ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.11.2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară B., contestație împotriva Deciziei de imputare nr. A-272 din 15 ianuarie 2016 privind stabilirea răspunderii materiale pentru suma de 208,88 RON, prejudiciul fiind creat la Unitatea Militară C. Craiova.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 107/2017 din 15 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 10 alin. (1) prima teză, coroborate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând anularea unui act emis de o autoritate publică locală, motiv pentru care determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei se face în raport de rangul autorității sau instituției publice emitente.
2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 1402/2017 din 23 martie 2017 a Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că decizia atacată în cauza de față a fost emisă în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
A constatat instanța că, anterior învestirii instanței, împotriva deciziei de imputare au fost exercitate căile de atac administrativ-jurisdicționale reglementate de art. 30 și urm. din O.G. nr. 121/1998, procedura fiind finalizată prin Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 31/CJI 1687/2016 emisă de MAI-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, act administrativ-jurisdicțional cu caracter definitiv. Instanța a reținut că dispozițiile legii speciale nu prevăd, în mod explicit, care este instanța competentă să soluționeze contestația formulată de persoanele interesate, norma legală în discuție fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, respectiv la Legea contenciosului administrativ.
Instanța a constatat instanța că, deși angajarea răspunderii materiale a reclamantului se face prin decizia de impunere, competența instanței este determinată de rangul autorității emitente a deciziei cu caracter definitiv în sistemul administrativ, neavând relevanță actul menționat de reclamant în contestație, ci stadiul procedurii administrativ-jurisdicționale la care a apelat petentul.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect anularea Deciziei de imputare nr. A-272 din 15 ianuarie 2016 emisă de Unitatea Militară B., privind stabilirea răspunderii materiale, pentru suma de 208,88 RON, și restituirea sumelor încasate cu titlu de impunere.
Ca atare, având în vedere natura juridică a deciziei de imputare, care este un act administrativ tipic, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 30, art. 43 din O.G. nr. 121/1998 coroborate cu dispozițiile art. 6 și art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Astfel, dispozițiile invocate prevăd:"Art. 30 - (1) Persoana care consideră că imputarea sau reținerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum și cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată. (2) Contestațiile se depun la unitatea care are în evidență debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată. (3) Verificarea temeiniciei contestației poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluționare a contestației, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative.(4) Hotărârea asupra contestației se pronunță în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia și se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare, unității care are în evidență debitul, precum și celui în cauză".
" Art. 43 - În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac*), persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii". Prin Decizia Curții Constituționale nr. 34/2016 publicată în M.Of. nr. 286 din 15 aprilie 2016 s-a constatat că sintagma "după epuizarea acestor căi de atac" este neconstituțională.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite", iar potrivit dispozițiilor alin. (2) "Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională.
Astfel, Înalta Curte reține că pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale", aceasta întrucât dispozițiile speciale prevăzute de O.G. nr. 121/1998 nu stabilesc o anume instanță, ci fac trimitere la "instanța judecătorească competentă". De asemenea, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 fac trimitere la instanța de contencios administrativ, iar instanța competentă este stabilită conform dispozițiilor art. 10 din lege.
Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Înalta Curte are în vedere, la stabilirea competenței de soluționare a cauzei, faptul că obiectul cauzei de față privește un act administrativ emis de o autoritate locală, respectiv anularea Deciziei de imputare nr. A-272 din 15 ianuarie 2016 emisă de Unitatea Militară B.
Înalta Curte reține că reclamantul nu a atacat actul administrativ-jurisdicțional emis în urma procedurii prevăzute de dispozițiile art. 31-39 din O.G. nr. 121/1998, act emis de comisia de jurisdicție a imputațiilor, așa cum în mod greșit a reținut tribunalul, ci decizia de imputare emisă de autoritatea locală. De altfel, această procedură administrativ-jurisdicțională a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin decizia nr. 34/2016 a constatat că sintagma "după epuizarea acestor căi de atac" din cuprinsul art. 43 din O.G. nr. 121/1998 este neconstituțională.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în favoarea Tribunalului Dolj. O.G. nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, care stabilește o procedură administrativ-jurisdicțională specială referitoare la răspunderea materială a militarilor, nu este, sub aspectele criticate, neconstituțională, atâta vreme cât art. 43 prevede că, "În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii. "
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - U.M. B. în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.