ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3292/2016

Decizia nr. 3292/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova:

Să se constate, într-o primă teză, că natura activității reclamantului, este aceea de „activitate dependentă”.

În consecința admiterii primei teze, exonerarea reclamantului de la plata sumei de 3.999.380 lei, stabilită în sarcina sa de către pârâte.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin decizia nr. 365 din 7 septembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată prin întâmpinare de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, prin cererea formulată, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune având drept obiect recunoașterea caracterului de activitate dependentă a activității sale.

La data de 30.03.2016, ca urmare a solicitării adresate de către instanță, reclamantul a precizat obiectul dedus judecății, în sensul că acțiunea sa nu are caracter patrimonial, având în principal, ca și obiect, recunoașterea dreptului său de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale și obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Craiova la emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale stabilite anterior în sarcina sa.

Cererea formulată în subsidiar reprezintă o consecință a soluționării petitului principal al cererii privind constatarea caracterului de activitate dependentă a activității prestate de acesta.

Astfel, în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) prima teză coroborate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând recunoașterea unui drept al său încălcat de o autoritate publică locală, întrucât vătămarea dreptului său decurge din emiterea unor decizii de impunere de către o autoritate publică locală.

Ca atare, determinarea competenței materiale de soluționare a acțiunii se face în raport de rangul autorității sau instituției publice și nu în raport de criteriul valoric, iar vătămarea dreptului pretins de reclamant decurge din inacțiunea unei autorități locale, respectiv din refuzul D.G.R.F.P. Craiova de a recunoaște dreptul pretins.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 2860 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale în cuantum de 3.999.380 lei, stabilite prin decizia de impunere nr. 6833 I/25.06.2010. Astfel, chiar dacă reclamantul arată că obiectul cererii nu este unul patrimonial, este evident caracterul patrimonial al acestuia, respectiv exonerarea de la plata sumei de 3.999.380 lei, reprezentând TVA și majorări pentru TVA.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul Dolj a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, în acord cu dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Caracterul patrimonial sau nepatrimonial al unei cereri de chemare în judecată este determinat de conținutul concret al acesteia și nu de opțiunea reclamantului.

Înalta Curte constată că, în esență, prin cererea de chemare în judecată reclamantul urmărește exonerarea sa de la plata taxei pe valoare adăugată și a penalităților stabilite în sarcina sa, susținând că, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 187/2015, activitatea sa are natura unei activități dependente, reclamantul fiind, astfel, plasat în categoria persoanelor neimpozabile din punct de vedere al TVA.

Art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Cele două criterii se exclud reciproc, astfel încât în cauzele al căror obiect intră în această din ultimă categorie, competența de soluționare pe fond va fi determinată de cuantumul sumei ce face obiectul litigiului, fără a avea importanță calitatea pârâtului de autoritate centrală sau locală.

În speță, văzând că sumele ce fac obiectul cererii sunt de 2.039.445 lei taxă pe valoare adăugată și 1.960.356 lei accesorii, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare pe fond a acțiunii reclamantului aparține curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.