ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3167/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 481 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 18623/63/2011, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.Z., în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

A fost disjunsă cauza cu privire acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SRL Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 393/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

În fapt, s-a reținut că SC R. SRL Dăbuleni, având ca obiect principal de activitate recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile, a fost înființată în anul 2006, având ca administrator pe numitul M.M.

Prin procura specială autentificată la BNP M.M.D. sub nr. 730 din 14 aprilie 2008, numitul M.M. l-a împuternicit pe inculpatul R.Z. să ridice sume de bani din contul societății și să semneze documente bancare.

În această calitate, inculpatul R.Z. a încheiat la 3 februarie 2009 cu SC R. SRL Craiova contractul de vânzare-cumpărare nr. X, în baza căruia a achiziționat mărfuri în valoare totală de 1.400.476,72 RON, conform facturilor fiscale emise de furnizor. Potrivit contractului încheiat între părți, plata urma să se facă cu file CEC sau numerar, în termen de 25 de zile de la livrare.

Astfel, într-o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv februarie - martie 2009, inculpatul a intrat în posesia mărfurilor menționate, pentru plata cărora a emis un număr de 13 file CEC. Deși prima filă CEC emisă a fost refuzată la plată din cauza lipsei de disponibil în cont, inculpatul fiind somat de către instituția bancară să restituie formularele de cecuri, acesta a continuat să emită file CEC.

Comportamentul ulterior al inculpatului, coroborat cu atitudinea descrisă mai sus, a demonstrat, fără dubiu, că intenția sa, încă de la încheierea tranzacției, a fost de a păgubi furnizorul, căci achizițiile nu au fost înregistrate în contabilitate, fiind vândute, de asemenea, fără întocmirea vreunei documentații fiscale, iar în contul din care urmau să fie onorate filele CEC emise ca instrument de plată, a lipsit disponibilul bănesc de acoperire.

S-a mai arătat că, deși inculpatul a achiziționat bunuri ce puteau aduce venituri considerabile, acesta nu s-a preocupat de achitarea datoriilor, societatea intrând în procedura de insolvență la 26 mai 2009.

Așa cum a rezultat din declarația reprezentantului SC R. SRL Craiova, C.G., acesta și-a recuperat o parte din prejudiciu, constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 881.587,82 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.Z. criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante judiciare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., în condițiile în care inculpatul a avut anterior o bună comportare în societate și a achitat prejudiciul.

Prin Decizia penală nr. 54 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul declarat de inculpatul R.Z. împotriva Sentinței penale nr. 481 din 31 octombrie 2011, ca nefondat. Apelantul-inculpat a fost obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare din care 100 RON reprezintă 1/2 onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:

În drept, faptele reținute în sarcina inculpatului R.Z. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care în mod corect a fost condamnat.

Sub aspectul individualizării pedepsei și modalității de executare, Curtea nu a primit criticile inculpatului. S-a reținut că latura civilă a procesului penal a fost disjunsă.

S-a mai reținut că pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție corespunde gradului de pericol social concret al faptei reținută în sarcina inculpatului și periculozității acestuia și poate duce la îndeplinirea scopului preventiv și educativ al pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub aspectul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului instanța de apel a constatat că acestea au fost aplicate cu respectarea principiului proporționalității fiind în acord cu decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza H. contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.Z. pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Criticile formulate nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care a analizat în mod complet și judicios toate probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptei este justă în mod corect reținându-se că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului R.Z. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., infracțiune pentru care în mod corect a fost condamnat de instanța de fond.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.

În speță, fapta săvârșită de inculpatul R.Z. prin modalitatea de comitere și prejudiciul creat este de o gravitate deosebită astfel că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de prima instanță de control judiciar îndeplinește scopul preventiv, coercitiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. fiind corect individualizată.

Faptul că inculpatul este infractor primar, are o familie în întreținere, a recunoscut faptele în tot cursul procesului penal sunt împrejurări care au fost avute în vedere de instanța de fond la orientarea spre o pedeapsă la limita minimă fiind redusă în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și nu reprezintă împrejurări care să fie reținute ca fiind circumstanțe judiciare atenuante în condițiile art. 74 C. pen.

Văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. se constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție corespunde gradului de pericol social concret al faptei reținută în sarcina inculpatului și periculozității acestuia și poate duce la îndeplinirea scopului preventiv și educativ al pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte apreciind că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate inculpatului, neimpunându-se nici suspendarea executării acesteia numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei; în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Z. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA