ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1985/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, creditorul A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.A., înființarea popririi asigurătorii asupra contului nr. x deschis la C. S.A., precum și a tuturor celorlalte conturi bancare deschise la instituțiile bancare din România, aparținând debitoarei S.C. B. S.A., până la concurența sumei de 1.979.698.69 RON, reprezentând daune morale și penalități de întârziere până la data de 30.11.2016, datorate de debitoarea S.C. B. S.A. conform sentinței civile nr. 6407 din 14.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, sentință nedefinitivă, nefiind executorie.

Prin încheierea din 09 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis cererea de înființare a popririi asigurătorii formulate de creditorul A. împotriva debitoarei S.C. B. S.A. și a dispus înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale debitoarei deținute de aceasta la C. S.A. precum și a tuturor celorlalte conturi bancare deschise la instituțiile bancare din România, aparținând debitoarei menționate, până la concurența sumei de 1.979.698,69 RON, reprezentând daune morale și penalități de întârziere stabilite prin sentința civilă nr. 6407 din data de 14.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei încheieri, pârâta S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj a declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a constatat suspendata de drept judecata apelului declarat de pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva încheierii din 09 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a avut în vedere că, prin sentința civilă nr. 132 din 16.02.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016, a fost dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A., fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu D. Filiala Cluj.

Instanța a reținut că dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, prevăd că "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare", textul de lege reglementând un caz de suspendare legală obligatorie, ce intervine de drept ("ope legis") încă de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, având ca efect oprirea de îndată a cursului judecății, inclusiv a procesului deliberării, cu consecința împiedicării instanței de a soluționa cauza pe fond.

Instanța a mai reținut că dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile în cazul falimentului societăților de asigurare/reasigurare întrucât suspendarea de drept a acțiunilor judiciare îndreptate împotriva debitoarei, ca efect al deschiderii procedurii falimentului, are o reglementare derogatorie, care își are sediul materiei în art. 262 alin. (4) raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014, astfel că se impune să se constate suspendată de drept judecata apelului declarat de pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva încheierii din 09 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva încheierii din 20 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta B. S.A., prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății apelului declarat de societatea de asigurare.

În susținerea criticilor de nelegalitate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut ca, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 262 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât acestea sunt aplicabile doar acțiunilor judiciare sau extrajudiciare îndreptate de către creditori împotriva societății de asigurare în calitate de debitoare, în cazul acțiunilor și căilor de atac exercitate de aceasta nefiind aplicabil acest text de lege.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 deoarece, din interpretarea sistematica și literală a prevederilor art. 242 din această lege, rezulta că art. 75 alin. (2) lit. a) este aplicabil în cazul falimentului societăților de asigurare, acest articol făcând parte din Secțiunea a 3-a a legii, iar în Capitolul IV, care conține reglementari speciale în materia falimentului societăților de asigurare, nu sunt prevăzute derogări de la norma generală conținută în art. 75 alin. (2) lit. a), care reglementează acțiunile judiciare care nu sunt supuse suspendării de drept.

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25.06.2014, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178, în cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Alin. (2) al textului legal mai sus menționat prevede că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți."

Critica recurentei-pârâte referitoare la greșita aplicare a normelor de drept material, cu susținerea incidenței dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, conform cărora nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) "căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului", este nefondată.

Astfel, pentru ca normele de exceptare menționate, care presupun continuarea judecății, să fie aplicabile, ar trebui să fie mai întâi incidență ipoteza din alin. (1) al art. 75, care instituie regula suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită de la data deschiderii procedurii insolvenței (de la care sunt prevăzute derogări prin alineatul următor).

Însă, așa cum în mod corect a statuat instanța de apel, art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu este incident în cauză, având în vedere calitatea debitorului S.C. B. S.A., aceea de societate de asigurare față de care s-a deschis procedura falimentului.

Cu privire la asemenea debitori - societăți de asigurare/reasigurare -, actul normativ menționat conține dispoziții speciale, regăsite în Capitolul IV, intitulat "Dispoziții privind falimentul societăților de asigurare/reasigurare".

Sub aspectul care interesează cauza dedusă judecății, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, stabilește că "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare", fără să mai conțină vreo dispoziție de exceptare de la măsura suspendării, ca în ipoteza reglementată de art. 75.

Astfel, în mod corect instanța de apel a dat prioritate dispoziției art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, rezolvând astfel, corespunzător, raportul dintre norma generală și cea specială din perspectiva principiului specia/ia generalibus derogant (norma specială derogă de la cea generală).

Faptul că norma specială nu se completează cu dispoziții ale normei generale sub motiv că ar fi lăsat neacoperite anumite aspecte (situație posibilă când normei speciale i-ar lipsi anumite elemente structurale - ipoteza sau dispoziția - ceea ce referitor la datele speței ar fi însemnat, conform celor invocate, ca legiuitorul să fi intenționat ca situațiile de exceptare de la măsura suspendării să se aplice indiferent de calitatea debitorului intrat în procedura falimentului) rezultă, o dată în plus, și din prevederile art. 242 ale Legii nr. 85/2014.

Conform textului menționat, "Prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Or, norma art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 conține o astfel de derogare, subliniindu-se încă o dată caracterul ei special, respectiv faptul că între norma generală și cea specială nu poate subzista un raport de complinire, de întregire a celei din urmă, pentru decisivul motiv că ele se exclud reciproc.

Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A., societate în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar D. - Filiala Cluj împotriva încheierii de ședință din 20 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.05.2018.