ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3092/2016

Decizia nr. 3092/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secția civilă, la data de 30 martie 2016, sub nr. x/215/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat să se constate inexistența creanței pretinsă de pârât în contra reclamantului, creanță în valoare de 10.285.939 lei, specificată prin intermediul somației nr. DJ561170 96 din 16.02.2016 (primită de reclamant la 1.03.2016).

2.1. Hotărârea Judecătoriei Craiova, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 8781 din 17 iunie 2016, Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că raportul dedus judecății privește existența sau inexistența, în fond, a obligației de plată a unor impozite și taxe în valoare totală de 10.285.939 lei. Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de criteriul valoric, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Craiova, pe rolul căreia a fost înregistrată la 11.07.2016, sub Dosar nr. x/54/2016.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 353 din 31 august 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova, secția civilă.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport de criteriul valoric, întrucât în speță nu se contestă legalitatea unui act administrativ, ci se atacă un act de executare silită propriu-zisă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată inițială, reclamantul a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță în valoare de 10.285.939 lei, pretins de pârâtă, așa cum rezultă din somația nr. DJ 561170 96 din 16.02.2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj - Serviciul colectare executare silită persoane fizice.

Ulterior, în fața curții de apel, reclamantul a reiterat că actul contestat este reprezentat de somația nr. DJ 561170 96 din 16.02.2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj - Serviciul colectare executare silită persoane fizice.

În mod greșit Judecătoria Craiova a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 apreciind că obiectul prezentei cauze îl reprezintă o contestație formulată împotriva unor acte administrativ-fiscale, în sensul legii contenciosului administrativ, emise de autorități publice centrale.

Cum corect a observat Curtea de Apel Craiova, actul contestat de reclamant (somația nr. DJ 561170 96 din 16 februarie 2016 emisă de Serviciul de colectare executare silită persoane fizice), nu reprezintă un act administrativ-fiscal a cărui legalitate să poată fi verificată de către instanța de contencios administrativ fiscal, ci un act de executare propriu-zisă (un act de aducere la îndeplinire a unui titlu executoriu). Or, formele de executare silită propriu-zisă sunt supuse verificării legalității de către instanța de executare, adică o instanță de drept comun.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, care în speță este judecătoria, potrivit prevederilor art. 94 C. proc. civ. și având în vedere și dreptul de dispoziție al părților reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în favoarea Judecătoriei Craiova, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.