ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 632/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 632/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 632/2017
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/54/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Craiova și C. Gorj:
(i) anularea Deciziei nr. CRR/REG/31241 din 27 noiembrie 2015 emisă de D. - B. Craiova;
(ii) anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. 2 lit. b) și d) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare nr. GJ/236024 din 25 septembrie 2015 emisă de C. Gorj în Dosarul de executare nr. x.
(iii) exonerarea reclamantului de la plata către bugetul de stat a obligații fiscale suplimentare pentru suma de 1.796.372 lei;
(iv) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență;
2.1. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal;
Prin sentința civilă nr. 469 din data de 27 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că litigiul de față nu privește verificarea legalității stabilirii unor impozite, taxe și alte asemenea, ci are ca obiect analiza îndeplinirii condițiilor privind antrenarea răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin. (2) lit. b) și d) C. proc. fisc. În acest context, nu se aplică criteriul valoric pentru stabilirea competenței materiale, ci criteriul rangului emitentului.
Curtea a reținut că emitentul actului administrativ contestat este o autoritate publică județeană, în raport de rangul căreia și de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei aparține tribunalului administrativ fiscal, în speță Tribunalul Gorj în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul și are sediul autoritatea pârâtă.
2.2. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal;
Pe rolul Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. x/95/2016.
Prin sentința nr. 161/2017 din 20 ianuarie 2017, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
A constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, că decizia de angajare a răspunderii solidare contestată de reclamant are caracterul unui act administrativ fiscal în accepțiunea art. 41 din O.U.G. nr. 92/2003, prin care au fost stabilite în sarcina acestuia obligații fiscale în sumă de 1.796.372 lei, reprezentând obligații de plată restante la bugetul general consolidat al statului datorate și neachitate de SC E. SRL, constând în impozit pe profit, T.V.A., impozit pe venit micro și dobânzi și penalități de întârziere.
Astfel, prezentului litigiu îi sunt aplicabile regulile de competență instituite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în funcție de criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, neavând importanță poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului.
Drept urmare, față de obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv anularea unor acte administrativ - fiscale prin care au fost stabilite taxe și impozite în cuantum de 1.796.372 lei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluționarea cauzei dedusă judecății este de competența secției de contencios administrativ a curții de apel.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție;
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale, anume Decizia nr. CRR/REG/31241 din 27 noiembrie 2015 emisă de B. Craiova și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. GJ/236024 din 25 septembrie 2015 emisă de C. Gorj, prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului A., în calitate de administrator al SC E. SRL, în limita sumei de 1.796.372 lei, reprezentând obligații la bugetul general consolidat al statului datorate de SC E. SRL.
Așa cum reiese din chiar conținutul actelor atacate, acestea sunt emise în temeiul C. proc. fisc., fiind supuse, în ceea ce privește contestarea, procedurii prevăzute de art. 205 și urm. C. proc. fisc.
În acest context, î
n temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale,
acțiunea reclamantului este de competența instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții
instituie două criterii alternative de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește strict în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu care are ca obiect taxe și accesorii ale acestora (T.V.A. stabilit suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere), reprezentând o creanță în valoare de
1.796.372 lei
, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță inițial învestită de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. Craiova și C. Gorj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.