ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2017

Decizia nr. 653/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24 iunie 2016, sub nr. x/95/2016,

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj,

a solicitat

obligarea pârâtei B. să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul C. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului D. de aplicare a alin. (8) și (8

1

), în cadrul E., în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, precum și obligarea pârâtei C. Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

2.1. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 1534 din 31 octombrie 2016, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale material și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că,

fată de obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de împrejurarea că reclamanta solicită completarea unui Ordin emis de un organ al administrației publice centrale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel încât competența materială revine

secției de contencios administrativ a curții de apel, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța a reținut că aceasta aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de11 noiembrie 2016, sub nr. x/54/2016.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal;

Prin sentința civilă nr. 557 din 14 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

curtea a reținut că, indiferent de rangul autorității sau instituției publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului, potrivit art. 4 din Legea nr. 2/2013 și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta decizie,

obiectul prezentului demers judiciar este structurat pe două capete de cerere, care, în opinia reclamantului, se află în raport de interdependență și reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor salariale asimilate, reglementate de art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamantul a înțeles să își motiveze în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmărește și, implicit, obiectul principal al acțiunii, îl reprezintă obținerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse și anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamant, dar și cea a raporturilor juridice dintre autoritățile pârâte chemate în judecată și reclamant.

Dată fiind calitatea reclamantului de funcționar public în cadrul C. Gorj, raportului dintre acesta și autoritatea pârâtă angajatoare îi sunt aplicabile dispozițiile

art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificate

prin art. 4 din Legea nr. 2/2013,

care stabilesc

în favoarea secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta F. și pe pârâtele C. Gorj și B., în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2017.