ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 368/2016

Decizia nr. 368/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1798 din 14 octombrie 2015, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Militară B. și Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin Sentința nr. 468/2015 din 20 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Ordinului directorului general al Direcției generale de informații a apărării nr. D.G.P. 68 din 12 august 2015; suspendarea executării adresei nr. A-4416 din 18 august 2015 remisă reclamantului, prin care acesta a fost trecut în rezervă, precum și a tuturor actelor subsecvente similare referitoare la trecerea sa în rezervă, până la soluționarea definitivă a litigiului în fond; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Actul producător de efecte juridice, în funcție de care se stabilește și competența instanței, este Ordinul directorului general al Direcției generale de informații a apărării nr. D.G.P. 68 din 12 august 2015, în vreme ce adresa nr. A-4416 din 18 august 2015, emisă de către Unitatea Militară B., are doar caracterul unei adrese de corespondență între părți, prin aceasta comunicându-i-se reclamantului trecerea sa în rezervă, măsură dispusă prin ordinul directorului general al Direcției generale de informații a apărării.

Tribunalul Dolj a reținut în mod corect, în opinia Înaltei Curți, faptul că reclamantul are calitatea de cadru militar, astfel încât situația sa juridică, respectiv raportul juridic dedus judecății sunt supuse regimului Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

În acord cu doctrina juridică de specialitate, cadrele militare în activitate nu sunt salariați, acestora nu li se aplică Codul muncii și celelalte dispoziții care alcătuiesc legislația muncii, ci drepturile și obligațiile acestora sunt prevăzute prin acte normative speciale. Așadar, prevederile Codului muncii nu sunt aplicabile militarilor, întrucât activitatea acestora se desfășoară exclusiv sub incidența statutului care reglementează drepturile și obligațiile cadrelor militare.

Nu le sunt aplicabile militarilor nici dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ceea ce ar fi atras competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul Dolj.

Totodată, față de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 34 din Legea nr. 80/1995, sancțiunile disciplinare se aplică potrivit regulamentelor militare. Prin urmare, sunt excluse dispozițiile speciale ale Legii nr. 188/1999 cu privire la acest aspect.

Sunt pertinente în cauză și dispozițiile Ordinului MApN nr. 64/2013 de aprobare a regulamentului disciplinei militare, în vigoare la data evenimentelor, care stabilesc exact procedura de sancționare disciplinară a militarilor, dar și modalitatea de contestare a acestor decizii, la organele superioare, dar și în fața instanței de judecată. Conform art. 80 alin. (4) din Regulament: "Decizia prevăzută la alin. (2) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, cu respectarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Expresia "cu respectarea prevederilor" include obligativitatea respectării normelor de competență, așa cum sunt ele stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004. În absența unei distincții făcute chiar de legiuitor, această normă nu ar putea fi interpretată restrictiv, în sensul că o asemenea trimitere ar avea în vedere alte norme procedurale, fără a include și aspectul competenței materiale.

Dispozițiile speciale expuse anterior (regulamentul de disciplină militară) nu fac nicio trimitere la statutul funcționarului public, ci la Legea nr. 554/2004, atunci când instituie calea legală de acces în fața instanței, exprimând intenția legiuitorului de a scoate din sfera de aplicare a legii privind statutul funcționarilor publici, cadrele militare, inclusiv cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor.

În cauză, nefiind vorba de un raport de serviciu al unui funcționar public, în sensul prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ. "curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale", iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de contencios administrativ ale curților de apel competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

La redactarea acestui text s-a avut în vedere caracterul complex al litigiilor de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzelor de acest gen aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a curții de apel, în funcție de rangul emitentului actului de control contestat (autoritate publică locală sau autoritate publică centrală).

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării și în raport de calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, respectiv ordinul directorului general al Direcției generale de informații a apărării, soluționarea conflictului legat de acest act aparține instanței de contencios administrativ competentă în funcție de rangul autorității al cărei act este atacat în instanță.

Înalta Curte are în vedere faptul că toată practica invocată de Curtea de Apel Craiova se referă la "instanța de contencios administrativ", fără a preciza dacă este vorba de tribunal sau curte de apel, însă competența se stabilește în raport cu emitentul actului.

Trebuie subliniat și faptul că practica invocată nu este relevantă, deoarece se referă la polițiști și nu la militari, cum este cazul în speța de față.

Față de considerentele expuse anterior și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat faptul că actul în baza căruia reclamantului i s-a aplicat sancțiunea trecerii sale în rezervă este o manifestare unilaterală și expresă de voință a unei autorități publice centrale și întrunește trăsăturile unui act administrativ.

În concluzie, față de textele legale citate și având în vedere că organul emitent este organ de specialitate al administrației publice centrale, litigiul este de competența Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Unitatea Militară B., Direcția Generală de Informații a Apărării din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV