ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2017

Decizia nr. 189/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/95/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. Gorj și C., a solicitat să se dispună obligarea pârâtei C. sa completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea in temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul B. Gorj, cu funcțiile si nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (art. 8

1

), în cadrul D., în sensul de a se include în salariul de baza și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea paratei B. Gorj ca, pentru perioada cuprinsa intre 01 decembrie 2015 și data punerii in aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, sa plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

2.Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin sentința nr. 1803 din data de 25 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/95/2016, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. Gorj și Autoritatea C., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de împrejurarea că reclamanta solicită completarea unui ordin emis de un organ al administrației publice centrale, în cauză sunt incidente disp. art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004, astfel că revine secției contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel Craiova competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința nr. 569/2016 din data de 21 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/54/2016, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, și Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și s-a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, indiferent de rangul autorității sau instituție publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului, potrivit art. 4 din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Analizând înscrisurile aflate în dosarele celor două instanțe care și-au declinat competența, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei, având în vedere următoarele considerente:

În Dosarul nr. x/95/2016 al Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la fila 12, este depusă copia Deciziei nr. 150 din 23 decembrie 2015 emisă de B. Gorj, în care se menționează la art. 1 că, începând cu data de 1 decembrie 2015, se stabilește salariul d-nei A., încadrată în funcția contractuală de execuție de asistent veterinar, gradul I clasa de salarizare 62, gradația 5 (…) în cadrul E. - O.G. nr. 42/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În preambulul deciziei sunt enumerate actele normative în temeiul cărora a fost emisă, printre acestea aflându-se și C. muncii.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei C. sa completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea in temeiul art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul B. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și alin. (8

1

), in cadrul D., în sensul de a se include în salariul de baza și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea paratei B. Gorj, ca pentru perioada cuprinsa între 01 decembrie 2015 și data punerii in aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

În raport cu acest obiect al cererii de chemare în judecată și cu calitatea reclamantei de personal contractual, calitate care determină aplicabilitatea dispozițiilor C. muncii și nu din Legea 554/2004, se constată că aparține Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei.

Nu se poate considera că, având în vedere capătul unu al cererii de chemare în judecată ce are ca obiect obligarea unei autorități publice la emiterea unor acte de asimilare în privința funcțiilor și salariilor angajaților B. Gorj cu cele ale angajaților din D., este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, întrucât în privința reclamantei, care nu are calitatea de funcționar public, ci pe aceea de angajat cu contract individual de muncă, actele a căror emitere se solicită nu au natura juridică a unor acte administrative.

În acest sens, instanța are în vedere Decizia nr. 11 din 11 mai 2015 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că „dispozițiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanțele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Din interpretarea coroborată a textului constituțional cu dispozițiile infraconstituționale ale Legii nr. 554/2004 - lege organică adoptată în temeiul art. 75 și art. 76 alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție - rezultă că prefectul exercită dreptul de tutelă administrativă numai în privința actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale, întrucât numai aceste acte sunt emise "în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public", în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin realizarea competenței administrative (ca sumă de atribuții conferite unei entități în organizarea executării și executarea în concret a legii) ce revine autorității publice plasate, în cadrul raportului juridic de drept administrativ, pe o poziție exorbitantă în raport cu particularii. Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reținut faptul că actele încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziția de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.

Or, exceptând actele administrative în sensul arătat în precedent, toate celelalte acte ale autoritățile administrației publice locale (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept excedează dreptului și contenciosului administrativ. În privința acestor acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanțial și procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ, căruia i se circumscrie instituția juridică a tutelei administrative”.

Pentru identitate de rațiune, aceste considerente sunt valabile și în cazul unor asemenea acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice centrale, cum este cazul în speță al C.

În litigiul de față sunt incidente prevederile C. muncii și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004, din moment ce reclamanta nu are calitatea de funcționar public, calitate care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ prin prisma dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 2/2013 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 95 pct. 1 N.C.P.C., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță conflictele de muncă, în înțelesul pe care îl au potrivit disp. art. 266 C. muncii, așa cum este cazul prezentului conflict care vizează modificarea și executarea contractului de muncă al reclamantei, sub aspectul salariului cuvenit, astfel că va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. Gorj și C. în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2017.