ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2620/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6407 din 14.10.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul forțat C.; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2.914,29 RON cheltuieli medicale, suma de 22.608 RON pierdere de venit pentru perioada martie 2014- februarie 2016 și suma de 942 lei/lună cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 01.03.2016, până la împlinirea vârstei de pensionare, cu titlu de despăgubiri materiale, și suma de 150.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de ia data plății; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a penalităților de întârziere în cuantum de 0,52% pe zi de întârziere, calculate la valoarea sumelor de 2.914,29 RON, 22.608 RON și de 150.000 euro, începând cu data de 04.06.2014 și până la achitarea electivă.

S-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul forțat C., ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenție principală formulată de Spitalul Universitar de Urgență București, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și cu intervenientul forțat C. și a fost obligată pârâta la plata sumei de 36.202,03 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală calculată pentru perioada 19.05.2016 și până la plata efectivă a debitului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apei reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.A.

Prin cererea înregistrată în data de 10.04.2017, apelanta - pârâtă S.C. B. S.A. a solicitat suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul A., față de împrejurarea că prin hotărârea nr. 132/2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea Autorității de Supraveghere Financiară și s-a dispus începerea procedurii falimentului S.C. B. S.A.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin încheierea din 10 mai 2017, a dispus suspendarea judecării apelurilor formulate de reclamantul. A. și pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar F. Transilvania - Filiala Cluj, în baza art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Împotriva încheierii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar F. Transilvania - Filiala Cluj.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că prin încheierea atacată au fost încălcate prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs".

Se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că judecata nu poate fi continuată, susținându-se că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile strict acțiunilor exercitate împotriva societății de asigurare, iar acțiunile și căile de atac exercitate de aceasta nu cad sub incidența acestor prevederi legale.

Recurenta învederează că dacă legiuitorul, în materia falimentului unei societăți de asigurare, nu a prevăzut o normă specială prin care să se arate că nu sunt supuse suspendării de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii, atunci se aplică prevederile normei generale, respectiv art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Intimatul Spitalul Universitar de Urgență București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.A,, prin lichidator judiciar F. Transilvania - Filiala Cluj. A învederat că, în cazul societăților de asigurare/reasigurare, nu există o normă care să vizeze excepții de la măsura suspendării, astfel cum este cea prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, aplicabilă celorlalte societăți.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a susținut caracterul nefondat al recursului, prin raportare la prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. S C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Tribunalul Sibiu, prin sentința nr. 132 din 16 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. B. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 250 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Pârâta S.C. B. S.A, prin lichidator F. Transilvania - Filiala Cluj, la data de 10 aprilie 2017 a depus o cerere de suspendare a judecării apelului declarat de reclamantul A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În ceea ce privește propriul apel, pârâta a solicitat la termenul din 10 mai 2017 continuarea judecății, arătând că este vorba despre un drept ai societății aflate în faliment, iar aceasta trebuie să-și valorifice toate eventualele creanțe care ar putea decurge din cererile de chemare în judecată sau acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Conform dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență: "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Alin. (2) al textului anterior citat arată că: "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți."

Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014:

"hotărârea de deschidere a procedurii falimentului (societății de asigurare/reasigurare) are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare."

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior redate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct situația societăților de asigurare/reasigurare, în sensul prevederii unei norme speciale potrivit căreia hotărârea de deschidere a procedurii falimentului societății de asigurare/reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.

Prin urmare, în ceea ce privește societățile de asigurare/reasigurare, dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 au valoare de normă generală în raport cu prevederile art. 262 din același act normativ, ce cuprind reglementări speciale cu privire la aceste societăți.

În cazul societăților de asigurare/reasigurare nu există un text care să vizeze excepții de la măsura suspendării, astfel cum se prevede în art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 în cazul celorlalte societăți.

Lipsa unei norme derogatorii nu înseamnă însă, contrar celor susținute de recurentă, faptul că în cauză își găsește aplicabilitatea ipoteza prevăzută de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ceea ce s-ar constitui într-o adăugare nepermisă la lege, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut expres situații de excepție de la măsura suspendării de drept în cazul societăților de asigurare/reasigurare, norma specială fiind de strictă interpretare și aplicare.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea de asigurare în faliment S.C. B. S.A. prin lichidator F. Transilvania - Filiala Cluj împotriva încheierii din data de 10 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2018.

Cu opinia separată a doamnei judecător E., în sensul admiterii recursului declarat de pârâta Societatea de asigurare în faliment S.C. B. S.A. prin lichidator F. Transilvania - Filiala Cluj, casării încheierii recurate și. trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Motivarea opiniei separate:

Deși prin memoriul de recurs recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, consider că acestea sunt susceptibile de încadrare în teza de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, în analiza prezentului recurs se află chestiunea legalității unei măsuri procedurale reglementate de o lege specială, anume suspendarea judecării apelurilor declarate de părțile cauzei, curtea de apel, în adoptarea măsurii făcând aplicarea prevederilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014; totodată, instanța de apel a înlăturat aplicabilitatea în cauza a dispozițiilor art. 75 alin. (2) din același act normativ, pe baza regulii specialia generalibus derogant, norma speciala, derogatorie și, deci, aplicabilă prioritar, fiind considerată a fi cea de la art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Apreciez că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât dispozițiile textului menționat nu constituie o normă specială față de prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din același act normativ.

Astfel cum s-a arătat, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 are următorul conținut:

"Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs."

Prin urmare, obiectul acestei norme privește stabilirea efectelor hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăți de asigurare/reasigurare, efecte care simt explicitate numai în ceea ce privește soarta juridică a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.

Această normă nu reglementează însă niciun efect al hotărârii de deschidere a procedurii falimentului unei societăți de asigurare/reasigure cu privire la căile de atac promovate de debitor împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la acțiunile judiciare îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare sau, altfel spus care este efectul hotărârii de deschidere a procedurii falimentului intervenite pe parcursul soluționării sau după declararea căii de atac de către debitor împotriva unei hotărâri pronunțate într-o astfel de cauză.

În consecință, nu se poate susține argumentul instanței de apel în sensul că art. 262 alin. (4) constituie o normă derogatorie de la dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, cele două norme având un obiect de reglementare diferit - prima vizează suspendarea de drept a acțiunilor, iar cealaltă - soluția nesuspendării căilor de atac declarate de debitor, pentru situația în care hotărârea de deschidere a procedurii falimentului a intervenit după declararea căii de atac de către debitor.

Cele două norme având un obiect de reglementare distinct, raportul dintre ele nu este cel de la normă generală la normă specială, astfel încât nu este incident nici principiul specialia generalibus derogant.

Cele două norme având un obiect de reglementare distinct, raportul dintre ele nu este cel de la normă generală la normă specială, astfel încât nu este incident nici principiul specialia generalibus derogant.

Pe de altă parte, falimentul societăților de asigurare/reasigurare este reglementat într-un capitol distinct al legii, anume în cap. IV din Titlul li din actul normativ de referință.

Acest cap. IV, Secțiunea i debutează cu art. 242, text potrivit căruia: "Prevederile cap. 1, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol" în mod evident, această normă fiind plasată în cap. IV din Titlul II, trimiterea din conținutul ei la dispozițiile cap. 1 nu pot privi decât prevederile cap. I din același Titlu II al legii.

Or, cap. 1 din Titlul II este constituit din prevederile art. 38 - art. 182 ale legii și este divizat în 9 Secțiuni, iar singura dintre aceste secțiuni pe care legiuitorul - prin dispozițiile art. 242, anterior citate - o exclude în mod expres de la aplicare în ceea ce privește falimentul societăților de asigurare/reasigurare este Secțiunea a 6-a, secțiune care este constituită din segmentul de texte de la art. 132-144 din Legea nr. 85/2014.

Ca atare, prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din același act normativ, fiind plasate în cuprinsul cap. 1 din Titlul II, rezultă că sunt aplicabile în mod corespunzător și în ceea ce privește falimentul societăților de asigurare/reasigurare, date fiind dispozițiile art. 242 din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (2) lit. a) din lege prevede astfel:

"Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1):

a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului."

În concluzie, consider că recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. întrunea cerințele cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 C. proc. civ., acesta trebuia admis, cu consecința casării încheierii recurate și trimiterii cauzei spre continuarea judecării ambelor apeluri, întrucât apelul este o cale de atac unitară a cărei soluționare nu poate fi divizată, având în vedere unicitatea obiectului acestuia - hotărârea primei instanțe.