ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2017

Decizia nr. 223/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/95/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei B. sa completeze Ordinul nr. 1016/23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor si salariilor funcționarilor din cadrul C. Gorj, cu funcțiile si nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) si (81), în cadrul D., în sensul de a se include în salariul de baza si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea pârâtei C. Gorj, ca pentru perioada cuprinsa între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, sa plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința nr. 1618 din data de 11 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2016 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj invocată de pârâți prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, nefiind vorba de un conflict de muncă în sensul prevederilor art. 266 C. muncii care să atragă competența, secției conflicte de muncă și asigurări sociale, și în condițiile în care cererea dedusă judecății are ca obiect completarea unui ordin emis de o autoritate publică centrală, în speță B., s-a apreciat că revine secției contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel Craiova competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 570 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C. Gorj și B. în favoarea Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Potrivit art. 4 din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Așadar, indiferent de rangul autorității sau instituție publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului.

Totodată, art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantei privind emiterea/completarea unui ordin de către B. de asimilare a funcției și salariului reclamantei, funcționar public al C. Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite în cadrul B.

Din analiza sistematică a petitelor cererii introductive, prin luarea în considerare a motivelor acțiunii, se observă că principalul scop pe care-l urmărește reclamanta nu îl constituie emiterea unui act administrativ sau modificarea celui existent, ci obținerea unor drepturi salariale pretins a fi fost stabilite în O.U.G. nr. 83/2014, actul administrativ în discuție reprezentând doar mijlocul prin care reclamantul a considerat că trebuie să îi fie stabilite aceste drepturi salariale.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta are calitatea de funcționar public - referent, grad profesional superior, în cadrul C. Gorj.

În raport cu obiectul acțiunii și cu împrejurarea că reclamanta face parte din categoria funcționarilor publici, Înalta Curte reține că demersul judiciar inițiat de aceasta se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcționarului public, fiind incidente normele de competență derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, este de observat faptul că reclamanta a optat pentru instanța de domiciliul său din municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, aflat în circumscripția Tribunalului Gorj.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Gorj în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.