ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1983/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1983/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1983/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1964 din 23 iunie 2015 Tribunalul Specializat
Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în
contradictoriu cu pârâții B., Societatea de Asigurare Reasigurare C. SA
și SC D. SRL a obligat în solidar pârâții să plătească
reclamantului suma de 30.000 euro, în echivalent în RON la data
plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale și 105
RON cu titlu de despăgubiri materiale, a obligat pârâta Societatea de
Asigurare Reasigurare C. SA să plătească reclamantului
penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere,
începând cu data de 16 martie 2015 și până la data plății
efective, a respins cererea pârâtei SC D. SRL de obligare a reclamantului la
plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel pârâtele Societatea de Asigurare
Reasigurare C. SA și SC D. SRL.
Prin
încheierea de ședință din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel Cluj,
secția a II-a civilă, a dispus suspendarea judecării apelurilor
în raport de dispozițiile art. 262 alin. (4) coroborat cu art. 75 din
Legea nr. 85/2014, față de împrejurarea că prin încheierea din
03 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București,
secția a VII-a civilă, în Dosar nr. x/3/2015, a fost deschisă
procedura falimentului împotriva debitoarei Societatea de Asigurare Reasigurare
C. SA.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.
În motivarea
recursului său, recurentul a susținut că măsura
suspendării este nelegală întrucât în speță sunt aplicabile
dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora
nu sunt supuse suspendării căile de atac promovate de debitor
împotriva acțiunilor începute înaintea deschiderii procedurii.
Învestită
cu soluționarea căii de atac la data de 5 mai 2016, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la
comunicarea cererii de recurs.
La data de 23
mai 2016, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de Fondul de
Garantare a Asiguraților, în calitate de reprezentant al
Societății de Asigurare Reasigurare C. SA.
La data de 13
iunie 2016, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu
a recursului, prin raport constatându-se că. recursul este admisibil în
principiu.
Completul de
filtru C4, la data de 16 mai 2016, constatând că raportul întrunește
condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui
părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același
cod.
Potrivit
dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra
admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților.
Nu au fost
înregistrate la dosarul cauzei puncte de vedere la raport.
În raport de
dispozițiile art. 493 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin epuizarea
termenului pentru depunerea punctelor de vedere la raport, dosarul a fost
înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru
soluționarea căii de atac.
Prin
încheierea din 22 septembrie 2016, având în vedere dispozițiile art. 493
alin. (7) C. proc. civ., completul filtru a admis în principiu recursul
declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din
19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,
și a fixat termen de judecată a recursului la 20 octombrie 2016, cu
citarea părților, în ședință publică.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru
următoarele considerente:
La data de 28
iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de
prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în
Monitorul Oficial la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006.
Este evident
că, în încheierea recurată, din eroare a fost menționată,
ca temei al suspendării, Legea nr. 85/2015, în loc de Legea nr. 85/2014.
Procedura de
deschidere a insolvenței pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare C. SA
a fost declarată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, în baza
încheierii de ședință din 03 decembrie 2015 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr.
x/3/2015.
Cererea de
suspendare formulată de Fondul de Garantare a Asiguraților, în
calitate de reprezentant al Societății de Asigurare Reasigurare C.
SA, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) și art.
262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art.
75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul
Oficial la data de 25 iunie 2014, în temeiul căreia a fost deschisă
procedura de insolvență a pârâtei, „De la data deschiderii procedurii
se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau
măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra
averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în
cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a
creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul
desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a
revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii
în condițiile art. 178, În cazul în care hotărârea de deschidere a
procedurii este desființată sau, după caz, revocată,
acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor
asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare
silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii
de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau
extrajudiciară, cât și executările silite suspendate
încetează”.
Alin. (2) din
același text legal amintit prevede: „Nu sunt supuse suspendării de
drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor
împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea
deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale
îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate
împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.”
Art. 262 din
același act normativ reglementează procedurile aplicabile în cazul
societăților de asigurare/reasigurare debitoare, iar alin. (4)
prevede: „(4) Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului (nn:
societății de asigurare/reasigurare) are ca efect suspendarea de
drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a
masurilor de executare silita îndreptate împotriva societății de
asigurare/reasigurare debitoare.”
Din
interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că
legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct situația
societăților de asigurare/reasigurare, în sensul prevederii unei
norme imperative, potrivit căreia, hotărârea de deschidere a
procedurii falimentului societății de asigurare/reasigurare are ca
efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau
extrajudiciare și a masurilor de executare silită îndreptate
împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.
În ce
privește societățile de asigurare/reasigurare, dispozițiile
art. 75 din Legea nr. 85/2014 au valoare de normă generală în raport
cu prevederile art. 262 din același act normativ care cuprind
reglementări exclusiv cu privire la aceste societăți.
Așa
fiind, rezultă că norma din art. 75 este incidentă numai în
cazul în care nu există o normă specială, derogatorie de la
dreptul comun, ceea ce nu este cazul în speță.
Contrar
susținerilor recurentului, în cazul societăților de
asigurare/reasigurare nu este reglementată o normă care să
vizeze excepții de la măsura suspendării, astfel cum este cea de
la art. 75 alin. (2), aplicabilă celorlalte societăți.
Prin urmare,
în cauză sunt incidente dispozițiile art. 262 din Legea nr. 85/2014,
nefiind aplicabilă ipoteza art. 75 din același act normativ, astfel
cum susține recurentul.
Pentru
considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de
reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 19 ianuarie
2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de
ședință din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj,
secția a II-a civilă, pronunțată în Dosarul nr.
x/1285/2015.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.