclamantului despăgubiri morale reprezentând echivalentul

în RON al sumei de 10.000 euro și 337 RON daune materiale.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. și pârâtele B. SA

Satu Mare, B. SA București.

Prin

încheierea de ședință din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă a dispus suspendarea judecării

apelurilor în raport de dispozițiile art. 262 alin. (4) coroborat cu art.

75 din Legea nr. 85/2014, față de împrejurarea că prin

încheierea din 3 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VII a civilă, în Dosar nr. x/3/2015, a fost

deschisă procedura falimentului împotriva debitoarei B. SA.

La data de 1

martie 2016 a fost înregistrată la instanța de apel cererea de recurs

formulată de reclamant împotriva încheierii de suspendare din data de 21

ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, recurs ce a fost

înaintat spre competentă soluționare Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În motivarea

recursului său, recurentul a susținut că măsura

suspendării este nelegală întrucât în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 85/2014,

potrivit cărora nu sunt supuse suspendării căile de atac

promovate de debitor împotriva acțiunilor începute înaintea deschiderii

procedurii.

Învestită

cu soluționarea căii de atac la data de 11 martie 2016, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la

comunicarea cererii de recurs.

La data de 3

mai 2016, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este

admisibil în principiu.

Completul de

filtru C4, la data de 16 mai 2016, constatând că raportul întrunește

condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui

părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același

cod.

Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

Nu au fost

înregistrate la dosarul cauzei puncte de vedere la raport.

În raport de

dispozițiile art. 493 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin epuizarea

termenului pentru depunerea punctelor de vedere la raport, dosarul a fost

înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru

soluționarea căii de atac.

Prin

încheierea din 6 iunie 2016, având în vedere dispozițiile art. 493 alin.

(5) și (6) și art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul filtru a

admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din

21 ianuarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă

și a fixat termen de judecată a recursului la 30 iunie 2016, cu

citarea părților, în ședință publică.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

La data de 28

iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de

prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în

M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006.

Este evident

că, în încheierea recurată, din eroare a fost menționată,

ca temei al suspendării, Legea nr. 85/2015, în loc de Legea nr. 85/2014.

Procedura de

deschidere a insolvenței pârâtei B. SA a fost declarată în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 85/2014, în baza încheierii de ședință

din 3 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VII-a civilă în Dosarul nr. x/3/2015.

Cererea de

suspendare formulată de D. SPRL, în calitate de lichidator judiciar

provizoriu al pârâtei debitoare B. SA, a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 75 alin. (1) și art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art.

75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a

insolvenței și de insolvență, publicată în M. Of. la

data de 25 iunie 2014, în temeiul căreia a fost deschisă procedura de

insolvență a pârâtei, "De la data deschiderii procedurii se

suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau

măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra

averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în

cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a

creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul

desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării

încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în

condițiile art. 178, în cazul în care hotărârea de deschidere a

procedurii este desființată sau, după caz, revocată,

acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor

asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare

silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii

de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau

extrajudiciară, cât și executările silite suspendate

încetează".

Alin. (2) din

același text legal amintit prevede: "Nu sunt supuse suspendării

de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de

debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute

înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele

penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate

împotriva codebitorilor și/sau terților garanți."

Art. 262 din

același act normativ reglementează procedurile aplicabile în cazul

societăților de asigurare/reasigurare debitoare, iar alin. (4)

prevede: „(4) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului

(societatea de asigurare/reasigurare) are ca efect suspendarea de drept a

tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor

de executare silită îndreptate împotriva societății de

asigurare/reasigurare debitoare.”

Din

interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că

legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct situația

societăților de asigurare/reasigurare, în sensul prevederii unei

norme imperative, potrivit căreia, hotărârea de deschidere a

procedurii falimentului societății de asigurare/reasigurare are ca

efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau

extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate

împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.

În ce

privește societățile de asigurare/reasigurare, dispozițiile

art. 75 din Legea nr. 85/2014 au valoare de normă generală în raport

cu prevederile art. 262 din același act normativ care cuprind

reglementări exclusiv cu privire la aceste societăți.

Așa

fiind, rezultă că norma din art. 75 este incidentă numai în

cazul în care nu există o normă specială, derogatorie de la

dreptul comun, ceea ce nu este cazul în speță,

Contrar

susținerilor recurentului, în cazul societăților de asigurare/reasigurare

nu este reglementată o normă care să vizeze excepții de la

măsura suspendării, astfel cum este cea de la art. 75 alin. (2),

aplicabilă celorlalte societăți.

Prin urmare,

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 262 din Legea nr. 85/2014,

nefiind aplicabilă ipoteza art. 75 din același act normativ, astfel

cum susține recurentul.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de

reclamantul A. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2016 a Curții de Apel

Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21

ianuarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. y/266/2014.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM